Ștefan Foriș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ștefan Foriș
Ştefan Foriş1.jpg
Liderul comunist Ștefan Foriș la masa de lucru

În funcție
1940 – 1944
Precedat de Boris Ștefanov
Succedat de Gheorghe Gheorghiu-Dej

Născut(ă) 9 mai, 1892
Tărlungeni, România
Nume la naștere Fóris István
Decedat(ă) 1946, (54 de ani)
București, România
Partid politic Partidul Comuniștilor din Ungaria
Partidul Comunist din România
Soție Victoria Sârbu
Părinți István Fóris și Anna Kocsis
Alma mater Facultatea de Matematică-Fizică a Universitații din Budapesta
Profesie politician comunist, jurnalism
Naționalitate română
Etnie evreiască, maghiară

Ștefan Foriș (n. maghiară Fóris István 9 mai, 1892, Tărlungeni, Brașov – d. 1946, București; pseudonim: Marius) a fost un activist și jurnalist comunist din România și Ungaria, maghiar[1] de origine evreiască.[2] În perioada 1940-1944, Foriș a fost secretarul general al PCR.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Părinții săi au fost István Fóris și Anna Kocsis. Familia era înstărită și poseda o fabrică de cărămizi și țigle. Școala elementară a absolvit-o în Tărlungeni, după care a urmat liceul comercial din Brașov. Foriș a fost combatant voluntar în Primul Război Mondial. După război, a aderat la Partidul Comuniștilor din Ungaria și a activat în cadrul regimului Republicii Sovietice Ungare.

În 1919, Foriș s-a reîntors la Brașov. În 1921 a aderat la nou înființatul Partid Comunist Român (care în 1924 a fost interzis). A fost redactor la două gazete de stânga. În 1928, tribunalul militar din Cluj l-a condamnat la zece ani închisoare, însă Foriș s-a refugiat în URSS. Un timp a locuit la Moscova, apoi la Viena și Berlin. S-a întors în România în 1930 și o parte din pedeapsă a ispășit-o în detenție între anii 1931-1935.

A fost înlăturat de la conducerea PCR la 4 aprilie 1944 (în timpul pregătirilor clandestine în vederea unei revolte antihitleriste și antiantonesciene). A fost arestat la 9 iunie 1945. A fost acuzat de trădare (colaboraționism cu Siguranța în anii războiului) de trei membri ai secretariatului PCdR - Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi și Gavrilă Birtaș (secretar de partid al regiunii Oradea).[3] Foriș a fost ucis în 1946 cu lovituri de rangă aplicate de Gheorghe Pintilie (Pantiușa Bodnarenko), în complicitate cu șoferul său D. Neciu.[4] Pintilie-Bodnarenko și agenți ai Siguranței din Oradea au fost implicați și în asasinarea mamei (în vârstă de 70 de ani) lui Foriș, pe care au înecat-o în Criș.

Foriș a fost reabilitat de Ceaușescu în 1968. Ancheta din același an a stabilit oficial că mama lui Foriș ar fi murit de moarte naturală, dar că gazdele sale, soții Fogel, i-ar fi aruncat cadavrul în Criș.[5] S-a mai stabilit de asemenea că decizia asasinării lui Foriș fusese luată de Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Ana Pauker și alți demnitari ai PCR.[3]

Ștefan Foriș a trăit un timp cu evreica basarabeancă Tatiana Bulan, fostă logodnică, care s-a căsătorit ulterior cu generalul rus Iakov Bulan. Tatiana Bulan a reușit să dețină funcția de Viceministru al Învățământului și a fost decorată cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Ea s-a pensionat ca director al Academiei de partid Ștefan Gheorghiu. Ștefan Foriș s-a căsătorit cu Victoria Sârbu. Victoria Sîrbu-Foriș după moartea soțului a fost condamnată cu închisoarea și fiica lor din cauza experiențelor prin care a trecut a fost traumatizată psihic pe viață. A primit o pensie specială până în anul 1970 când a decedat. Victoria Foriș a fost reabilitată ulterior, ea devenind o activistă de rang inferior.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ro [Raportul CNSAS Membrii Comitetului Central al PCR, pag. 6]
  2. ^ Eugen Denize, „Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej”, Memoria - revista gândirii arestate, http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=386, accesat la 3 ianuarie 2014 
  3. ^ a b Cristina Diac (30 august 2006), „Comunism - "Adevarul istoric?"”, Jurnalul Național, http://jurnalul.ro/stire-istoria-comunismului/comunism-adevarul-istoric-13503.html#, accesat la 3 ianuarie 2014 
  4. ^ Raport final - Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România, p. 45-46
  5. ^ Cristina Diac (30 august 2006), „Membrii de familie și puținii colaboratori”, Jurnalul Național, http://jurnalul.ro/scinteia/istoria-comunismului/membrii-de-familie-si-putinii-colaboratori-13505.html, accesat la 3 ianuarie 2014 
  6. ^ ro Ștefan Foriș - UCIS DE PARTID

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Boris Ștefanov
Secretar General al PCR
1940–1944

Succesor:
Gheorghe Gheorghiu-Dej