Vicariatul Apostolic al Moldovei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vicariatul Apostolic al Moldovei
Poziție geografică
ȚarăPrincipatul Moldovei, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, România
TeritoriuMoldova
Statistici
Decanatevicariatele forane de Iași, Siret, Bistrița, Trotuș
Viața bisericească
Cultromano-catolic
Înființare1818
Desființare1884
Conducere

Vicariatul Apostolic al Moldovei a fost un vicariat romano-catolic din Principatul Moldovei și ulterior din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești care a fost înființat de Sfântul Scaun datorită condițiilor socio-politice vitrege de la acel moment.[1]

Context[modificare | modificare sursă]

După moartea Episcopului de Bacău Iosif Bonaventura Berardi, condițiile epocii nu au mai permis niciunui episcop să poarte titlul de episcopi de Bacău. Neobținându-se din partea Imperiului Otoman firmanul de rezidență al episcopului latin în Principatul Moldovei s-a trecut la înființarea Vicariatului Apostolic al Moldovei, organizare bisericească care a funcționat până în anul 1884, când a fost înființată Episcopia de Iași ce a pus capăt vacanței episcopale din Moldova.[1]

Titulari[modificare | modificare sursă]

În această perioadă s-au succedat un număr de 12 vizitatori apostolici.[1]

  • Ioan-Filip Paroni (1818-1825);
  • Bonaventura Zabberoni (1825-1826).

Misiunea condusă de prefecți apostolici (1826–1838)[modificare | modificare sursă]

  • Iosif Gualtieri (1826-1827);
  • Inocentius Pamfilli (1827-1829);
  • Carol Magni (1832-1835).
Fidelis Dehm, administrator apostolic între 1878-1880.

Misiunea condusă de episcopi (1838-1884)[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Dumea, Emil (). „cap. al V-lea: Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884)”. Istoria bisericii catolice din Moldova,. Iași: Sapientia. p. 139.