Camenița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Camenița
Камянець-Подільський
—  Oraș  —
Castelul Camenița
Castelul Camenița
Drapel
Drapel
Stema Camenița
Stemă
Camenița se află în Ucraina
{{{alt}}}
Camenița
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 48°41′N 26°35′E / 48.683°N 26.583°E / 48.683; 26.58348°41′N 26°35′E / 48.683°N 26.583°E / 48.683; 26.583

Țară Ucraina Ucraina
Regiune Hmelnîțkîi
Raion Camenița

Suprafață
 - Total 28,87  km²

Populație (2012)
 - Total 101.978 locuitori
 - Densitate 3.532 loc./km² 

Camenița (în ucraineană Камянець-Подільський, transliterat Kameaneț-Podilskîi) este un oraș aflat în regiunea Hmelnîțkîi din Ucraina.

Denumirea[modificare | modificare sursă]

Stema istorică a Cameniţei

Numele orașului vine de la kamin’ (în ucraineană камiнь) sau kamen, cuvânt ce înseamnă „piatră” în slava orientală veche. Numele în rusă și ucraineană conține o a doua parte care arată că orașul este vechea capitală a regiunii istorice Podolia.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Camenița se află în partea sudică a regiunii Hmelnîțkîi, în vestul Podoliei. Râul Smotrîh, afluent al Nistrului, curge prin oraș. Orașul ocupă o arie de 27,84 km²[1] și se află la 101 km de capitala regiunii, orașul Hmelnîțkîi.[1]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Antichitate[modificare | modificare sursă]

Mai mulți istorici consideră că în acest loc a fost un oraș înființat de dacii antici, care trăiau pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și parțial pe cel al Ucrainei.[2] Orașul s-ar fi numit Petridava sau Klepidava, termeni ce provin din grecescul petra sau din latinescul lapis, ambele însemnând piatră și din sufixul dac dava care însemna cetate.[2][3]

Evul mediu[modificare | modificare sursă]

Poarta Ştefan Báthory, parte a complexului de fortificaţii al Cameniţei

Camenița actuală este atestată documentar din 1062 ca oraș al Rusiei Kievene. În 1241, el a fost distrus de invadatorii mongoli.[4] În 1352, el a fost anexat de regele Poloniei Cazimir al III-lea, și a devenit capitala voievodatului Podolia și sediul administrației civile și militare locale.[4] Vechiul castel a fost reconstruit și extins de regii poloni cu scopul de a proteja Polonia de invaziile tătare și otomane dinspre sud.

Perioada modernă[modificare | modificare sursă]

În timpul răscoalei lui Hmelnițki (1648–58), comunitatea evreiască a avut de suferit și de pe urma cazacilor lui Hmelnițki, cât și de pe urma atacurilor tătarilor crimeeni.[5]

După tratatul de la Buczacz din 1672, orașul a făcut parte pentru scurt timp din Imperiul Otoman și a fost capitala elayetului Podolya. Pentru a contracara amenințarea turcească cu care se confrunta Uniunea Polono-Lituaniană, regele Ioan III Sobieski a construit în apropiere o altă fortăreață, Okopy Świętej Trójcy („cetatea Sfintei Treimi”). În 1699, orașul a fost retrocedat Poloniei conduse de regele August al II-lea prin tratatul de la Karlowitz. Cetatea a continuat să fie mărită și era considerată cea mai redutabilă din Uniunea Polono-Lituaniană. În ruinele cetății încă se mai găsesc ghiulelele înfipte în ele cu ocazia diverselor asedii.

Castelul Cameniţa, 2008
O hartă din 1691 în franceză care descrie cartierele vechi şi castelul, înconjurate de râul Smotrîh

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, Camenița a devenit centrul violentului conflict între evreii talmudiști și frankiști; în oraș a locuit episcopul Dembowski, susținător al frankiștilor și care a ordonat arderea Talmudului, ordin executat pe străzile orașului în 1757.[5]

După a doua împărțire a Poloniei în 1793, orașul a făcut parte din Imperiul Rus, în care a fost capitala guberniei Podolia. Țarul Petru cel Mare, care a vizitat cetatea de două ori, a fost impresionat de fortificațiile acesteia. Unul dintre turnuri a fost folosit drept temniță pentru Ustîm Karmeliuk, un lider al țărănimii răsculate la începutul secolului al XIX-lea, care a reușit să evadeze de acolo de trei ori.

În Camenița a locuit și bogatul Joseph Yozel Günzburg. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, numeroși evrei au emigrat din oraș către Statele Unite, în special spre New York, unde au organizat mai multe societăți.[5]

Războaiele mondiale și perioada sovietică[modificare | modificare sursă]

În timpul Primului Război Mondial, orașul Austria-Hungary in 1915. Odată cu prăbușirea Imperiului Rus în 1917, orașul a fost inclus în câteva state ucrainene efemere: Republica Populară Ucraineană, Hetmanatul și Directoratul, și a ajuns să facă parte din RSS Ucraineană după ce Ucraina a căzut în mâinile bolșevicilor. În timpul Directoratului, Camenița a fost capitala de-facto a Ucrainei după ocuparea Kievului de către comuniștii ruși. În timpul Războiului Polono-Sovietic, orașul a fost capturat de armata polonă, dar a fost cedat Rusiei Sovietice prin tratatul de la Riga din 1921.

Polonezii și ucrainenii dominau populația orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un oraș multietnic și multireligios, cu minorități evreiești și armenești considerabile. Sub dominația sovietică, a fost supus numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor și ucrainenilor fiind deportați forțat în Siberia. Masacre cum ar fi masacrul din Vinița au avut loc în toată Podolia, ultimul bastion al militanților pentru independența Ucrainei. La început, Camenița a fost centrul administrativ al regiunii Camenița din RSS Ucraineană, dar ulterior reședința regiunii s-a mutat la Proskuriv (astăzi Hmelnîțkîi).

În decembrie 1927, revista TIME a relatat răscoale țărănești și muncitorești împotriva guvernului sovietic și a colectivizării, în sudul Ucrainei și în orașele Moghilău, Camenița, Tiraspol și altele. În ziarele românești au apărut informații privind trimiterea de trupe de la Moscova în regiune pentru suprimarea revoltelor, soldată cu 4000 de morți. Presa oficială a Kremlinului a negat aceste informații.[6]

La Camenița, la 27–28 august 1941 a avut loc unul dintre primele și cele mai mari omoruri în masă ale Holocaustului. În aceste două zile, 23.600 de evrei au fost uciși, majoritatea deportați din Ungaria (14.000–16.000) iar restul evrei polonezi din regiune. Masacrul de la Camenița a fost prima acțiune a naziștilor din cadrul „Soluției Finale”, iar numărul victimelor a fost de ordinul zecilor de mii. Martorii oculari au relatat că cei care au comis aceste omoruri n-au încercat să-și ascundă acțiunile față de localnici.[7]


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Geografia Cameniței” (în ucraineană). kp.rel.com.ua. http://kp.rel.com.ua/city/ua/index.htm. Accesat la 25 octombrie 2007. 
  2. ^ a b The Museum City”. Kamianets-Podilskyi. Art/Ukrainian. http://tour.km.ua/kampod/etown.htm. Accesat la 26 octombrie 2007. 
  3. ^ Perła Podola” (în poloneză). niedziela.pl. http://www.niedziela.pl/artykul_w_niedzieli.php?doc=nd200110&nr=22. Accesat la 26 octombrie 2007. 
  4. ^ a b Istoria Cameniței” (în ucraineană). kp.rel.com.ua. http://kp.rel.com.ua/city/ua/index.htm. Accesat la 25 octombrie 2007. 
  5. ^ a b c Kamenetz-Podolsk:”. JewishEncyclopedia.com. http://www.jewishencyclopedia.com/view.jsp?letter=K&artid=78. Accesat la 8 iulie 2009. 
  6. ^ Disorder in the Ukraine?, TIME Magazine, December 12, 1927
  7. ^ accessed 6 Jan 08