Attila

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la un personaj istoric. Pentru alte sensuri, vedeți Attila (dezambiguizare).
Attila
Rege al Hunilor
Atilla fléau de dieu.jpg
Domnie 434–453
Decedat 453
Predecesor Bleda și Rua
Succesor Ellac
Căsătorit cu Kreka, Ildico, Hericha, Arykan.
Tată Mundzuk

Attila sau Atila (latină Attila, greacă Ἀττήλας, n. cca. 395 – d. 453) a fost cel mai puternic conducător al hunilor, domnind între anii 433453. Născut într-o familie nobilă, el l-a urmat la tron pe unchiul său Rugila, împreună cu fratele său Bleda. A condus Imperiul Hun care se întindea de la munții Ural la fluviul Rin și de la Dunăre la marea Baltică. În timpul domniei sale a fost unul dintre cei mai de temut inamici ai imperiilor romane de Răsărit și de Apus. El a traversat Dunărea de două ori și a jefuit în Balcani, dar nu a putut să ocupe Constantinopolul. De asemenea, el a încercat să cucerească Galia Romană (Franța modernă), traversând Rinul în 451 și mărșăluind spre Aurelianum (Orléans) înainte de a fi învins în Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice. Ulterior, el a invadat Italia, devastând provinciile nordice, dar nu a putut să ocupe Roma. El a planificat inițierea de noi campanii împotriva romanilor, dar a murit în 453.

Numele[modificare | modificare sursă]

Attila mai este cunoscut și ca Attila Hunul, fiind supranumit în unele texte bisericești „Biciul lui Dumnezeu”. Originea numelui lui Attila e neclara.Se spune ca termenul de Attila provenea de la Raul Volga.Alti istorici considera ca numele semnifica "conducatorul universal" in limba turcica relatata in Bulgaria Dunareana. Sunt multe variante in limbile moderne: Atli sau Atle in nordica, Attila/Atilla/Etele in maghiara , Etzel in germana, Attila, Atilla, Atilay ori Atila in Turca, si Adil sau Edil in Kazakh ori Adil sau Edil in Mongoliana.


Origini[modificare | modificare sursă]

Ar avea sensul denumirii de tată, asemănătoare cu cea din limba gotică, și unele limbi slave (vezi în rusă oтeц, pronunțat: [ateț], sau termenul probabil de origine mixtă, „ataman”, în ucraineană), existentă în maghiară, „atya”, și în nume proprii turcice ca Atatürk sau Almatî (Alma-Ata) și în denumirea de dregătorie turcă medievală „atalîk” Un alt sens ipotetic ar fi o înrudire cu numele vechi turcic al fluviului Volga — Atyl/Atal/Atil. În cazul acesta numele ar însemna „Fluviu mare”

Sursele germanice[modificare | modificare sursă]

Attila este menționat ca Etzel în epopeea-legendă Cântecul Nibelungilor (Nibelungenlied), de asemenea ca Atli în legenda nordică „Volsunga Saga” și ca Attilius în „Thidrekssaga”; în germana veche, „Attli”însemna „tatăl” sau „cel bătrân”. După o altă ipoteză, mai comună, Attila ar fi diminutiv al cuvântului „tată”, însemnând „tătucul”.

Alte surse[modificare | modificare sursă]

Alte cronici presupun că Attila Hunul, (406-453 d.H) ar fi fost de neam finic (finlandez). Celebra căpetenie Attila, care a pornit din Finlanda să cucerească lumea, și a ajuns până-n Sicilia italiană, lasând în urma lor doar foc și moarte. Acești huni, erau mai cruzi decât tătarii (mongoli). Iar când a vrut să se întoarcă armata lui Attila, n-au continuat drumul spre casă, și s-a oprit în Câmpia Panonică (actuala Ungarie).

Prima parte a vieții[modificare | modificare sursă]

Hunii inaintea lui Attila[modificare | modificare sursă]

Hunii
Tanarul Attila
Bleda și Attila

Strămoșii hunilor au fost popoarele nomade din stepa mongolă, care erau numite de către chinezi ca fiind Xiongu. Xiongu au lansat raiduri devastatoare in China, fapt care a motivat constructia primei sectiuni ale Marelui Zid Chinezesc.In anul 85, Dinastia Han a provocat numeroase infrangeri popoarelor Xiongnu, ceea ce le-au determinat sa se indrepte spre vest.Unele popoare au ajuns in Scythia, unde au putut sa cucereasca numeroase triburi.Din combinarea acestor popoare s-au nascut hunii.Principalele lor tehnici militare au fost tragerea cu arcul, aruncarea sulitei, toate efectuate calare. Principal lor forme de hrană erau carnea și laptele, produsele de turmele lor.Se spune ca isi pastrau carnea sub șaua de cal.Calareau din loc in loc in cautare de pasuni, jaf si prada, iar cand poposeau, isi intindeau corturile.Hunii erau considerati a fi niste creaturi hidoase in sursele antice.Copiilor li se turteau nasurile cu ajutorul unor scandurele fixate cu fasii de panza si isi crestau fata ca sa nu se mai rada. După traversarea râului Volga in anii 370 și anexarea teritoriului alaniilor, au atacat regatul gotic dintre Muntii Carpati si Dunare. A fost un popor foarte mobil , a căror arcasi calare au dobândit o reputație de invincibilitate, și triburile germanice părea incapabile să le reziste. Populațiile a fugit din calea huniilor care s-au mutat din Germania în Imperiul Roman, în vest și sud, și de-a lungul malurile Rinului și Dunării. În 376, goții au traversat Dunărea, pentru a-i sprijini pe romani, dar s-au razvratit împotriva împăratului Valens, care a fost ucis în Bătălia de la Adrianopol, în 378. la 31 decembrie 406, pentru a scăpa de huni, un număr mare de vandali , alanii, Suebi și burgunzii au trecut Rinul și au invadat Galia romană. Imperiul Roman a fost împărțit în jumătate din 395 și a fost condus de două guverne distincte, una cu sediul în Ravenna în Occident, iar celălalt în Constantinopol, în est. În timpul vieții lui Attila, în ciuda mai multe lupte pentru putere, împărații romani atât de Est și de Vest au fost, în general, din aceeași familie, theodosieni. Hunii au dominat un teritoriu vast cu o cconfederație de popoare variate etnic. Unele popoare au fost asimilate de huni, întrucât multe si-au păstrat propriile lor identități și conducători, dar au recunoscut suzeranitatea regelui hunilor. Până la Attila , în timpul domniei unchiului său Rua, hunii au devenit o mare putere, incat Patriarhul Constantinopolului, Nestorie, a deplâns situația cu aceste cuvinte: "Ei au devenit atât stăpâni și sclavi ai Romei".

Domnia lui Rua[modificare | modificare sursă]

La momentul nașterii lui Attila, in anul 395, hunii au format o coaliție organizata din clanuri nomade, fiecare cu un rege separat. Tatal lui Attila, Mundzuk, a fost fratele regilor Octar și Rua, care au domnit în comun asupra imperiului hunilor în secolul al V-lea. Familia sa era nobilă, dar nu este sigur dacă s-a constituit o dinastie regală.În anii 420 , unchiul lui Attila, Rua, a preluat puterea și a ucis alți regi, punand bazele imperiului hun. Această schimbare politică a rezultat creșterea tributului și plăților mercenarilor huni de catre romani, scazand dependenta fata de pastorit .Roma i-a platit pe hunii lui Rua sa se lupta intre ei. El a primit, de asemenea, 350 de kg de aur ca tribut anual din partea Imperiului Roman de Răsărit . În această economie nouă, bazata pe aur, oamenii nu mai aveau nevoie să urmeze turmele, astfel, puterea putea fi centralizata.

Attila si Bleda[modificare | modificare sursă]

Rua a murit în 434 - istoria nu înregistrează cauza decesului. El a fost urmat de nepoții săi, Bleda și Attila. Nu este clar de ce fratele Bleda mai mare a fost în imposibilitatea de a prelua puterea exclusivă. Poate că Attila a fost mai puternic sau mai popular. Cei doi frați au încercat să-si extindă imperiul lor în Persia, în 430 , dar au fost învinși de Sassanizi.Cand ei au incercat sa ocupe orasele est-romane și Constantinopolul, Imperiul Roman de Rasarit a cumpărat pacea în schimbul unui tribut anual de 700 de kg de aur în 435, ajungând la 1.400 kg in 442.Între timp, hunii au luptat ca mercenari în armata romană de Vest împotriva burgunzilor (în 436) și a goților (în 439). În 445, Bleda a murit brusc. Ca și în cazul Rua, nici o cauza de deces nu este înregistrată, dar sursele romane de la acea dată și istoricii moderni presupun că Attila l-a ucis . Ca rege unic al hunilor, Attila invadat Imperiul Roman de Răsărit, sechestrarea Balcani, și amenințând Constantinopol cutremur a devastat la 447. Împăratul roman, Theodosius al II-lea s-a judecat pentru pace , acceptand predarea a peste 6.000 de kilograme de aur ca tribut, fiind de acord să plătească 2.100 de pfunzi de aur pe an pentru ca hunii sa nu se mai reintoarca la Constantinopol.Intre timp, fii si nepotii regelui Rua au fost ucisi prin tragere pe țeapă.

A doua parte a vieții[modificare | modificare sursă]

„Attila”, pictură de Eugène Delacroix, Bibliothèque, Palatul Bourbon, Paris
Batalia de la Chalons
Invazia Italiei, pictură de Ulpiano Checa

În 449, la Constantinopol, a fost trimis un ambasador imperial, Maximin, insotit de Priscus, ca să negocieze cu Attila pe tema crearii unei zone tampon între teritoriul hunilor și Imperiul Roman, și întoarcerea hunilor refugiați.Atunci când i-au oferit lada cu darurile de la Roma , Attila le-a respins.Ambasadorul (și Priscus) nu si-au dat seama că Vigilas, interpretul lor, a fost de fapt trimis să-l asasineze pe Attila, în complicitate cu consilierul sau, Edeco. După ce Edeco i-a dezvăluit întregul plan, Attila i-a trimis pe romani acasă, în dizgrație. In 450, prințesa romana, Honoria, i-a trimis o scrisoare și un inel. Honoria, sora împăratului Valentinian III, i-a spus ca se va căsători cu un senator roman pe care nu-l placea si suferea de isteria provocata de o vizita pe care trebuia s-o faca la Constantinopol impreuna cu evlavioasa sora a lui Theodosius al II-lea si alte maici. Ea i-a scris și cerut lui Attila să o salveze.Attila a interpretat acest lucru ca pe o propunere de căsătorie, și a acceptat cu bucurie. Zestrea Honoriei a inclus jumătate din provinciile din Imperiul Roman de Apus, un premiu foarte frumos.Împăratul roman a refuzat să accepte acest aranjament, astfel Attila s-au adunat armata sa și s-a stabilit pentru a-si pretinde soția.Imparatul si-a exilat sora la comanda mamei sale. Hunii au invadat rapid o mare parte din Franța și Germania.In 451, Attila a invadat Galia cu o armata de rugieni, scirieni, ostrogoti, jefuind, violand si incendiind totul in cale

Bǎtǎlia de la Campiile Catalaunice[modificare | modificare sursă]

Invazia hunilor in Galia s-a oprit la Campiile Catalaunice, la Chalons, în nord-estul Franței. Armata lui Attila a luptat împotriva forțelor conduse de fostul său prieten și aliat, generalul roman Aetius, insotit de trupele de alanii și vizigoți conduse de Theodoric. Attila a fost invins de generalul roman.Regele vizigotilor, Theodoric, a murit ucis in lupta la comanda secreta a lui Aetius.Hunii s-au retras ca sa se regrupeze.Anul urmator, Attila a inceput invazia in Italia, indreptandu-se spre Roma.

Invazia Romei[modificare | modificare sursă]

Deși a fost învins în Franța, Attila a rămas dedicat căsătoriei cu Honoria și pentru dobândirea zestrea ei. În 452, hunii au invadat Italia, care a fost slăbită de o foamete lungă de doi ani și epidemii de boli. Ei au capturat repede cetățile întărite, inclusiv Padova și Milano. Cu toate acestea, hunii au fost descurajati sa atace Roma din lipsa proviziilor de hrană disponibile si de epidemia din aceea vreme. Papa Leon susținea că s-a întâlnit cu Attila și l-a convins să se întoarcă.Vazandu-l pe Papa, Attila l-a vazut pe Sfantul Petru intr-o halucinatie.Povestea Papei nu are baze solide si cu toate acestea, povestea a suplimentat prestigiul Bisericii Catolice . Cand s-a intors, impresionat de civilizatia romana, Attila a ordonat construirea unei bai termale dupa modelul roman.

Attila si Papa Leon

Moartea[modificare | modificare sursă]

Moartea lui Attila, pictură de Edvi Illés Ödön
Festivitatea organizata de Attila

Attila avea in jur de 47 de ani in anul 453.Mintea ii slabea pe zi ce trece, asa ca s-a hotarat sa se casatoreasca din nou dupa 300 de mariaje.A luat-o pe Ildico (sau Hilda) ca nevasta, o minunata blonda, pe a carei parinti ii macelarise in Galia.Attila a organizat o petrecere fastuasa in timpul nuntii cu o multime de invitati si mult alcool.In dimineata urmatoare, a fost gasit mort pe podeaua de langa pat, cu gura plina de sange.Ildico era socata si ghemuita intr-un colt al patului.S-a presupus ca l-ar fi otravit ea pentru a-si razbuna parintii ucisi in Galia.Unii istorici presupun ca Attila a suferit o hemoragie interna in noaptea nuntii sau ar fi murit din cauza excesului de alcool de-a lungul vietii. Tot in acelasi an, Aetius, generalul roman care i-a adus victoria de la Chalons, a fost ucis de mana imparatului.In 455, la randul sau, Valentian este asasinat de un partizan de-al lui Aetius. Attila fost ingropat in trei sicriuri intr-un loc ascuns.Cei care l-au ingropat au fost imediat ucisi pentru a nu se afla locul unde e inmormantat.Attila a fost succedat de fii sai: Elak, Denghizik, Emnedzar, Uzindar, Geisen si Ernak. Doar la un an după moartea lui Attila, gotii i-au învins pe huni în bătălia de la Nedao, alungandu-i din Pannonia. Elak a fost ucis în luptă, iar Dengizich a devenit rege . Dengizich a fost determinat să întoarcă Imperiul hunilor inapoi la zilele de glorie. În 469, el a trimis o cerere la Constantinopol că Imperiul Roman de Răsărit sa aduca un omagiu huniilor din nou. Fratele său mai mic Ernak a refuzat să se implice în acest demers, și si-a scos poporul din alianță cu Dengizich. Romanii au refuzat cererea lui Dengizich . Dengizik a atacat, iar armata sa a fost zdrobită de trupele bizantine . Dengizik a fost ucis. Rămășițele clanului Dengizik s-au alăturat oamenilor lui Ernak , și au fost absorbiti de către bulgari, strămoșii bulgarilor de astăzi. Doar la 16 de ani după moartea lui Attila, hunii au încetat să mai existe.

Amintirea lui Attila[modificare | modificare sursă]

Chipul lui Attila

În epopeea Cântecul Nibelungilor, Krimhilde (Ildikó), în dorința de a răzbuna moartea lui Siegfried, se căsătorește cu Attila, în cele din urmă îl răzbună pe iubitul ei. Attila este prezentat în această legendă într-o lumină favorabilă, ca un conducător drept. Asocierea dintre Krimhilde si Ildiko este dovedit a fi o simpla speculatie intrucat Printesa Krimhilde are radacini veridic nordice.

În izvoarele ecleziastice este menționat faptul că la Mantova nu l-ar fi întâlnit numai pe Papa Leon I cel Mare, ci i-ar fi apărut înșiși sfinții Petru și Paul, ocrotitorii Romei, gata să apere Cetatea Eternă, iar înfricoșat de această viziune, ar fi decis să se retragă (referitor la această temă a se vedea pictura lui Rafael). Istoriografia creștină l-a numit flagellum Dei („biciul lui Dumnezeu”).Cronicile maghiare medievale au transmis o tradiție conform căreia dinastia arpadiană descindea din același clan din care făcuse parte și Attila. De exemplu notarul Anonymus in Gesta Hungarorum:

Pământul ce se întinde între Dunăre și Tisa a aparținut strămoșului meu, puternicul Attila.
Gesta Hungarorum''

Deasemenea în legendele secuiești trăiește tradiția hunilor ("secuii, care înainte erau poporul lui Attila"):

Et inde equitantes iuxta fluuium couroug castra metati sunt, et omnes siculi qui primo erant populi atthyle regis audita fama usubuu obuiam pacifici uenerunt, et sua sponte filios suos cum diuersis muneribus in obsides dederunt.
Gesta Hungarorum''

.

O fortificație romană situată în apropiere de orașul Schwäbisch Gmünd era menționată încă în secolul al XIV-lea ca „Etzelsburg” („Cetatea lui Attila”). De asemenea, un deal al satului Ațel (situat în apropiere de Sighișoara), al cărui nume german este „Hetzeldorf”, „Etzeldorf”, „Satul lui Attila”,}} păstrează tradiția prezenței hunilor în acele locuri. Conform miturilor locale, pe dealul respectiv ar fi înmormântată o căpetenie tribală a lui Attila, sau chiar Attila însuși.

Biografie[modificare | modificare sursă]

  • Babcock, Michael A. (2005). The Night Attila Died: Solving the Murder of Attila the Hun (Berkley Publishing Group, ISBN 0-425-20272-0)
  • Blockley, R.C. (1983). The Fragmentary Classicising Historians of the Later Roman Empire, vol. II (ISBN 0-905205-15-4). This is a collection of fragments from Priscus, Olympiodorus, and others, with original text and translation.
  • Gibbon, Edward (1776–1789). History of the Decline and Fall of the Roman Empire. London: Strahan & Cadell.
  • Gordon, C. D. (1960). The Age of Attila: Fifth-century Byzantium and the Barbarians (Ann Arbor, University of Michigan Press, ISBN 0-472-06111-9). This is a translated collection, with commentary and annotation, of ancient writings on the subject, including Priscus.
  • Heather, Peter (2005). The Fall of the Roman Empire—A New History of Rome and the Barbarians (Oxford University Press, ISBN 0-19-515954-3)
  • Howarth, Patrick (1994). Attila, King of the Huns: The Man and the Myth (ISBN 0786709308).
  • Macartney, C. A. (1934). "The End of the Huns". Journal of Hellenic Studies 10: 106–114.
  • Maenchen-Helfen, J. Otto (1973). The World of the Huns: Studies in Their History and Culture (Berkeley, University of California Press, ISBN 0-520-01596-7)
  • Man, John (2005) Attila: The Barbarian King Who Challenged Rome (Bantam Press, ISBN 0-593-05291-9)
  • Thompson, E. A. (1948). A History of Attila and the Huns (London, Oxford University Press, ISBN 0-8371-7640-9). [This is the authoritative English work on the subject. It was reprinted in 1999 as The Huns in the Peoples of Europe series (ISBN 0-631-21443-7). Thompson did not enter controversies over Hunnic origins and considers that Attila's victories were achieved only when there was no concerted opposition.

Note[modificare | modificare sursă]

  • ^ The Journey of William of Rubruck to the Eastern Parts of the World, 1253–55: As Narrated by Himself with Two Accounts of the Earlier Journey of John of Pian de Carpine, page 107, Willem Van Ruysbroeck, William Woodville Rockhill, Asian Educational Services, 1998. ISBN 978-81-206-1338-6
  • ^ "Άττίλα/Αίίϋα.95 in 1955 I showed that 'Αττίλας/Attila should be analyzed as a composite title consisting of *es 'great, old', *t4l· 'sea, ocean', and the suffix /a/. The stressed back syllabic til (= tlill) assimilated the front member es, so it became *as.96 The consonantic sequence s-t (aș til-) became, due to metathesis, t-s, which by assimilation resulted in tt.97 in 1981 I was able to establish a Danube-Bulgarian nominative-suffix /A/ from the consonantic stems.98 Recalling that Danube-Bulgarian was a Hunnic language, I can now add to the data in the article of 1955 the following: the Hunnic title attila is a nominative,(in /A/) form of attil- (< *etsil < *es til) with the meaning "the oceanic, universal [ruler];" cf. the title of the Pećeneg ruler Куря, i.e., Kür+ä,meaning "universal" (cf. no. 3)." Pritsak, Omeljan. 1982 "The Hunnic Language of the Attila Clan." Harvard Ukrainian Studies, vol. 6, pp. 428-476.[1]
  • ^ Maenchen-Helfen, Otto (1973). "Chapter 9.4". The World of the Huns. University of California Press. ISBN 978-0-520-01596-8.
  • ^ (Escher & Lebedynsky 2007, p. 25)
  • ^ (Rouche 2009, p. 413)
  • ^ (Escher & Lebedynsky 2007, p. 30)
  • ^ a b (Escher & Lebedynsky 2007, p. 32)
  • ^ a b (Rouche 2009, p. 354)
  • ^ (Escher & Lebedynsky 2007, pp. 33–37)
  • ^ Bakker, Marco. "Attila the Hun". Reportret. Retrieved March 9, 2013.
  • ^ Herwig Wolfram, The Roman Empire and its Germanic peoples, University of California Press, 1997, ISBN 978-0-520-08511-4, p. 143.
  • ^ The Goths by Jordanes. Translated by Charles Christopher Mierow. Chapter 35: Attila the Hun
  • ^ De Guignes, Joseph (1756–1758). Histoire générale des Huns, des Turcs, des Mongols et des autres Tartares.
  • ^ "Transylvania through the age of migrations". Eliznik.org.uk. Retrieved 2010-08-22.
  • ^ Calise, J.M.P. (2002). 'Pictish Sourcebook: Documents of Medieval Legend and Dark Age History'. Westport, Connecticut: Greenwood Press. p279, ISBN 0-313-32295-3
  • ^ Peckham, D. Paulston, C. B. (1998). Linguistic Minorities in Central and Eastern Europe. Clevedon, UK : Multilingual Matters. p100, ISBN 1-85359-416-4
  • ^ Canfield, R.L. (1991). Turko-Persia in Historical Perspective. Cambridge: Cambridge University Press. p49, ISBN 0-521-52291-9
  • ^ Frazee, C.A. (2002). Two Thousand Years Ago: The World at the Time of Jesus. Wm. B. Eerdmans[citation needed]
  • ^ (Rouche 2009, p. 259)
  • ^ Omeljan Pritsak (1982). "Hunnic names of the Attila clan". Harvard Ukrainian Studies VI: 444.
  • ^ Alexander Vovin 2000
  • ^ Carl Waldman,Catherine Mason (2006). Encyclopedia of European Peoples. Infobase Publishing. p.393. ISBN 1438129181
  • ^ Jordanès, XXXV
  • ^ (Escher & Lebedynsky 2007, p. 80)
  • ^ Template:Ouvrage
  • ^ Template:Ouvrage
  • ^ (Escher & Lebedynsky 2007, p. 40)
  • ^ (Bóna 2002, p. 15)
  • ^ (Rouche 2009, pp. 133–151)
  • ^ (Rouche 2009, p. 100)
  • ^ (Escher & Lebedynsky 2007, p. 233)
  • ^ (Lebedynsky 2011, p. 13)
  • ^ (Lebedynsky 2011, p. 11)
  • ^ (Rouche 2009, p. 111)
  • ^ (Rouche 2009, p. 128)
  • ^ Howarth, Patrick (1995). Attila, King of the Huns. New York: Barnes & Noble Publishing. pp. 191–92. ISBN 978-0-7607-0033-4.
  • ^ Dupuy, R. Ernest and Trevor N. Dupuy, The Harper Encyclopedia of Military History , 4th Edition, (HarperCollins Publishers, 1993), 189
  • ^ "Priscus of Panium: fragments from the Embassy to Attila". 9.homepage.villanova.edu. Retrieved 2010-08-22.
  • ^ J.B. Bury, The Invasion of Europe by the Barbarians, lecture IX (e-text)
  • ^ The vitae are summarized in Thomas Hodgkin, Italy and Her Invaders (New York: Russell & Russell, 1967 reprint of the original 1880–89 edition), volume II pp. 128ff.
  • ^ Catholic Online (July 31, 2008). "St. Lupus – Saints & Angels – Catholic Online". Catholic.org. Archived from the original on July 30, 2010. Retrieved 2010-08-22.
  • ^ "Pope St. Leo I (the Great)" in the 1913 Catholic Encyclopedia.
  • ^ E.A. Thompson, The Huns, revised with an afterword by Peter Heather, Blackwell Publishers, 1996. p.161
  • ^ Thompson-Heather, pp. 160–161
  • ^ a b Thompson-Heather, p. 163
  • ^ Hydatius, Chron Min. ii pp.26ff
  • ^ Thompson, The Huns, p. 164.
  • ^ Man, Nigel (2006). Attila. Thomas Dunne Books. p. 264. ISBN 978-0-312-34939-4.
  • ^ Marcellinus Comes, Chronicon (e-text), quoted in Hector Munro Chadwick: The Heroic Age (London, Cambridge University Press, 1926), p. 39 n. 1.
  • ^ Volsunga Saga, Chapter 39; Poetic Edda, Atlamol En Grönlenzku, The Greenland Ballad of Atli
  • ^ Babcock, Michael A. The Night Attila Died: Solving the Murder of Attila the Hun, Berkley Books, 2005 ISBN 0-425-20272-0
  • ^ Creasy, Decisive Battles of the World, pp 178–179.
  • ^ Living with the dead in the Middle Ages, page 63, Patrick J. Geary, Cornell University Press, 1994. ISBN 978-0-8014-8098-0
  • ^ European weapons and armour : from the Renaissance to the industrial revolution, page 151, R Ewart Oakeshott, North Hollywood, Calif. : Beinfeld Pub., 1980. ISBN 978-0-917714-27-6
  • ^ Hungarians and Europe in the early Middle Ages. András Róna-Tas. English edition 1999, translated by Nicholas Bodoczky, Central European University Press. ISBN 978-963-9116-48-1. pp 424–427.
  • ^ Hermann Fillitz, Die Schatzkammer in Wien: Symbole abendländischen Kaisertums; ChicagoHungarians.com Illustration of the Vienna Kunsthistorisches Museum's ninth-tenth century "Sword of God"
  • ^ The History of the Decline and Fall of the Roman Empire. Edward Gibbon, Esq. With notes by the Rev. H. H. Milman. Volume Three, Complete Contents. 1782 (Written), 1845 (Revised) Chapter XXXV: Invasion By Attila.
  • ^ "Medieval Sourcebook, Leo I and Attila". Fordham.edu. Archived from the original on September 30, 2010. Retrieved 2010-08-22.
  • ^ Atlakvitha en grönlenzka Henry Adams Bellows' translation and commentary
  • ^ R. G. Finch (ed. and trans.), The Saga of the Volsungs (London: Nelson, 1965), available at [2]
  • ^ Atlamol en grönlenzku Translation and commentary by Henry A. Bellows
  • ^ The Uses of the Past in the Early Middle Ages, page 245, Yitzhak Hen, Matthew Innes, Cambridge University Press, 2000. ISBN 9780521639989
  • ^ Glimpses of World History, page 919, Jawaharlal Nehru, Lindsay Drummond limited, 1949.
  • ^ Der Spiegel 6th November 1948
  • ^ Edmund Wright, Thomas Edmund Farnsworth Wright, A dictionary of world history, Oxford University Press, 2006, ISBN 978-0-19-920247-8, p. 41. The invasion, which was likened to the action of Attila the Hun, put into effect Turkey's scheme for the partition of Cyprus (Atilla Plan).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Attila


Predecesor:
Bleda
Rege al hunilor
445453

Succesor:
Ernac