Attila

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Acest articol se referă la un personaj istoric. Pentru alte sensuri, vezi Attila (dezambiguizare).
Attila, regele hunilor

Attila (latină Attila, greacă Ἀττήλας, n. 406 – d. 453) a fost ultimul și cel mai puternic rege a hunilor, domnind între anii 433453. Născut într-o familie nobilă, el l-a urmat la tron pe unchiul său Roas, împreună cu fratele său Bleda.

Cuprins

[modificare] Numele

Attila mai este cunoscut și ca Attila Hunul, fiind supranumit în unele texte bisericești „Biciul lui Dumnezeu”.

[modificare] Origini turcice și ugro-altaice

  • Ar avea sensul denumirii de tată, asemănătoare cu cea din limba gotică, și unele limbi slave (vezi în rusă oтeц, pronunțat: [ateț], sau termenul probabil de origine mixtă, „ataman”, în ucraineană), existentă în maghiară, „atya”, și în nume proprii turcice ca Atatürk sau Almatî (Alma-Ata) și în denumirea de dregătorie turcă medievală „atalîk”
  • Un alt sens ipotetic ar fi o înrudire cu numele vechi turcic al fluviului Volga — Atyl/Atal/Atil. În cazul acesta numele ar însemna „Fluviu mare”

[modificare] Sursele germanice

Attila este menționat ca Etzel în epopeea-legendă Cântecul Nibelungilor (Nibelungenlied), de asemenea ca Atli în legenda nordică „Volsunga Saga” și ca Attilius în „Thidrekssaga”; în germana veche, „Attli”însemna „tatăl” sau „cel bătrân”. După o altă ipoteză, mai comună, Attila ar fi diminutiv al cuvântului „tată”, însemnând „tătucul”.

[modificare] Alte surse

Alte cronici presupun că Attila Hunul, (406-453 d.H) ar fi fost de neam finic (finlandez). Celebra căpetenie Attila, care a pornit din Finlanda să cucerească lumea, și a ajuns până-n Sicilia italiană, lasând în urma lor doar foc și moarte. Acești huni, erau mai cruzi decât tătarii (mongoli). Iar când a vrut să se întoarcă armata lui Attila, n-au continuat drumul spre casă, și s-a oprit în Câmpia Panonică (actuala Ungarie).

[modificare] Prima parte a vieții

În tinerețe a trăit la curtea din Ravenna, ca ostatic. Prezența sa acolo era o garanție că hunii din Bazinul Panonic conduși de unchiul său nu vor ataca Imperiul Roman de Apus. Împreună cu fratele său Bleda, a continuat politica de unificare a triburilor hune, politică începută de Rua (Roas, Ruga). Cu toate acestea, nu a reușit nicicând să controleze toate triburile hune. Noul regat, asupra căruia a domnit din anul 435 împreună cu fratele său Bleda, cuprindea populații eterogene, întinzându-se de la Caucaz până la Rin. În anul 445 Bleda a fost ucis din porunca lui Attila, iar după aceasta centrul politic al formațiunii controlate de el s-a stabilit în Câmpia Tisei.

[modificare] A doua parte a vieții

„Attila”, pictură de Eugène Delacroix, Bibliothèque, Palatul Bourbon, Paris

În anul 445 Attila l-a omorât pe fratele său și a devenit astfel rege al hunilor. Au urmat ani de războaie și de cuceriri și prădări pentru Attila care și-a extins regatul de la Volga până la Dunăre și de la Oceanul înghețat până la Munții Carpați. Balcaniul a fost prădat repetat, iar în anul 447 armata lui Attila ajunge până la hotarele Constantinopolului condus în acea perioadă de Theodosius al II-lea, nereușind totuși să-l cucerească. După cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit să plătească tribut anual către huni.

În anul 451 hunii lui se îndreaptă împotriva Imperiului Roman de Apus și invadează Galia. Sunt înfrânți în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, de către alianța germanică alcătuită din vizigoți, burgunzi și franci, sprijiniți de romani condusă de generalul roman Flavius Aetius. Bătălia a fost descrisă ca fiind una din cele mai sângeroase înfruntări din istorie, Attila pierzând între 200.000 și 300.000[necesită citare] de războinici. Învins, Attila se retrage, dar își adună o armată nouă iar anul următor pleacă spre Roma. A cucerit multe orașe ale Italiei, dar când a ajuns în apropierea Romei s-a întâlnit cu papa Leon I. Impresionat de acesta, Attila s-a retras. În anul 453 Attila a pregătit o nouă incursiune în Italia, dar a murit înainte ca planurile sale să se materializeze.

[modificare] Moartea

Conform legendei, moartea lui Attila a survenit în noaptea nunții sale cu prințesa burgundă Ildikó (germ. Hildchen, diminutiv de la „Hilda”). Excesul de alimente și băutură i-ar fi provocat o puternică hemoragie nazală, iar dimineața a fost găsit înecat în propriul sânge.[1]. Alte surse spun că ar fi fost ucis de către Ildikó.

Este urmat la tron de fiul său, Ernac.

[modificare] Amintirea lui Attila

Mór Than: Attila
„Papa Leon cel Mare îl întâlneşte pe Attila”, pictură de Rafael Sanzio realizată în anul 1514, Palazzi Pontifici, Vatican

În epopeea Cântecul Nibelungior, Krimhild (Ildikó), în dorința de a răzbuna moartea lui Siegfried, se căsătorește cu Attila, în cele din urmă îl răzbună pe iubitul ei. Attila este prezentat în această legendă într-o lumină favorabilă, ca un conducător drept.

În izvoarele ecleziastice este menționat faptul că la Mantova nu l-ar fi întâlnit numai pe Papa Leon I cel Mare, ci i-ar fi apărut înșiși sfinții Petru și Paul, ocrotitorii Romei, gata să apere Cetatea Eternă, iar înfricoșat de această viziune, ar fi decis să se retragă (referitor la această temă a se vedea pictura lui Rafael).

Istoriografia creștină l-a numit flagellum Dei („biciul lui Dumnezeu”).

Cronicile maghiare medievale au transmis o tradiție conform căreia dinastia arpadiană descindea din același clan din care făcuse parte și Attila. De exemplu notarul Anonymus in Gesta Hungarorum:

Pământul ce se întinde între Dunăre și Tisa a aparținut strămoșului meu, puternicul Attila.
Gesta Hungarorum''

Deasemenea în legendele secuiești trăiește tradiția hunilor ("secuii, care înainte erau poporul lui Attila"):

Et inde equitantes iuxta fluuium couroug castra metati sunt, et omnes siculi qui primo erant populi atthyle regis audita fama usubuu obuiam pacifici uenerunt, et sua sponte filios suos cum diuersis muneribus in obsides dederunt.
Gesta Hungarorum''

O fortificație romană situată în apropiere de orașul Schwäbisch Gmünd era menționată încă în secolul al XIV-lea ca „Etzelsburg” („Cetatea lui Attila”). De asemenea, un deal al satului Ațel (situat în apropiere de Sighișoara), al cărui nume german este „Hetzeldorf”, „Etzeldorf”, „Satul lui Attila”,[necesită citare] păstrează tradiția prezenței hunilor în acele locuri. Conform miturilor locale, pe dealul respectiv ar fi înmormântată o căpetenie tribală a lui Attila, sau chiar Attila însuși.

[modificare] Note

[modificare] Legături externe


Predecesor:
Bleda
Rege al hunilor
445453

Succesor:
Ernac




Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi