Ștefan I al Ungariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sfântul Ștefan I. al Ungariei
Regele Ungariei
St. Stephen, Esztergom.jpg
Primul rege al Ungariei
Domnie 9971038
(de la 1000 ca rege)
Născut 969
Flag of Hungary (11th c. - 1301).svg Esztergom
Decedat 15 august 1038 (68 ani)
Flag of Hungary (11th c. - 1301).svg Székesfehérvár
Predecesor principele Géza
Succesor Péter Orseolo
Căsătorit cu Fericita Gizella
Urmași Sf. Emeric (Imre)
Prințul Ottó
Casa Regală Dinastia Arpadiană
Tată Géza
Mamă Sarolt
Sfântul Ștefan al Ungariei
StefanIHongarije.jpeg
Date importante
Născut/ă 969, Strigoniu
Decedat/ă 1038, Székesfehérvár
Venerat/ă în Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă
Canonizat/ă canonizarea catolică: 20 august 1083, Székesfehérvár
Papa Grigore al VII-lea
canonizarea ortodoxă: 20 august 2000, Budapesta
Bartolomeu I patriarh ecumenic al Patriarhiei de Constantinopol
Rămășițe pământești Budapesta, Székesfehérvár
Sărbătoare 20 august (în ambele biserici)

Gloriole.svg Sfinți


Ștefan I al Ungariei (în maghiară Szent István király „sfântul rege Ștefan”) (n. 969, Strigoniu (Esztergom) – d. 15 august 1038, Székesfehérvár (lat. Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene. Este venerat ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă.

Viața[modificare | modificare sursă]

Originea[modificare | modificare sursă]

Primul Rege al Ungariei Szent István 997-1038

Ștefan s-a născut în 969 la Strigoniu, fiind fiul lui Géza, ducele Principatului Ungar din Dinastia Arpadiană. Era al patrulea (sau - conform unor surse - al cincilea) descendent al lui Árpád[1]. Pe linie maternă era nepotul voievodului ardelean Gyula, mama sa fiind Sarolt (sau Sarolta). Potrivit cronicilor (începând cu aceea a lui Anonymus), numele mamei regelui este de origine turcă, șaroldu „jder alb”.[2]
Conform unor surse bizantine (precum și Ἰωάννης Σκυλίτζης) Gyula a trecut la creștinism în 953, primind botezul la Constantinopol, de unde îl va aduce pe grecul Ierotei (Hieroteus) pe scaunul unui episcopat bizantin de Alba Iulia.[3][4][5][6]

Numele viitorului rege a fost inițial Vajk, considerat de unii istorici maghiari fiind un nume păgân turcic,[7] iar de alții de origine slavonă.


Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Învățătorul tânărului Vajk a fost Adalbert, episcopul de Praga. El i-a influențat pe Géza (încă păgân) și pe Sarolt (provenită dintr-o familie creștină de rit bizantin) să treacă la catolicism, împreună cu copiii lor. Vajk a fost botezat în 994 (sau cândva între 994 și 996[8]) de acest episcop, și a primit numele primului martir, Sfântul Ștefan.

Ștefan s-a căsătorit în 995 cu Ghizela de Bavaria, sora împăratului Henric al II-lea.

Domnia[modificare | modificare sursă]

Principe al Principatului Ungar[modificare | modificare sursă]

După moartea lui Géza a izbucnit un conflict între Ștefan și Koppány (ruda păgână a lui Géza) în legătură cu moștenirea funcției de conducător. Koppány s-a declarat ca fiind noul conducător al maghiarilor, conform vechilor tradiții păgâne maghiare. Până la adoptarea de către maghiari a crestinismului, succesiunea puterii se stabilea conform principiului senioratului și al leviratului[9], practică ce a fost înlocuită definitiv de principiul primogeniturii abia spre sfârșitul secolului al XI-lea. Corespunzător acestor tradiții, Koppány era îndreptățit, in baza senioratului, să moștenească titlurile lui Géza, iar potrivit leviratului trebuia să se căsătorească cu văduva defunctului principe, Sarolt. Géza însă, fiind creștin și dorind să-și consolideze politic principatul prin instaurarea sistemului feudal a ales să aplice principiul primogeniturii numind-ul prinț moștenitor pe primul său născut, Ștefan. Din conflictul pentru moștenire Ștefan a ieșit învingător cu ajutorul tatălui Giselei și a altor domnitori germani. Koppány a fost ucis de către căpitanul german Vecelin, iar rămășițele lui au fost expuse la porțile cetăților din Győr, Veszprém, Strigoniu și Alba Iulia ca un gest de intimidare a păgânilor rebeli care refuzau adoptarea creștinismului și acceptarea noului sistem feudal.[10]

După consolidarea puterii lui ca principe, Ștefan a început creștinarea țării și l-a trimis pe călugărul benedictin Asztrik la Roma cu misiunea de a obține binecuvântarea Papei și coroana regală.

Primul rege al Ungariei[modificare | modificare sursă]

Cronica pictată de la Viena: regele Ștefan îl capturează în 1003 pe Gyula cel tânar

Conform tradiției, Papa Silvestru al II-lea i-ar fi trimis o coroană de aur cu nestemate, iar în ianuarie 1001 o scrisoare de binecuvântare, prin care îl recunoștea oficial ca rege creștin al Ungariei. „Sfânta coroană a Ungariei”, cunoscută drept Coroana Sfântului Ștefan, este o lucrare artistică realizată ulterior, în mai multe faze, în secolele XI-XIII.

Între anii 997-1006 Ștefan a reușit să unească în jurul său întregul popor maghiar[necesită citare], nu înainte de consumarea unui violent conflict armat care a opus proaspăt unsul rege (25 decembrie 1001) Ștefan cel Sfânt și pe Gyula cel tânar (în maghiară Gyula; latinizat Iulus (nu Iulius)), Voievodul Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia (Bălgrad, în maghiară Gyulafehérvár).

Regele Ștefan a avut trei copii: doi fii, Imre (adaptat de la „Henirich”) și Otto, precum și o fiică, Hedvig, deci botezați cu nume în tradiție germană. Prințul moștenitor Imre s-a accidentat la vânătoare și a murit în 1031. Petru Orseolo (Petru I) a fost desemnat, în locul lui, prinț moștenitor. La moartea sa, în 1038, Ștefan nu a mai avut urmași direcți de parte bărbătească. La preluarea tronului aspirau verii regelui. După nouă ani de instabilitate, în 1047, ca rege al Ungariei a fost încoronat Andrei I, menținându-se astfel dinastia arpadiană.

Canonizarea[modificare | modificare sursă]

Ștefan I a fost canonizat la 20 august 1083 de Papa Grigore al VII-lea ca sfânt al Bisericii Catolice, iar în anul 2000 a fost canonizat și de Biserica Ortodoxă.[11]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.freeweb.hu/gyurkovics/arpadhaz_h.html
  2. ^ Anonymus, Gesta hungarorum, despre Sarolta-Șaroldu, în: cap. 27 De morte Gelu: „Tuhutum uero genuit horcam, horca genuit geulam et zubor. Geula duas filias, quarum una uocabatur caroldu et altera saroltu, et sarolt fuit mater sancti regis stephani. Zumbor uero genuit minorem geulam, patrem bue et bucne” (...)
  3. ^ http://www.nokapalyan.hu/media/article.jsf?articleID=85
  4. ^ http://mapyourinfo.com/wiki/hu.wikipedia.org/Sarolt%20fejedelemasszony/
  5. ^ http://www.geni.com/people/Sarolt-Sarolta-fejedelemasszony-az-erd%C3%A9lyi-Gyula-le%C3%A1nya-Grand-Princess-consort-of-the-Magyars-daughter-of-Gyula-of-Transylvania/6000000004556835744
  6. ^ http://magyartortenelem.tlap.hu/i-istvan/
  7. ^ Gyula László, Árpád népe („Poporul lui Árpád”). Editura Helikon, 1988, ed. a II-a, 2005, p. 38
  8. ^ http://www.hik.hu/tankonyvtar/site/books/b1001/00-056-03Kristo.html
  9. ^ http://tortenelmunk.multiply.com/journal/item/61
  10. ^ http://mek.niif.hu/05000/05000/html/kristo013.html
  11. ^ Slujire interortodoxă la Budapesta, basilica.ro, 21 august 2013.