Eugen Simion

Eugen Simion
Naștere	25 mai 1933 (1933-05-25) Chiojdeanca, Prahova
Profesie	critic literar, istoric literar, academician
Naționalitate	român
Activitatea literară
Operă de debut	Proza lui Eminescu
Influențe Eugen Lovinescu,Tudor Vianu, G.Călinescu
A influențat pe Daniel Cristea Enache, Răzvan Voncu etc.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 -Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Simbolism - Naturalism Modernism - Tradiționalism Semănătorism- Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Ioan Eugen Simion (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova) este critic și istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru al Academiei Române și președinte al acestui for din 1998 până în aprilie 2006.

Biografia

Anii de formare

Este fiul Sultanei (n. Moise) și al lui Dragomir Simion, moșneni având o ascendență ardelenească. A fost căsătorit (1957–2006) cu Adriana Manea, decedată, și are o fiică. Studiază la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, devenit Liceul „Mihai Viteazul”, astăzi Colegiul National „Mihai Viteazul” din Ploiești, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu. Între 1952 și 1957 urmează cursurile Facultății de Litere a Universității din București. Printre profesorii săi se numărau Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. Obține titlul doctor în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969).

Activitatea profesională

După absolvirea facultății, devine cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul „Eminescu”, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968 este redactor al „Gazetei literare”. Între anii 1964-1971 este lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București. Va funcționa apoi, între anii 1970-1973, ca lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris - IV), apoi obține o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974). Din 1971 devine conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.

Activitatea culturală și publicistică

Debutează publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu în revista „Tribuna” (1958). Începe să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 colaborează săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. În 1993 devine membru al Academiei Române. În anul 1998 este ales Președinte al Academiei Române. Doctor Honoris Causa al universităților din Iași, Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău. În 2006 își încheie activitatea de Președinte al Academiei Române. În prezent este președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A scris în mod regulat la ziarul „Ziua”. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. Este coordonatorul Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009. Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei „Opere fundamentale”.

Opera

Volume publicate

• Proza lui Eminescu, 1964
• Orientări în literatura contemporană, 1965
• Eugen Lovinescu, scepticul mântuit – (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994)
• Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978)
• Scriitori români de azi, II, 1977
• Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986), a patra ediție, 1999, 1983 – ediția în limba maghiară
• Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1995, a treia ediție, 1998)
• Întoarcerea autorului, 1981; ediția a II-a, 1993); ediția a III-a, 2005
• Scriitori români de azi, III, 1983
• Sfidarea retoricii. Jurnal german, 1985, ediția a II-a, 1999
• Scriitori români de azi, IV, 1989
• Moartea lui Mercutio, 1993
• Limba maternă și limba poeziei - Cazul Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1993
• Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994
• Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995
• Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997
• Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1998
• Fragmente critice, III, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1999
• Clasici români, I, Grai și Suflet & Cultura Națională, 2000
• Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000
• Ficțiunea jurnalului intim, vol. I-III, Editura Iri & Univers Enciclopedic, 2001
• Genurile biograficului, Univers Enciclopedic, 2002; ed. a II-a, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2008
• Mircea Eliade, nodurile și semnele prozei, ediția a II-a, Univers Enciclopedic, 2005, ediția a III-a, Junimea, 2006
• Tânărul Eugen Ionescu, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2006; Editura Muzeului Literaturii Române, 2009
• Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Iași, Princeps Edit, 2011

Cărți traduse în limbi străine

• Élmények kora, vallomások kora. Párizsi napló, 1983
• Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade, (coautor), The Seasbury Press, New York, SUA, 1984
• Die Mitte der Aufsätze zu Mircea Eliade (coautor), Suhrkamp Verlag, Frankfurt, Germania, 1984
• The Return of the Author, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, SUA, 1996
• Le Retour de l'Auteur, L'Ancrier Editeur, Strassbourg, Franța, 1996
• Mircea Eliade, Spirit of Amplitude, East European Monographs, SUA, 2001
• Mircea Eliade, romancier, Paris, Oxus, 2004

Ediții

• Mihai Eminescu, Proză literară, 1964 (în colaborare cu Flora Șuteu)
• Mihai Eminescu, Poezii, 1991
• E. Lovinescu, Scrieri, vol. I-IX, 1969-1982
• Lucian Blaga, Ce aude unicornul, 1975
• Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I-V, 1991-1992
• Tudor Vianu, Cunoașterea de sine, 1997; reed. 2000
• G. Călinescu, Fals jurnal, 1999

Referințe critice

• Ion Simuț, Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, p. 187-200
• Dicționarul esențial al scriitorilor români, București, Editura Albatros, 2000, p. 754-758
• Andrei Grigor, Eugen Simion (monografie, antologie comentată, receptare critică), Brașov, Editura Aula, 2001
• Alex. Ștefănescu, Eugen Simion, în „România literară”, 2002, nr. 17, 18
• Eugen Simion ‒70. Manual de trudire a cuvântului, București, Editura Univers Enciclopedic, 2003
• Dicționarul general al literaturii române, vol. VI, S-T, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007, p. 205-211
• Iordan Datcu, Marile proiecte, în „România literară”, 2008, nr. 20

Interviuri

• Lidia Vianu, Interview with Eugen Simion (2006)
• Pro literatura rurală, interviu de Roxana Ioana Ancuța, în „Jurnalul național”, 26 iunie 2006
• Interviu de Ioana Revnic, în „România literară”, 2008, nr. 25

Afilieri

• Membru și președinte al Academiei Române
• Membru al Uniunii Scriitorilor din România
• Membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei
• Membru al Academiei Regale de Științe din Danemarca
• Membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța
• Președinte al Consiliului Național pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare, până în aprilie 2006. Președinte al Comisiei Naționale pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare în domeniul Filologie, din aprilie 2006.

Premii și distincții

• Premiul Uniunii Scriitorilor i-a fost acordat de cinci ori
• Premiul Academiei Române în 1977
• Ordinul Steaua României în grad de Marea Cruce
• Legiunea de Onoare a Franței (2002)

Controverse

• Adrian Marino despre Eugen Simion:

„Eugen Simion, un carierist implacabil, un parvenit, un intelectual la prima generație. Cu unele calități și un defect: parvenirea socială... Cel puțin un Vadim, un Adrian Păunescu, oricât de respingători ar fi, sunt totuși parcă mai sinceri în fanatismul lor abject decât acest ipocrit inegalabil.”

Legături externe

• Pagina de autor pe site-ul revistei „Cultura”

Interviuri

• INTERVIU Academician Eugen Simion, critic literar: „Am văzut oameni care au murit de foame“, 16 februarie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul