Istoria Ungariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol trebuie pus în formatul standard Puteţi contribui la îmbunătăţirea conţinutului şi a formei sale.

Tonul acestui articol sau al acestei secţiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteţi contribui la îmbunătăţirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuţie.

Această pagină necesită o verificare. De verificat: corectitudinea informaţiilor

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Acurateţea acestui articol sau a acestei secţiuni este disputată Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în discuţie

Istoria Ungariei

Ungaria veche
Panonia
Ungaria înainte de maghiari
Regatul Ungariei
Regatul Ungariei
Revoluţia de la 1848
Ausgleich
Austro-Ungaria
Anii primului război mondial
Republica Sovietică Ungaria
Tratatul de la Trianon
Ungaria în al doilea război mondial
Arbitrajele de la Viena
Ungaria în perioada interbelică
Pactul Tripartit
Partidul Crucilor cu Săgeţi
Al doilea război mondial
După cel de-al doilea război mondial
Tratatul de la Paris, 1947
Ungaria comunistă
Republica Populară Ungaria
Revoluţia din Ungaria, 1956
Ungaria modernă
Republica Ungaria
Această căsuţă: vizualizare • discuţie • modificare

În perioada Imperiului Roman, romanii au numit regiunea unde se află actualul stat Ungaria, Panonia. Primii care au invadat Câmpia Panonică au fost hunii, conduşi de Attila, care la un moment dat au făcut alianţă cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i în luptele împotiva galilor. Au fost însă alungaţi de către lombarzi şi gepizi care au pus stăpânire circa o sută de ani pe acest teritoriu.

După căderea Imperiulul roman, triburile germanice au stăpânit un timp Câmpia Panonică. În această perioadă au continuat migraţiile şi invaziile diferitelor popoare migratoare.

Astfel, triburile slave au migrat în partea sudică a Europei. În jurul anului 560 avarii cuceresc acest teritoriu al Panoniei şi păstrează controlul lui timp de două secole până în secolul IX. Urmează o perioadă controlul francilor, al regatului slav Moravia Mare şi al principatele Balatonului până la sfârşitul secolului al IX, când maghiarii au migrat în Panonia.

Imagine indicând migraţia maghiarilor din stepele Asiei spre Câmpia Panonică.

Urmele cele mai depărtate ne duc în epoca străveche, în mileniile dintre anii 10.000 şi 4.000 î.e.n., în ţara de baştină din zona munţilor Urali. În jurul anului 4.000 î.e.n. această comunitate uraliană se dezmembrează, iar grupurile etnice fino-ugrice desprinse din ea se vor stabili la vest de Urali, la nord şi la sud de confluenţa râurilor Volga şi Kama. În mileniul al III-lea şi al II-lea ungurii îşi continuă modul de viaţă preponderent de culegători, bazat pe o economie naturală. În preajma anului 1.500 î.e.n. în modul de viaţă al fino-ugricilor a avut loc o schimbare fundamentală: trecerea la o economie productivă bazată pe agricultură şi creşterea animalelor. În această perioadă are loc dezmembrarea unităţii fino-ugrice şi formarea unei limbi de fond ugrice. În jurul anului 1.000 î.e.n. se dezmembrează şi unitatea ugrică, drept care începând cu această peroadă putem vorbi de habitatul predecesorilor propriu-zişi ai ungurilor, pe care cercetătorii l-au plasat de-alungul cursului mijlociu al Volgăi Magna Hungaria. În jurul anului 750 ungurii sosesc în Levedia aflată între Don şi Marea Azov. Acesta-i locul unde ne poartă şi firul tradiţiei populare cu privire la descălecat: legenda lui Hunor şi Magor. Peste câteva decenii masa maghiară migrează mai departe către apus, în secolul IX îi găsim între Nipru şi Nistru, în ţinutul numit Etelköz (Teritoriul dintre râuri). Aici cele şapte triburi maghiare şi cele trei triburi cabarice care li s-au ataşat îşi aleg conducători comuni. Sub comanda conducătorului principal (kende) Levéd şi a secundului său (gyula) Álmos pătura militară conducătoare a ungurilor, în urma diferitelor alianţe politice, se angajează uneori în campanii militare duse la mare distanţă. În 839 şi în 862 războinicii călari maghiari apar la Dunărea de Jos respectiv în Bazinul Carpatic. În 894 pecenegii ajung în teritoriul Etelköz. Ún situaţia ameninţătoare căpeteniile sunt constrânse să abdice: urmaşul lui Levéd a devenit Kurszán iar Álmos ia predat puterea fiului său Árpád. În 895 unguri îndemnat de bizantini, pornesc campania împortiva Ţaratului Bulgar. Însă pecenegii la îndemnul bulgarilor i-au atacat pe cei rămaşi acasă, astfel descălecatul în Bazinul Carpatic s-a produs sub forma unui refugiu. Ocuparea integrală integrală a Bazinului Carpatic nu a fost un proces paşnic nici în fazele sale următoare, părţile Transdanubiene fiind stăpânite de principatul bavarez, iar cele nord-estice de imperiul morav. În Câmpia Panonicăşi în Transilvania descălecătorii se lovesc de interesele ţaratului bulgar. Bazinul Carpatic nu a fost niciodată un vid, descălecători maghiari au fost primii care au reuşit să-l cuprindă sub o stăpânire unitară şi durabilă. Procesul descălecatului îl putem considera încheiată în jurul anului 900.

Deceniile următoare descălecatului sunt cunoscute sub denumirea de perioadă incursiunilor militare. Acestea erau campanii de jaf şi de impunere a tributului, înse ele nu au fost pornite nicodată anaponda, ci doar în urma unor prelabile alianţe diplomatice. Puterile europene aflate în conflict apelau adesea la serviciile ungurilor, trimiţându-i în ţara inamicului obligat apoi să-şi răscumere pacea prin promisiunea plăţii unii tribut regulat. Ungurii astfel s-au perindat prin Brema, Spania, părţile apusene ale Franţei colţul sudic al peninsulei italice, Bizanţ, dar mai ales în regiunile germane. Incursiunile orientate către apus vor fi curmate de două înfrângeri la Merseburg în 933 şi la Augsburg în 955. Situaţia politică externă a devenit nefavorabilă. Bizanţulocupa Bulgaria şi încheia o aliantă cu Otto I. suveranul imperiului romano-german. Ducele Géza ajuns suveran în aceste împrejurări, era conştient de faptul că unică chezăşie a păcii este creştinarea ce implica şi integrarea în rânduiala europeană. A solicitat misionari creştini, trecând el însuşi la creştinism.

Regatul ungar a luat fiinţă în anul 1000 sub conducerea lui Ştefan I al Ungariei, primul rege maghiar. Numele originar al acestuia era Vajk, în traducere erou. Tatăl său Géza, a fost conducător al triburilor ungare.

Parlamentul din Budapesta

Ştefan I, cunoscut şi ca Sfântul Ştefan (Szent István), s-a căsătorit cu Ghizela, fiica lui Henric II Duce de Bavaria. În anul 996 a devenit conducătorul statului maghiar, Ungaria, primind coroana de la Papa Silvestru al II-lea în anul 1000 în oraşul Esztergom. Ca rege creştin a infiinţat Biserica Ungară, a creştinat populaţia în religia catolică, a înfiinţat zece episcopii, iar regatul l-a împărţit în comitate (în maghiară: vármegye). Ungaria a devenit regat patrimonial unde majoritatea terenului era împărţit în proprietăţi private. Imagine:Magyar11.jpg Iniţial istoria politică al Ungariei a evoluat alături de Polonia şi Boemia condusă de preoţi ai Imperiului Roman Sfânt.

De asemeni, circa patru secole, Ungaria a controlat principatele din Valahia, Moldova şi Transilvania, fără a le anexa.

Între 1241-1242 Ungaria a fost asaltată şi înfrântă de hoardele tătare şi mongole conduse de Batu Han în bătălia de la Muhi.

Încet, încet sub conducerea dinastiei Árpád statul maghiar s-a alăturat civilizaţiei europene. Sub dinastia Angevinilor, Ungaria şi-a pierdut controlul asupra Valahiei în urma bătăliei de la Posada din 9-12 noiembrie 1330,dusă împotriva voievodului Basarab I de către regele Carol Robert de Anjou. Acesta scapă de furia valahilor cu fuga, deghizat în haine femeieşti. De asemeni, Ungaria pierde şi controlul Moldovei în 1359.

Dunarea la Visegrad

Invazia maghiarilor conduşi de Arpad

Un moment important în istoria Ungariei îl constituie domnia regelui Matei Corvin, la origine român din Transilvania. Regele Matei Corvin, a fost fiul lui Iancu de Hunedoara (cunoscut ca János Hunyady de către maghiari) şi a condus Regatul Ungar din 1458 până-n 1490. În această perioadă Ungaria a cunoscut o perioadă înfloritoare, devenind o ţară importantă din punct de vedere cultural-artistic în centrul Europei până la Renaştere. Matei Corvin a luptat împotriva Imperiului Otoman, realizând independenţa Ungariei faţă de acesta.

Basilica Esztergom

Independenţa Ungariei a luat însă sfârşit în 1526 după bătalia cu otomanii de la Mohács. Regatul a fost împărţit în trei părţi: partea de vest a fost anexată Austriei, în est principatul Transilvănean a rămas independent, iar centrul Ungariei a ajuns sub stăpânirea Imperiului Otoman.

După 150 de ani de ocupaţie otomană, în secolul XVII Austria şi alianţa creştină au eliberat centrul Ungariei ocupat de Imperiul Otoman. Revolta maghiară pentru independenţă dintre anii 1703 şi 1711condusă de Francisc Rákóczi al II-lea a contribuit şi ea la eliberarea ţării.

Revoluţia burgheză condusă de Kossuth din 1848-1849, a fost stinsă prin intervenţia Austriei cu ajutorul Rusiei Ţariste.

La 16 noiembrie 1918 s-a proclamat Republica Ungară, ca urmare a destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma primului război mondial. În martie 1919 comuniştii a preluat puterea sub conducerea lui Béla Kun care a proclamat Statul Sovietic Ungar.

În ianuarie 1920 amiralul Miklós Horthy a fost ales de adunarea naţională ca Regent al statului maghiar. Regele Carol I al Austriei a încercat să revină la tronul Ungariei, dar fără succes.

La data de 4 iunie 1920 s-a semnat Tratatul de la Trianon, ca urmare a primului război mondial şi a destrămării Imperiului Habsburgic care a fixat noile graniţe ale Ungariei. Ungaria a pierdut 71% din teritoriu şi 66% din populaţie, dar nu trebuie neglijat faptul că la acea dată minorităţile etnice depăşeau mult populaţia maghiară. Trebuie însa recunoscut că o treime din populaţia maghiară a devenit o minoritate etnică în ţările vecine, noi formate ca România, (Cehoslovacia,ulterior URSS, astazi Slovacia si sud- vestul Ucrainei ]]), ( Iugoslavia , astazi Serbia şi Croatia ]]. Ungaria a pierdut şi singurul port maritim la Marea Adriatică, Fiume,azi Rijeka în Croaţia.

Amiralul Horthy s-a aliat cu Adolf Hitler în anii 1930- cu speranţa de a primi înapoi teritoriile pierdute din primul război mondial. Astfel, Ungaria a anexat Sudul Slovaciei şi Rutenia subcarpatică iar apoi, după Diktatul de la Viena din 1940, Ardealul de Nord, iar in 1941 o parte din nordul Serbiei -Voivodina. Ungaria a intrat în al doilea război mondial alături de Germania împotriva U.R.S.S.. Adolf Hitler l-a înlocuit pe amiralul Miklós Horthy în septembrie 1944, după ce acesta a consimţit la un armistiţiu cu Uniunea Sovietică şi l-a instalat pe pro-nazistul Ferenc Szálasi liderul partidului Crucile cu Sageţi . Incepand din anii 1920 ,dar mai ales dupa aderarea la Pactul Anticomintern Ungaria a adoptat o serie de legi si măsuri anti-evreieşti.

In ultimul an al războiului mondial guvernul Ungariei si apoi în mod deosebit regimul partidului "Crucilor cu Săgeţi" au participat din plin la Holocaust. În jur de 440.000 evrei în 145 de trenuri au fost deportaţi la Auschwitz, inclusiv marea majoritate a evreilor din Ungaria rurală si Ardealul de Nord.

Ungaria a fost scoasă de sub controlul trupelor germane în urma ofensivei armatei sovietice ,la care a participat şi armata română. Lupte grele s-au dus în special pentru cucerirea Budapestei.

După o perioadă scurtă de democraţie, 1946 - 1947, după anul1948 liderul comunist Mátyás Rákosi a instaurat regimul comunist după modelul sovietic a lui Stalin. Acesta a fost principalul motiv al izbucnirii Revoluţiei maghiare din 1956 (denumita de comunisti "contrarevoluţie"). Un nou guvern inclinat spre reforme , condus de Nagy Imre a anunţat ieşirea ţării din Pactul de la Varşovia,iniţiat si patronat de Uniunea Sovietică .Armata sovietică de ocupaţie a înăbuşit în sânge revolta populară, sovieticii instalându-l la conducerea statului pe János Kádár,care devenise omul lor de încredere. Profitând de faptul că în timpul revoltei graniţele au fost deschise, circa un milion de maghiari au emigrat din Ungaria spre Occident.

Ulterior,in anii 70 , sub conducerea lui Kadar regimul comunist a făcut unele reforme de liberalizare în domeniul economic si cultural .

Ca urmare a noii politici de reforme ("perestroika " si "glasnosti") promovate de Mihail Gorbaciov in Uniunea Sovietică s-au prăbuşit regimurile comuniste în întreaga Europă de Est ,inclusiv in Ungaria. Trecerea la noua orânduire,bazată pe revenirea la economia de piaţă şi pe respectarea drepturilor omului , s-a facut de această dată fără vărsare de sânge.

La 23 octombrie 1989, Mátyás Szűrös a proclamat a treia Republică Ungară şi a devenit preşedinte. Primele alegeri libere, democratice s-au desfăşurat în anul 1990. În 1999 Ungaria a devenit membru al NATO.

În 2004,Ungaria intră în UE-Uniunea Europeana.

v • d • m Ungaria — Maghiari — Limba maghiară
Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Drapel • Economie • Floră • Faună • Educaţie • Geografie • Hidrografie • Istorie • Împărţire administrativă • Oraşe • Politică • Sănătate • Sport • Stemă • Turism
Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal