Miercurea Ciuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Miercurea Ciuc
Csíkszereda
—  Municipiu  —
Centrul municipiului Miercurea Ciuc
Centrul municipiului Miercurea Ciuc
Drapel
Drapel
Stema Miercurea Ciuc
Stemă
Miercurea Ciuc se află în România
{{{alt}}}
Miercurea Ciuc
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°21′N 25°48′E / 46.350°N 25.800°E / 46.350; 25.80046°21′N 25°48′E / 46.350°N 25.800°E / 46.350; 25.800

Țară  România
Județ Harghita

SIRUTA 83320
Atestare documentară 1558

Localități componente Ciba, Harghita-Băi, Jigodin-Băi

Guvernare
 - Primar Róbert Kálmán Ráduly (UDMR,02008, reales 2012)

Altitudine 662 m.d.m.

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 38.966 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 42.029 locuitori

Site: Pagina Primăriei

Poziția localității Miercurea Ciuc

Miercurea Ciuc (în maghiară Csíkszereda, germană Szeklerburg) este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Harghita, Transilvania, România. Numele orașului este atestat pentru prima dată sub forma Csíkszereda într-o scrisoare din anul 1558, cu referire la târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost Sereda Cicului,[3] după care numele a fost tradus în forma actuală.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Castelul Mikó, sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului
Gimnaziul Áron Márton

Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I.

Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porți otomane.

Construirea cetății Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Francisc Mikó (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat și de inscripția în piatră așezată deasupra porții de intrare a cetății.
La Șumuleu din anul 1630 a funcționat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia călugărului franciscan Johannes Caioni (Căianu).
În conscripția din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunități profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund Rákóczi la 4 noiembrie 1649.

În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porți, la expediția militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea. Despre atacul împotriva orașului informează celebrul călător și istoriograf turc Evliya Çelebi, martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: „Păgânii ... au jefuit tot Ciucul”.

În anii 1650, 1665, 1677 și 1707 în Miercurea Ciuc s-au ținut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituțiilor acestuia. În ședința din 1707 s-a hotârât trimiterea, împreună cu vecinii din Trei Scaune (astăzi județul Covasna), a unui sol comun la principele Francisc Rákóczi I, conducătorul luptei antihabsburgice. Conform recensământului din 1721, în oraș au existat 49 gospodării și în jur de 250 suflete, în 1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr sporind la 450.

József Teleki a menționat în jurnalul său de călătorie faptul că în Miercurea Ciuc erau 83 de case în anul 1799.

Józef Bem, generalul revoluției pașoptiste, numește în fruntea trupelor din Secuime pe Sándor Gál, cu reședința în cetatea Mikó. Acesta trimite în tabăra revoluționară mai multe batalioane formate la Miercurea Ciuc. În 1849 vizitează orașul și poetul revoluției, Sándor Petőfi, care în scrisoarea trimisă soției sale, Julia, scrie: „Împrejurimile Miercurii Ciucului și a Târgului Secuiesc sunt minunate”. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea au fost incluse orașului următoarele suburbii: Mártonfalva, Csütörtökfalva (1891), iar în 1930 Jigodin, în 1959 Șumuleu Ciuc și Toplița Ciuc.

În anul 1878 Miercurea Ciuc a devenit reședința comitatului Ciuc. Calea ferată dată în folosință la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea orașului. Se înființează unități industriale de prelucrarea lemnului, de industrie ușoară și de construcții de mașini. În 1888 se reconstruiește spitalul, în 1898 se termină construcția clădirii primăriei, iar în 1911 clădirea actualului liceu „Márton Áron”, în care se mută școala medie înființată în 1630 în Șumuleu.

În 1910 Miercurea Ciuc avea 3.701, iar în 1930 4.807 locuitori. Miercurea Ciuc a rămas și după cel de al II-lea război mondial centrul regiunii, devenind în 1968 reședința județului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forțată a orașului, ducând la modificări semnificative în structura populației. Conform datelor recensământului din 7 ianuarie 1992, populația orașului a fost de 46.029 de locuitori.

Din planul orașului, amintind de litera T pe vremea lui Balázs Orbán, a rămas numai partea orizontală, adică strada Petőfi, cât de cât în forma veche. Majoritatea clădirilor din strada Petőfi au fost construite la sfârșitul secolului XIX. sau la începutul secolului XX. Clădirile vechi din strada Florilor au fost demolate în anii 1980-1989.

Una dintre cele mai importante clădiri civile ale orașului sunt: cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (clădirea a fost construită inițial pentru a fi sediul comandamentului trupelor de grăniceri) și spitalul de boli contagioase, ambele edificii datând de la sfârșitul anilor 1700. Clădirea primăriei a fost construită în 1888 și aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc. După revoluția din 1848 s-a construit spitalul vechi, aflat lângă cetatea Mikó. Palatul Justiției a fost construit în 1905, iar liceul „Márton Áron” a fost dat în folosință în 1911. În timpul celui de al doilea război mondial s-a construit hotelul „Harghita”, în care funcționează din anul 2001 Jandarmeria. Tot în perioada interbelică au fost construite clădirea Băncii Naționale și Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ca biserică greco-catolică, în stil modernist. Lăcașul de cult și-a început activitatea în anul 1930. Casa de cultură municipală a fost construită în 1963, patinoarul artificial „Vákár Lajos” în 1970, Spitalul județean și Policlinica în 1972, Galeria „Nagy Imre” în 1973, clădirea consiliului județean, casa de cultură a sindicatelor în 1986.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Orașul este situat la altitudinea de 662 m, pe malul râului Olt, în Depresiunea Ciucului.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima în această zonă este rece (zona fiind numită și "Mica Siberie"), verile fiind foarte scurte (2-3 luni pe an), cu temperaturi între 10°-32 °C în timpul zilei și 2°-15 °C pe timpul nopții, iar iernile lungi (5-6 luni pe an) și geroase, cu temperaturi frecvent sub -35 °C. Acest fenomen este cauzat de microclima specifică zonelor dintre munți înalți. În cazul Ciucului, este vorba de bazinul Ciucului de Mijloc - zona situată între Munții Ciucului și Munții Harghita. Iarna în acestă zonă aerul rece nu poate să fie dizlocat, rezultând suprapunerea unor straturi de aer rece. Aceeași cauză este și cea care duce la persistența ceții pe perioade lungi (uneori chiar 7-10 zile).

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Miercurea Ciuc

     Români (16.77%)

     Maghiari (78.54%)

     Necunoscută (3.63%)

     Altă etnie (1.03%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Miercurea Ciuc

     Ortodocși (14.79%)

     Romano-catolici (70.82%)

     Reformați (7.24%)

     Unitarieni (1.85%)

     Necunoscută (3.74%)

     Altă religie (1.52%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Miercurea Ciuc se ridică la 38.966 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 42.029 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (78,55%), cu o minoritate de români (16,78%). Pentru 3,64% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (70,82%), dar există și minorități de ortodocși (14,8%), reformați (7,25%) și unitarieni (1,86%). Pentru 3,75% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Evoluția populației la recensăminte:


Monumente[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Sándor Petőfi
Catedrala ortodoxă
  • Castelul Mikó, azi își are sediul aici Muzeul Secuiesc al Ciucului.
  • Biserica romano-catolică Sfânta Cruce, construită în 1758 în stil baroc.
  • Biserica ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel, construită în 1930 în stil modernist de arhitectul Ferenc Berek (inițial biserică română unită, greco-catolică).
  • Muzeul Oltului și Mureșului Superior, secție a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni, cu sediul în strada Petőfi Sándor nr. 23. Muzeul găzduiește o expoziție permanentă de etnografie „Interior țărănesc”, precum și alte expoziții tematico-itinerante.
  • Fosta clădire a Consiliului Județean, construită în 1886 în stil eclectic.
  • Palatul Justiției, construit în 1892 în stil eclectic.
  • Catedrala ortodoxă Sf. Nicolae, construită între anii 1929 și 1935 în stil neobizantin.
  • Liceul Márton Áron, construit între anii 1909 și 1911, în stil secession. Numit inițial Liceu Romano-Catolic, iar în anii comunismului Liceul de Matematică-Fizică, poartă în prezent numele fostului său elev, episcop de Alba Iulia între 1938-1980.
  • Cimitirul Eroilor. A fost creat după primul război mondial pe trei terase, în apropierea Corpului Batalionului 2 Pionieri. Numărul total al celor înhumați a fost de 1.077. Inițial, aici au fost înmormântați 422 soldați de diverse naționalități (români, italieni, germani, maghiari, austrieci, polonezi, cehi si ruși). Societatea „Cultul Eroilor” a reorganizat cimitirul, centralizând in perioada 1927-1928 un număr de 655 eroi. Evidența acestora a fost ținută în ordine alfabetică. În prezent, cimitirul nu mai are însemne de căpătâi.
  • Monumentul eroului român. Monumentul, operă a sculptorului Marius Butunoiu, este amplasat în centrul orașului. Dezvelirea acestuia a avut loc la 19 august 1974. Baza monumentului, un piedestal de forma unei prisme dreptunghiulare, din beton placat cu marmură albă, susține statuia ronde-bosse din bronz a unui infanterist, înaltă de cca. 4 m. Ostașul este echipat de luptă și ține deasupra capului, cu ambele mâini, o armă și un drapel de luptă. În spatele statuii se înalță un obelisc placat cu marmură albă. Pe fațada principală a piedestalului este montată o placă metalică cromată pe care este scris: „Glorie eternă ostașilor români care s-au jertfit în luptele pentru eliberarea patriei”.
  • Biserica Mileniului (romano-catolică), ce se află lângă biserica romano-catolică „Sfânta Cruce”, proiectată de renumitul arhitect maghiar Imre Makovecz.
  • Cele trei ștranduri cu apă minerală: din cartierul Patinoar, din Băile Jigodin, Băile Miercurea.
Capela Salvator, construcţie secolul al XV-lea

Cartierul Jigodin:

Cartierul Șumuleu Ciuc

  • Biserica și Mănăstirea Franciscanilor, biserica fiind un loc de pelerinaj pentru romano-catolici.
  • Capela Salvator din secolul al XV-lea.
  • Capela „Isus în Chinuri”, datând probabil din secolele XV-XVII.
  • Capela „Sf. Anton”, construită între 1750 și 1773.
  • Lângă mănăstire se află fostul sediu al Ciucului, construit între anii 1825 și 1841, azi spital de boli contagioase și clinică TBC.
  • Fostul liceu romano-catolic, construit în 1727, unde au învățat multe persoane celebre, azi orfelinat.
  • Izvorul de apă minerală.

Orașe și comunități înfrățite[modificare | modificare sursă]

Consulate[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Harta colonelului Teodorescu, 1915: [1].
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Miercurea Ciuc