Ladislau I al Ungariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sfântul Ladislau I al Ungariei
Regele Ungariei
King St. Ladislaus.jpg
Sfântul Ladislau
Domnie 10771095
Născut 27 iunie 1046
25px Cracovia, Polonia
Decedat 29 iulie 1046 (-49 ani)
Flag of Hungary (11th c. - 1301).svg Nitra, Ungaria
Predecesor Géza I al Ungariei
Succesor Coloman (”Coloman Cărturarul”)
Căsătorit cu Adelheid de Rheinfelden
Urmași Prințesa Piroska
alte două fete
Casa Regală Dinastia Arpadiană
Tată Béla I al Ungariei
Mamă regina Richeza, prințesă poloneză

Ladislau I, cunoscut și ca Ladislau cel Sfânt, (în maghiară I. (Szent) László), (n. 27 iunie 1040, Cracovia - 29 iulie 1095, Nitra) a fost rege al Ungariei din 1077 până la moarte, în 1095. A fost canonizat de Biserica Catolică în timpul domniei lui Béla al III-lea, în 1192.

Domnia[modificare | modificare sursă]

În timpul vieții, Ladislau a refuzat să opună rezistență ascensiunii verișorului său Salamon al Ungariei. Totuși, în 1073 a acceptat să se unească fratelui său Géza I ca să-l detroneze pe Salamon și mai târziu, după moartea lui Géza să urce pe tron.

A rămas în amintirea poporului și în documente ca suveran luminat. A desăvârșit încreștinarea Ungariei (a emis un cod de legi împotriva păgânismului și de interzicere a șamanismului; a construit biserici și a transmis creștinismul și vecinilor). Ca legislator creștin, Ladislau a promulgat legi deosebit de severe îndeosebi împotriva păgânismului și ereziei: de obicei aceste abateri erau pedepsite cu moartea. Aceste legi au fost revizuite și îmblânzite de succesorul său, Kálmán. Conform opiniei specialiștilor, cea mai mare parte dintre legile sale aveau ca scop călăuzirea poporului maghiar spre dreptul european, în măsura în care acesta privea și apăra proprietatea privată. În legătură cu această atitudine de apărare a dreptului privat – explică istoricii – a fost încurajată migrația poporului spre teritoriile mai puțin populate.

În lupta pentru investitură, Ladislau l-a susținut pe papă mai târziu, însă, s-a împăcat cu împăratul Henric al IV-lea. A dus o politică de expansiune teritorială în Croația. Învingător împotriva pecenegilor și cumanilor (în ungurește: kunok), a cucerit Slovenia și Croația, iar prin fondarea episcopatului de la Zagreb sub influență și control maghiar, Ungaria a obținut acces la Marea Adriatică.

A murit în timp ce se pregătea să participe la Prima Cruciadă. Papa Grigore al VII-lea a cerut să fie comandantul armatei cruciate. El a acceptat însărcinarea, dar înaintea campaniei, i-a atacat pe cehi. În timpul războiului s-a îmbolnăvit și a murit în cetatea de la Nitra. A fost canonizat de Biserica Catolică pe 27 iunie 1192.

Locul de veci[modificare | modificare sursă]

A fost înmormântat în mănăstirea benedictină de la Somogyvár. Ulterior, după 1113, rămășițele pământești i-au fost mutate la Oradea, în vechea catedrală (distrusă în 1241 de marea invazie tătară).

Memoria[modificare | modificare sursă]

Ladislau este copatron al Catedralei Catolice din Vilnius, alături de sfântul Stanislau.

Pentru legenda sfântului Ladislau vezi: Légende de saint Ladislas.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]