Ciorbă
| Ciorbă | |
.jpg) Ciorbă de perișoare | |
| Origine | |
|---|---|
| Locul de origine | România |
| Informații | |
| Felul | preparat lichid |
| Temperatura de servire | caldă |
| Ingredient principal | apă |
| Alte ingrediente | carne, legume, verdeață |
Modifică date / text  | |
Ciorba (din turcă çorba) reprezintă în bucătăria tradițională românească unul dintre felurile principale de mâncare care se servește la dejun (rareori la cină) la începutul mesei, după gustare. Este un preparat lichid pe bază de legume, verdețuri și (sau) carne, deseori acrită cu oțet, lămâie, ori fructe necoapte (verzi).
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul românesc ciorbă, precum și omonimele sale din multe limbi balcanice, este un împrumut din turcescul otoman چوربا (çorba), care la rândul lui este un împrumut din persană شوربا (šōrbā).
Cuvântul este compus din شور (šōr) care înseamnă „sărat, cu gust de saramură” și با (bā) care înseamnă „tocană”.[1] Primul cuvânt provine din limba partiană (limba extinctă din nord-vestul Iranului) și al doilea din persana vorbită în Imperiul Sasanid.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Ciorba a ajuns pe masa românilor dintr-un capriciu istoric, fiind fiartă, mai întâi, în ceaunele și cazanele trupelor de spahii ale Imperiului Otoman.[necesită citare]
Descriere[modificare | modificare sursă]
Ciorba românească este un preparat lichid din legume, verdețuri și carne, obținut prin fierberea bucăților de carne, tăiate la dimensiuni mici, cu diferite legume și dregerea cu diverse ingrediente: ou, smântână, iaurt, rântașuri obținute prin rumenirea făinii din diverse cereale și după preferință acrirea cu oțet alimentar, borș, suc de lămâie sau sare de lămâie, suc de roșii, corcodușe, zarzăre ori zeamă de varză. Pentru ciorbele de post se fierb legumele fără carne și se acresc. Ca verdeață, la ciorbe se folosește leuștean-ul, pătrunjelul cu excepția ciorbelor ardelenești care uneori folosesc tarhonul, iar la ciorba de burtă nu se adaugă verdeață.[2] Ciorba de burtă se acrește cu oțet alimentar. Ciorba de potroace se acrește cu moare de varză. Ciorba à la grecque se acrește cu lămâie.
Sortimente românești[modificare | modificare sursă]
Cele mai cunoscute ciorbe românești sunt:[3][4]
- Ciorbă à la grecque (de: porc, vițel, miel, pui)
- Ciorbă ardelenească (de: porc, vițel)
- Ciorbă de berbec
- Ciorbă de cap de nisetru
- Ciorbă de chitici
- Ciorbă de bureți
- Ciorbă de burtă
- Ciorbă de cartofi
- Ciorbă de conopidă
- Ciorbă de crap
- Ciorbă de dovlecei
- Ciorbă de dovlecei umpluți
- Ciorbă de fasole boabe
- Ciorbă de fasole verde
- Ciorbă de hribi
- Ciorbă de legume
- Ciorbă de lobodă
- Ciorbă de miel
- Ciorbă de oaie
- Ciorbă de păsat (crupe de porumb)
- Ciorbă de perișoare
- Ciorbă de perișoare de pește
- Ciorbă de pește
- Ciorbă de pește cu zeamă de varză
- Ciorbă de potroace
- Ciorbă de pui
- Ciorbă de rasol
- Ciorbă rusească de varză
- Ciorbă de salată verde
- Ciorbă de sfeclă
- Ciorbă de ștevie
- Ciorbă de tarhon cu carne
- Ciorbă țărănească (de: vacă, vițel, porc, pasăre, legume)
- Ciorbă de urzici
- Ciorbă de varză albă
- Ciorbă de verdețuri
- Ciorbă de văcuță
- Ciorbă rădăuțeană
- Sărbușcă
- Storceag
Galerie de imagini ciorbe românești[modificare | modificare sursă]
-
Ciorbă de burtă -
Ciorbă de cartofi -
Ciorbă de chitici -
Ciorbă de fasole boabe -
Ciorbă de legume -
Ciorbă de miel -
Ciorbă de perișoare -
Ciorbă de peşte
-
Ciorbă de potroace -
Ciorbă de pui, smântâna cu gălbenuș de ou -
Ciorbă de sfeclă -
Ciorbă țărănească -
Ciorbă de varză acră cu cârnați afumați -
Ciorbă de varză albă -
Ciorbă de văcuța cu smântână și ardei iute -
Ciorbă de salată cu slănină
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „A Comprehensive Persian-English Dictionary, Including the Arabic Words and Phrases to be Met with in Persian Literature”. dsal.uchicago.ed (în engleză). . Accesat în .
- ^ C, Florea. Îndrumar pentru unitățile de alimentație publică (pag. 49), Ed Tehnică, București 1988
- ^ Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 50-62, 426 ISBN 978-973-50-3475-7
- ^ Sanda Marin: „Carte de bucate”, Editura Orizonturi, București 1995, p. 50-56
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Eliza Hansen, Meine rumänischen Spezialitäten, Editura Christians, Hamburg 1973,ISBN 3-7672-0229-8
| |||||||||||||||||||||||||
