Romii din România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Romi ardeleni (sec. 19)

Minoritatea rromă din România (rromi, uneori scris și romi, cunoscuți popular și ca țigani, roma - în limba romani) constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari din România. Conform recensământului din 2002,[1][2] aceștia numărau 535.140 de persoane sau 2,5% din totalul populației, fiind al doilea grup etnic minoritar din România după cel maghiar. Din acești 535.140 de oameni 60% locuiesc în mediul rural (325.000). Există opinii că cifra estimată nu corespunde realității. Numărul ar fi aproximativ, fiindcă mulți din ei ar refuza[necesită citare] să declare etnicitatea lor actuală. Romii sunt concentrați cu precădere în Transilvania, Crișana, Muntenia și Oltenia.[necesită citare] În Maramureș, Bucovina, Banat, Dobrogea și Moldova concentrația romilor este sub media țării.[necesită citare]

Denumirea[modificare | modificare sursă]

Denumirea este controversată.[3][4] De exemplu într-un dicționar cuvântul „țigan” a avut ca o parte din definiția sa „o persoană cu un comportament răutăcios”[5] Avocați ai drepturilor romilor în România[cine?] pretind că „a-i chema țigani” îi mai izolează din societate de masă. Prin amendament, „romi” este acum denumirea oficială a țiganilor în dicționare.[necesită citare]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Minoritatea romă în România (recensământ 2011), pe județe
Procentajul vorbitorilor de limba romani printre Romii din România (recensământ 2011), pe județe
Minoritatea romă în România (recensământ 2002), pe județe
Minoritatea romă în România (recensământ 2002), pe comune și orașe
Minoritatea romă în România (recensământ 2002), pe comune și orașe, în funcție de media națională
Țiganii din Transilvania (1850)

Numărul oficial al romilor (conform recensămintelor), numărul estimat este de obicei semnificativ mai mare:

Istoric[modificare | modificare sursă]

Anunţ din 1852 pentru licitație de robi romi: A VINDE - un prim sălaș de robi sau SCLAVI ȚIGĂNEȘTI. Printr o licitație la Amiază 'a Mănăstire d. sf. Elias la 8 mai MDCCCLII cine se compună din 18 Omeni 10 Bajați, 7 Femei & 3 Fete în condiție fină

Nu se știe exact când au venit primii romi în teritoriul României de azi. Jonathan Fox a cercetat și constatat că probabil au venit în secolul XI. Un alt cercetător, Bogdan Petriceicu Hasdeu, a găsit un document semnat de Mircea cel Bătrân care sugerează că veniseră cu un secol înainte de acea dată[2].

O atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește Mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care și 40 de sălașe de „ațigani”.

Sclavie[modificare | modificare sursă]

Curând după sosirea lor în România, romii au devenit sclavi ai boierilor care deja locuiau acolo.

Condițiile romilor au fost neînduplecate. Pedeapsa cu moartea a fost des întâlnită: “un sclav care viola o femeie era ars de viu”[2]. În Transilvania (pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar), dacă un rom vorbea limba romani (țigănească) primea douăzeci și cinci de lovituri cu biciul. Hainele lor tradiționale au fost interzise de asemenea în Transilvania.[necesită citare]

Mulți au fost meșteșugari de lemn, vânzători de cai, și lăutari. Romii au fost cunoscuți mai ales pentru talentul lor muzical. Se poate vedea și astăzi cum mulți își mai țin de ocupațiile lor din vremea când erau înrobiți.

Eliberare[modificare | modificare sursă]

Conform Neueste Erdbeschreibung und Staatenkunde. Zweiter Band. von Dr. F.H.Ungewitter. (Dresden, 1848). În Țara Românească trăiau 90.000 de romi reprezentând 4% din populația țării, iar în Moldova 12.000 , reprezentând 0,8% din populația statului. Recensământul din Transilvania din 1850 confirmă o proporție de 2,2% de romi din populația totală. În secolul XIX s-a ivit o schimbare în atitudinea față de sclavi, nu doar în România ci și prin toată Europa, astfel, sub influența ideilor liberale ale revoluției de la 1848, toți oamenii au fost declarați liberi și egali, robia romilor[7] fiind definitiv abolită în 1856. Prima declarație a libertății sclavilor a fost data în anul 1848, dar din cauza faptului că guvernul acela a fost slab și nu a durat mult timp, nici acest decret nu a durat, nici nu a făcut mai nimic. În Moldova și Valahia s-au mai făcut declarații de emancipare în anii 1855 și 1856[8] respectiv, dar tot nu au avut efectul dorit. În anul 1864 Ioan Cuza, care a domnit peste ambele principate la acea vreme, i-a eliberat pe toți romii definitiv. După ce romii au fost eliberați, unii dintre ei au părăsit România. Mulți romi erau deja sau au ajuns în țările din Europa de Vest și mulți au ajuns de asemenea și în America.

Evacuarea în Transnistria[modificare | modificare sursă]

La 31 mai 1942, mareșalul Ion Antonescu, (șeful statului), a ordonat trimiterea peste Bug, în limita răsăriteană a teritoriului numit generic "Transnistria", cuprins între apele râurilor Nistru și Bug, până la limanul Niprului, trecut sub administrație civilă românească după declanșarea războiului contra URSS-ului, a următoarelor categorii de romi din România interbelică, împreună cu familiile lor:[9]

  • 1.Țigani nomazi - (căldărari, lingurari etc);
  • 2.Țigani stabili - acei care, deși nenomazi, sunt condamnați recidiviști sau nu au mijloace de existență sau ocupație precisă din care să trăiască în mod cinstit prin muncă și deci constituie o povară și un pericol pentru ordinea publică.

Situație numerică privitoare la evacuarea țiganilor nomazi și nenomazi în Transnistria, întocmită de Inspectoratul General al Jandarmeriei, Serviciul Jandarmeriei. Secția a III-a[10]

1)Țigani nomazi evacuați între 1 iunie și 15 august 1942:

Bărbați..............2.352;
Femei..............2.375;
Copii..............6.714;
Total..............11.441.

2)Țigani nenomazi (stabili) nemobilizabili și periculoși ordinii publice, evacuați cu trenurile de evacuare între 12-20 septembrie 1942:

Bărbați..............3.187;
Femei..............3.780;
Copii..............6.209;
Total..............13.176.

Au mai fost evacuați ulterior cu aprobări speciale, fiind infractori eliberați din închisori:

Bărbați..............22;
Femei..............17;
Copii..............30;
Total..............69.

Total general țigani nomazi și nenomazi evacuați: 24.686

Tradiție[modificare | modificare sursă]

Tradițiile sunt o parte esențială a vieți pentru romi. Acest grup etnic a păstrat multe din tradițiile lor de când erau sclavi. Cel mai decorat și important eveniment din tradiția lor este "nunta țigănească". Ca la cele mai multe culturi din lume nunta la romi este foarte decorată și strălucitoare. Există mult dans și multă muzică. Una din tradițiile care iese la iveala astăzi este tradiția de "căsătorie minoră". Vârsta medie la căsătorie pentru fete este nouăsprezece ani[2]. Aceasta este o vârstă foarte fragedă în comparație cu alte culturi ale lumii moderne. Romii de multe ori au un respect mai mare pentru tradiția și obiceiurile lor decât față de legile țării în care trăiesc. În cazul căsătoriei minore acest respect al tradiției este motivul multor conflicte între romi și instituțiile de protecție a copilului și Uniunea Europeană.

Legende[modificare | modificare sursă]

Unele izvoare istorice și legende arată prezența triburilor nomade, indiene, ale mezilor începând cu cucerirea Mediei de perși. În anul 550 î.Hr., unul dintre descendenții regelui Achaemenes, Cyrus, învinge pe ultimul rege al mezilor, Astyages, și fondează Imperiul Medo-Persan. În 547 î.Hr. împăratul persan Cyrus cel Mare cucerește Sciția Mică până la Dunăre în Bulgaria de azi. În anul 529 î.Hr. într-o expediție împotriva triburilor nomade Cyrus îl capturează pe Spargapises, fiul reginei geților Tomiris și conducătorul armatei, care se sinucide, determinând împăratul să treacă fluviul în zona Brăila, unde moare în luptă cu massogeții.

Situație economică[modificare | modificare sursă]

2rightarrow.svgPrin toată lumea romii trăiesc în condiții mai joase. Mulți recurg la cerșetorie ca să aibă pâinea zilei. În Europa Centrală și de Est condițiile sunt într-un mod special rele pentru romi. Din situl Partidei romilor Pro-Europa sunt câteva cifre care demonstrează acest lucru[11]:
  • 51% din familiile romilor chestionate susțin că suferă de foame cel puțin 1-2 zile pe an. 20% suferă de foame 1-2 zile pe lună și 15% suferă permanent de foame.
  • Dintre cei care suferă de foame, 32% împrumută hrană de la vecini și 5% cerșesc.
  • În unele țări, până la 30% din familiile romilor supraviețuiesc din asistența socială și până la 24% din ajutorul pentru copii. Doar 26% trăiesc din salariile obișnuite.
  • În medie, 46% din romii chestionați susțin că sunt șomeri și 21% nu au lucrat niciodată. 37% susțin că ultimul loc de muncă l-au avut în 1990.
  • Cel mai mare nivel al șomajului este înregistrat printre tinerii romi.
  • Pentru 78% din romii intervievați, respectarea "drepturilor omului" înseamnă "a găsi un loc de muncă". Pentru 77%, aceasta înseamnă "lipsa foamei" și pentru 68% "posibilitatea de a educa copiii".
  • 62% din romi își au locuințele proprii sau locuiesc în casele familiilor lor, care influențează mobilitatea.
  • Doar 66% din familii au un pat separat pentru fiecare membru al familiei. Doar 42% dispun de cărți.
  • Doar 59% din familii au apă la robinet (încă 55% au mașini de spălat), 49% au acces la sistemul de canalizare, 46% au veceuri în locuință și 55% au veceuri în curte.2leftarrow.svg
    ({{{2}}})

Aceste procente privite în comparație cu cele naționale, peste 40% dinte romani au WC-urile în curte și 56% au apa curenta, denotă ca starea economică nu este mai proastă decât a populației majoritare, chiar dacă șomajul este mai ridicat.[necesită citare]

Educație[modificare | modificare sursă]

Una din problemele de rezolvat este acea de a da fiecărui copil o șansa egală la educație. Pentru multe minorități acest lucru este o străduință greu de obținut din cauza barierei limbii și a culturii. În România multe familii ale romilor nu trimit copiii lor la școală fiindcă copiii nu au învățat limba română destul de bine. Există organizații care ar încerca să schimbe acest lucru prin a avea învățători care să predea în limba "țigănească" (romani).

Multe alte bariere există așa cum demonstrează următoarele cifre de la situl Partidei Romilor Pro-Europa[11]:

  • Mai puțin de o jumătate din romii intervievați au declarat afilierea lor etnică pe parcursul ultimului recensământ național. Peste 28% au declarat că aparțin populației majoritare.
  • 54% din romii intervievați vorbesc limba natală în familie.
  • Doar 37% (1 din 3) din romii chestionați au absolvit școala primară, doar 6% (1 din 18) au absolvit școala secundară și 1% au frecventat un colegiu.
  • Unul din 5 romi nu vor trimite copiii la scoală din lipsa de îmbrăcăminte decentă.
  • Părinții își trimit copiii în școli și instituții speciale (deseori pentru copii cu probleme mentale) pentru că ei consideră că "programul școlar este mai ușor și copilul poate să reușească".
  • Mai mult de jumătate din romii intervievați consideră că printre ocupațiile tradiționale (așa ca meșteșugărit, vindecare, ghicit, etc.) doar comerțul și muzica le poate aduce un venit.
  • Romii consideră că o persoana are nevoie de o sănătate bună (69%), noroc (66%) și sârguință (53%) pentru a reuși în viața. Asistența din partea statului este pe locul 4 după importanță.

Religie[modificare | modificare sursă]

În lume, pe lângă numeroase practici păgâne, romii dețin în general religia populației majoritare. Astfel, în conformitate cu religia predominantă a României, majoritatea romilor sunt creștini ortodocși. În ultimele două decenii au existat multe cazuri în care romi ortodocși s-au convertit la diverse culte neoprotestante (totuși, majoritatea enoriașilor acestor comunități religioase nu sunt etnici romi, ci români). În unele localități cu o populație predominant maghiară (în estul și nordul Transilvaniei), romii sunt fie romano-catolici, fie reformați (în funcție de confesiunea maghiarilor). De asemenea, în unele sate care dețin (sau au deținut) o populație săsească există mici comunități de romi luterani (de ex. la Uila). O bună parte a romilor din Dobrogea sunt musulmani (aprox. 1% din totalul romilor din România, una dintre cele mai însemnate comunități fiind cea din Babadag[12]).

Personalități de etnie romă sau cu origini rome în România[modificare | modificare sursă]

Inițiativă legislativă[modificare | modificare sursă]

Deputatul PD-L Silviu Prigoană a înaintat un proiect de lege, prin care propunea înlocuirea în documentele oficiale a denumirii de "rrom" cu cea de "țigan" pentru a elimina confuziile dintre termenii "român" și "rom". În aprilie 2011, Camera Deputaților a respins proiectul de lege[20].

În Expunerea de motive pentru această lege, Prigoană scria:[21]

În ceea ce ne privește, ca națiune, cuvântul generează confuzie pe plan internațional. Sute de milioane de oameni de pe planetă n-au studii filologice și de etimologie. Ei fac o asociere firească (și justă!) între terminația -ia / -(an)ia și țara (= națiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = “țara briților, a englezilor”; Mauretania = maur + (et)ania = “țara maurilor”, deci România = rom + ania = “țara romilor”. E incorect. Se creează o falsă direcționare. ... Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele comunității țigănești (sau/și, de ce să n-o spunem: problemele create de mulți din această etnie) nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem situația la zero, n-o răsvirginăm. Ea se rezolvă cu totul altfel: prin educație îndârjită, prin programe iscusite, prin respectul legii.

Ziarul Financial Times comenta astfel propunerea legislativă: Aceasta reflectă frustrarea românilor cu privire la confuzia care se poate face între numele minorității rome și cel al țării lor, deși acesta provine din limba romani și nu are nicio legătură cu România[22].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 2002 census: Populația după etnie” (în română). http://www.recensamant.ro/pagini/tabele/t47.pdf. Accesat la 26 august 2007. 
  2. ^ a b c d Romii din România” (în română). Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnocultuală. http://www.edrc.ro/docs/docs/Romii_din_Romania.pdf. Accesat la 26 august 2007. 
  3. ^ Deputații au respins schimbarea denumirii de rrom în cea de țigan, 5 aprilie 2011, Ziare.com, accesat la 19 iunie 2013
  4. ^ Opinii: Țigan vs rrom, războiul complexelor, 4 decembrie 2010, Constantin Racaru, Ziare.com, accesat la 19 iunie 2013
  5. ^ Respect lingvistic pentru țigani” (în engleză). http://www.theworld.org/2011/12/linguistic-respect-for-the-people-once-derided-as-gypsies/. Accesat la 7 decembrie 2011. 
  6. ^ „[http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/02/Comunicat_DATE_PROVIZORII_RPL_2011_.pdf COMUNICAT DE PRESĂ 2 februarie 2012 privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populației și Locuințelor – 2011]”. Institutul Național de Statistică din România. p. 10. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/02/Comunicat_DATE_PROVIZORII_RPL_2011_.pdf. Accesat la 20 februarie 2013. . Tabelul 2: populația stabilă după etnie, pe județe
  7. ^ Comisia pentru Studierea Robiei romilor
  8. ^ 156 de ani de la dezrobirea romilor, 20 februarie 2012, Evenimentul zilei, accesat la 20 februarie 2011
  9. ^ Arh. St. București, Inspectoratul Regional de Jandarmi, dos. 258/1942, f.6)
  10. ^ Arh. St. București, Inspectoratul General al Jandarmeriei, dos. 126/1942, f.202-203, 208-211
  11. ^ a b Cifre ale educației și sărăciei” (în română). http://www.partidaromilor.ro/despre-noi/rapoarte/109-romii-in-europa-centrala-si-de-est.html. Accesat la 9 decembrie 2011. [sursa nu confirmă]
  12. ^ http://www.romanialibera.ro/fotoreportaj-36-in-lumea-romilor-musulmani-din-babadag.html
  13. ^ PLURAL - Website
  14. ^ http://ling.kfunigraz.ac.at/~rombase/cd/data/pers/data/gheorghe.en.pdf
  15. ^ http://www.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId=1626
  16. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite autogenerated1
  17. ^ http://www.romaworld.ro/editoriale/romania-de-dincolo-de-paradis.html
  18. ^ http://www.romanialibera.ro/cultura/oameni/damian-draghici-este-cool-sa-fii-rom-128477.html
  19. ^ Năstase i-a luat la mișto pe italieni. Mădălin Voicu: „Ilie nu e țigan, dar Mircea Lucescu este”, 15 februarie 2012, Mugur Băileșteanu, Evenimentul zilei, accesat la 19 iunie 2013
  20. ^ Deputații au respins schimbarea denumirii de "rrom" în cea de "țigan"
  21. ^ Proiect de lege privind terminologia oficială utilizată pentru etnia țiganilor
  22. ^ Băsescu: Nu voi promulga legea schimbării denumirii de rom în țigan

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Contribuțiuni la istoricul țiganilor din România, George Potra, București, Editura Fundațiilor, 1939
  • Țiganii în istoria României, Viorel Achim, Editura Enciclopedică, 1998
  • Robia țiganilor în țările Române: Moldova: Rromii din România: studii și documente istorice, Vasile Ionescu, Editura Centrului rromilor pentru politici publice "Aven amentza", 2000
  • Izgonirea țăranilor răzvrătitori de pe moșii: contribuții la cunoașterea frămîntărilor țărănești din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Gheorghe Platon, 1966
  • Romii în România, Cătălin Zamfir, Marian Preda, Editura Expert, 2002
  • Rromii în istoria României: antologie și bibliografie, Vasile Ionescu, Centrul rromilor pentru politici publice "Aven amentza.", Editura Centrului rromilor pentru politici publice "Aven amentza", 2002
  • Istoria țiganilor: origine, specific, limbă, Lucian Cherata, Editura Z
  • Rromii (țiganii) din Gorj: considerații istorice și etnografice, Al. Doru Șerban, Editura Măiastra, 2005
  • Romii în România, Cătălin Zamfir, Marian Preda, Editura Expert, 2002
  • Incluziune și excluziune. Studii de caz asupra comunităților de romi din România, Fleck Gábor, Fosztó László, Kiss Tamás, Editura ISPMN, 2009
  • O mie de ani de singurătate: rromii în proza românească, Vasile Ionescu, Centrul rromilor pentru politici publice "Aven amentza.", Editura Centrului rromilor pentru politici publice "Aven amentza", 2000
  • Basme, snoave, povești rrome, Vasile Ionescu, C. Ș Nicolăescu-Plopșor, Heinrich von Wlislocki, Petre Copoiu, Barbu Constantinescu, Gribusyi-Ruja Alexandru, Editura Centrului rromilor pentru politici publice "Aven amentza", 2002
  • Rromii în sincronia și diacronia populațiilor de contact, Vasile Burtea, Editura Lumina Lex, 2002
  • Minorități etnoculturale, mărturii documentare: țiganii din România (1919-1944), Lucian Nastasă, Andrea Varga, Al Zub, Editura Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, 2001
  • Țiganii: mit și realitate, Niculae Crișan, Editura Albatros, 1999
  • Țiganii: minoritate națională sau majoritate infracțională, M. Băcanu, Editura Bravo Press, 1996
  • Spectrum. Cercetări sociale despre romi, Toma Stefánia, Fosztó László, Editura ISPMN, 2011
  • Colecție de studii despre romii din România, László Fosztó, Editura ISPMN, 2009
  • Contribuțiuni la istoricul țiganilor din România, George Potra, Editura Curtea Veche, 2001
  • Despre poporul nomad al rromilor: imagini din viața rromilor din Transilvania, Heinrich von Wlislocki, Gheorghe Sarău, Editura Atlas, 2000
  • Asupra vieții și obiceiurilor Țiganilor Transilvăneni, Heinrich von Wlislocki, Editura Kriterion, 1998
  • Cultură și civilizație Romani, Mihai Merfea, Editura Didactică și Pedagogică, 1998
  • Educația școlară a copiilor Romi: determinări socio-culturale, Petronel Dobrică, Gabriel Jderu, Editura Vanemonde, 2005

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Istorie

Reportaje

Imagini