Roma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la capitala Italiei. Pentru alte sensuri, vedeți Roma (dezambiguizare).
Roma
—  Capitala Italiei  —
Un colaj cu imagini din Roma: imaginea din partea stânga de sus este Colosseum, urmat (de la stânga la dreapta) Monumentul Vittorio Emanuele II, Piazza della Repubblica, Castelul Sant'Angelo, Fontana di Trevi, cupola Bazilicii Sfântul Petru și în final o vedere aeriană a centrului istoric al orașului.
Un colaj cu imagini din Roma: imaginea din partea stânga de sus este Colosseum, urmat (de la stânga la dreapta) Monumentul Vittorio Emanuele II, Piazza della Repubblica, Castelul Sant'Angelo, Fontana di Trevi, cupola Bazilicii Sfântul Petru și în final o vedere aeriană a centrului istoric al orașului.
Drapel
Drapel
Stema Roma
Stemă
Poreclă: Cetatea eternă
Motto: Senātus Populusque Rōmānus (SPQR)
Roma se află în Italia
{{{alt}}}
Roma
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 41°54′N 12°30′E / 41.900°N 12.500°E / 41.900; 12.50041°54′N 12°30′E / 41.900°N 12.500°E / 41.900; 12.500

Țară Italia Italia
Regiune Lazio
Provincie Roma
Fondare 21 aprilie 753 î.Hr.

Guvernare
 - Primar Gianni Alemanno

Suprafață
 - Oraș 1.285,3  km²
Altitudine 20 m.d.m.

Populație (31 ianuarie 2009)[1]
 - Oraș 2,743,796 locuitori
 - Densitate 2.134.7 loc./km² 
 - Urbană 3.457.690
 - Metropolitană 3.700.000

Fus orar CET (UTC+1)
 - Ora de vară (DST) CEST (UTC+2)
Cod poștal de la 00121 la 00199
Prefix telefonic 06

Localități înfrățite
 - Paris Franţa Franța

Site: Site oficial

Poziția localității Roma

Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, orașul are o istorie îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice și a Italiei moderne. Roma are o populație de 2.923.000 persoane. Aria metropolitană are o populație de în jur de 4 milioane. Este capitala regiunii Lazio și a Provinciei Roma. Primarul Romei este Gianni Alemanno.

Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele mai faimoase se numără Colosseumul și Columna lui Traian. O enclavă a Romei este și statul Vatican, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun situat într-un cartier roman. Este cel mai mic stat din lume, și capitala singurei religii care are reprezentație în Națiunile Unite (ca un stat observator non-membru).

Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Orașul etern”), Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), la città dei sette colli („Orașul celor șapte coline”) sau pur și simplu l'Urbe („Orașul”),[2] este profund modernă și cosmopolită. Ca unul dintre puținele orașe mari ale Europei care a supraviețuit celui de-al doilea război mondial relativ puțin afectat, centrul Romei rămâne renascentist și baroc în esența sa. Centrul Istoric al Romei este pe lista patrimoniului mondial UNESCO[3].

Geografie[modificare | modificare sursă]

Roma este situată în partea central-vestică a Peninsulei Italice, pe cursul inferior al fluviului Tibru.

Climă[modificare | modificare sursă]

Roma are o climă tipică de tip mediteranean, ce caracterizează regiunile Italiei situate pe coasta mediteraneană. Cea mai plăcută climă este din luna aprilie până în iunie, și de la mijlocul lui septembrie până în octombrie; în particular, ottobrata (se poate traduce ca „zi frumoasă de octombrie”) sunt cunoscute ca zile însorite și calde. În luna august, temperatura din miezul zilei deseori depășește 32 °C; în mod tradițional, multe afaceri se închideau în luna august, și romanii obișnuiau să plece atunci spre stațiunile de vacanță, dar această tendință începe să dispară, și orașul începe să devină complet funcțional de-a lungul întregii veri, datorită turismului în creștere și schimbării mentalității de lucru a populației sale. Temperatura maximă în decembrie este în medie de aproximativ 14 °C.

Lună Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
Temperatura maximă medie [4] (°C) 12 13 15 18 23 27 30 30 27 22 16 13
Temperatura minimă medie [4] (°C) 3 4 5 8 11 15 17 18 15 11 7 4

Istorie[modificare | modificare sursă]

De la fondare la imperiu[modificare | modificare sursă]

Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., și dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul VIII î.Hr.. Orașul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de șapte regi, conform tradiției), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. - 27 î.Hr., guvernată de Senat), și în final a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de cuceririle militare, de dominația economică, precum și de asimilarea selectivă a civilizațiilor învecinate, în mod notabil etruscii și vechii greci. În anul 64 în timpul domniei lui Nero o mare parte a orașului a fost mistuită de incendiu. Orașul a fost reconstruit în timpul Flaviilor, dar mai ales în timpul împăraților Traian, Adrian și Caracalla.

De la fondarea Romei în 753 î.Hr., orașul a rămas neînfrânt din punct de vedere militar (deși a pierdut câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de celți (unul dintre cele trei triburi principale ale galilor), și apoi recuperată de romani în același an. Conform legendei, galii s-au oferit să returneze Roma populației sale în schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat, preferând să-și recapete orașul luptând mai degrabă decât să recunoască o înfrângere. Totuși, în analele Romei se spune că răscumpărarea a fost plătită și în timp ce un senator roman a protestat în fața conducătorului galilor (Brennus) spunând că greutățile folosite pentru măsurarea răscumpărării nu sunt exacte, Brennus și-a aruncat sabia peste greutăți și a rostit celebrele cuvinte: "Vae victis" (vai de cei învinși).

Dominația romană s-a extins asupra majorității Europei și malurilor Mării Mediterane, în timp ce populația ei depășea un milion de locuitori. Timp de aproape o mie de ani, Roma a fost cel mai mare, mai bogat și mai important din punct de vedere politic oraș al lumii occidentale, și a rămas astfel și când a început declinul imperiului și împărțirea sa în două, chiar dacă până la urmă și-a pierdut statutul de capitală în detrimentul orașului Milano și apoi Ravenna, și a fost depășită ca prestigiu de capitala Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol.

Căderea imperiului și Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanță religioasă, cât și politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă și stabilind Roma ca centru al Bisericii Catolice. În urma prădării Romei din 410 de către Alaric I și căderii Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., Roma a alternat între Imperiul Bizantin și jafurile barbarilor germanici. Populația ei a scăzut până la a ajunge la doar 20.000 de oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând orașul cândva înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine și vegetație. Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicție temporală asupra Romei și zonelor limitrofe, creând astfel Statele Papale.

Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; orașul a devenit o destinație a pelerinilor în timpul Evului Mediu, și focar de dispute între papalitate și Sfântul Imperiu Roman începând cu domnia lui Carol cel Mare, care a fost primul împărat încoronat de papă la Roma, de Crăciun, în anul 800 (de către papa Leon al III-lea). În afară de perioade scurte ca oraș liber în Evul Mediu, Roma și-a menținut statutul de capitală papală și „oraș sfânt” timp de secole, chiar și când papii au fost mutați la Avignon între 1309-1337. Deși nu mai avea putere politică, precum a dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, orașul a înflorit ca centru cultural și artistic în timpul Renașterii și Barocului, sub patronajul curții papale.

Secolele XVII-XIX[modificare | modificare sursă]

Populația a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în urma altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul naționalist din secolul al XIX-lea, câștigându-și și pierzându-și de două ori pentru scurt timp independența, Roma a devenit speranța principală a unificării italiene, susținută de Regatul Italiei condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870, trupele regale au năvălit în oraș, și Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în 1871.

Secolul XX[modificare | modificare sursă]

După victoria din primul război mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian condus de Benito Mussolini, care a intrat în oraș în 1922, proclamând un nou imperiu și aliind Italia cu Germania nazistă. A fost o perioadă de creștere rapidă a populației, de la 212.000 pe timpul unificării la peste 1.000.000, dar această tendință a fost stopată de al doilea război mondial, timp în care Roma a fost afectată de bombardamentele Aliaților și de ocupația nazistă; după executarea lui Mussolini și sfârșitul conflictului, un referendum din 1946 a abolit monarhia și a decis crearea Republicii Italiene.

Roma a crescut spectaculos după război, fiind una dintre locomotivele „miracolului economic italian” din timpul reconstrucției și modernizării postbelice. A devenit un oraș la modă în anii '1950 și începutul anilor '1960, anii la dolce vita („viața cea dulce”), și o tendință de creștere a populației a continuat până la mijlocul anilor '1980, când orașul avea peste 2.800.000 de locuitori. După aceea, populația a început să scadă ușor, o parte din populație mutându-se în împrejurimi; este posibil să fi fost datorită unei scăderi a nivelului de trai din cauza congestiei din trafic și nivelului poluării. În anii recenți această tendință a încetat și populația a crescut din nou, mulțumită și dinamismului cultural și economic al orașului, și fenomenului imigrației.

Arhitectura, configurația orașului și obiective principale[modificare | modificare sursă]

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Roma antică[modificare | modificare sursă]

Panteon - Imagine din interior

Unul dintre simbolurile Romei este Colosseumul (70-80 d.Hr.), cel mai mare amfiteatru construit vreodată în Imperiul Roman. Având inițial o capacitate de 60.000 de spectatori, a fost folosit pentru lupte între gladiatori. Lista monumentelor foarte importante ale Romei antice include Forumul Roman, Domus Aurea, Panteonul, Columna lui Traian, Piața lui Traian, zonele catacombelor, Circus Maximus, Băile lui Caracalla, Castelul Sant'Angelo, Mausoleul lui Augustus, Ara Pacis, Arcul lui Constantin, Piramida lui Cestius și Bocca della Verità.

Medievală[modificare | modificare sursă]

De multe ori trecută cu vederea, moștenirea medievală a Romei este una dintre cele mai importante dintre cele ale orașelor italiene. Bazilici datând din era paleocreștină includ Santa Maria Maggiore și San Paolo Fuori le Mura (cea din urmă reconstruită în mare parte în secolul al XIX-lea), amândouă găzduind mozaicuri din secolul IV d.Hr.. Mozaice și fresce medievale notabile pot fi văzute și în Santa Maria in Trastevere, Santi Quattro Coronati și Santa Prassede. Clădirile laice includ o serie de turnuri, dintre care cele mai mari sunt Torre delle Milizie și Torre dei Conti, amândouă în apropiere de Forumul Roman, precum și scările uriașe care duc spre bazilica Santa Maria in Ara Coeli.

Trinita dei Monti

Renașterea și Barocul[modificare | modificare sursă]

Fantana arteziana din Piazza Navona
Fontana di Trevi

Roma a fost un centru mondial al Renașterii, al doilea doar în urma Florenței, și a fost profund influențată de această mișcare. Cele mai impresionante capodopere ale arhitecturii renascentiste în Roma sunt Piazza del Campidoglio de Michelangelo, împreună cu Palazzo Senatorio, sediul guvernului local. În această perioadă, marile familii aristocratice ale Romei obișnuiau să construiască locuințe opulente precum Palazzo del Quirinale (acum sediul președintelui republicii), Palazzo Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Barberini, Palazzo Chigi (acum sediul primului ministru), Palazzo Spada, Palazzo della Cancelleria, și Villa Farnesina.

Roma este de asemenea faimoasă pentru piețele ei imense și maiestoase (de multe ori decorate cu obeliscuri), multe dintre care au fost construite în secolul al XVII-lea. Piețele principale sunt Piazza Navona, Piazza di Spagna, Campo de' Fiori, Piazza Venezia, Piazza Farnese și Piazza della Minerva. Unul dintre exemplele emblematice ale artei baroce este Fontana di Trevi, de Nicola Salvi. Alte palate baroce din secolul al XVII-lea sunt Palazzo Madama, acum sediul Senatului Italian, precum și Palazzo Montecitorio, sediul Camerei Deputaților.

Neoclasicism[modificare | modificare sursă]

În 1870, Roma a devenit capitala Regatului Italiei. În acest timp, neoclasicismul, un stil arhitectonic influențat de arhitectura Antichității, a devenit influența principală asupra arhitecturii orașului. Au fost construite atunci mai multe palate mari în stil neoclasic pentru a găzdui ministere, ambasade și alte agenții guvernamentale. Unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale neoclasicismului în Roma este Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea, sau „Altarul Patriei”, unde este situat mormântul Soldatului Necunoscut, care îi reprezintă pe cei 650.000 de italieni care au murit în timpul primului război mondial.

Arhitectură fascistă[modificare | modificare sursă]

Regimul fascist care a guvernat Italia din 1922 până în 1943 a dezvoltat un stil arhitectonic caracterizat de legăturile sale cu arhitectura romană antică. Cel mai important sit fascist din Roma este districtul Esposizione Universale Roma, construit în 1935. A fost inițial conceput pentru expoziția universală din 1942, și era numit „E.42” (Esposizione 42). Cu toate acestea, expoziția mondială nu a mai avut loc, deoarece Italia a intrat în al doilea război mondial în 1940. Clădirea cea mai reprezentativă pentru stilul fascist de la E.U.R. este Palazzo della Civiltà Italiana (1938-1943), designul ei iconic fiind denumit „Colosseumul cubic” sau „pătrat”.

După al doilea război mondial, autoritățile romane și-au dat seama că aveau bazele unui cartier financiar în afara centrului pe care alte capitale încă îl aveau în stadiu de proiect (London Docklands și La Defense în Paris). De asemenea Palazzo della Farnesina, actualul sediu al Ministerului Afacerilor Externe, a fost conceput în 1935 în stil fascist.

Centrul orașului[modificare | modificare sursă]

Centrul istoric al orașului este dominat de tradiționalele „șapte coline ale Romei”: colinele Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian și Aventin. Tibrul curge spre sud prin Roma, centrul fiind situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.

Au rămas în picioare mari părți ale vechilor ziduri ale orașului. Zidul Servian a fost construit doisprezece ani după ce galii au prădat orașul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Esquilin și Celian, precum și celelalte cinci în întregime. Roma a depășit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu s-au mai construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor Aureliene. Aveau o lungime de aproape 19 km, și a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit să-l străpungă pentru a intra în oraș în 1870.

Deși relativ mic, vechiul centru al orașului conține aproximativ 300 de hotele și 300 pensioni,[5] peste 200 de palate,[5] 900 de biserici,[5] opt dintre parcurile principale ale Romei, reședința președintelui republicii, casele Parlamentului, birouri ale orașului și guvernului local, precum și multe monumente faimoase. Vechiul oraș conține de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri și restaurante. Milioane de turiști vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate orașe din lume.

Structura periferiei[modificare | modificare sursă]

Orașul vechi din limitele zidurilor acoperă aproximativ 4% din cei 1507 km² ai municipalității moderne. Centrul istoric al orașului este cel mai mic din cele nouăsprezece zone administrative ale Romei. Centrul orașului este format din 22 de rioni (districte), unul dintre ele, Prati, aflându-se practic în afara zidurilor. Înconjurând centrul sunt 35 quartieri urbani (sectoare urbane), și în limitele orașului se află șase mari suburbi. „Comuna” Romei, aflată în afara frontierelor municipale, dublează practic suprafața orașului propriu-zis.

Centura autostrăzii, cunoscută ca Grande Raccordo Anulare (G.R.A.), trasează un cerc uriaș în jurul capitalei, la aproximativ 10 km de centrul orașului; spre deosebire de majoritatea autostrăzilor italiene, pe G.R.A. nu se plătește taxă. Autostrada circulară leagă vechile drumuri care duceau la Roma în Antichitate : Via Flaminia, Via Aurelia, Via Salaria, Via Tiburtina, Via Casilina și Via Appia. Via Appia modernă face legătura între centrul orașului și o serie de orășele cunoscute drept Castelli Romani.

Vatican[modificare | modificare sursă]

Orașul Roma înconjoară Vaticanul, o enclavă a Sfântului Scaun, care este un stat suveran. Găzduiește Piața Sfântului Petru, cu Bazilica corespondentă. Spațiul liber din fața bazilicii a fost reconceput de Gian Lorenzo Bernini, din 1656 până în 1667, sub direcția Papei Alexandru al VII-lea, ca o curte adecvată necesităților, gândită astfel încât un număr cât mai mare de oameni „să-l poată vedea pe Papă dându-și binecuvântarea, fie din mijlocul fațadei bisericii, fie dintr-o fereastră a Palatului Vatican” (Norwich 1975 p 175). În Vatican se află de asemenea prestigioasele Biblioteca Vaticanului, Muzeele Vaticanului cu Capela Sixtină, Camerele Rafael și alte opere importante ale lui Leonardo Da Vinci, Rafael, Giotto, sau Botticelli.

Muzee și galerii[modificare | modificare sursă]

Lista celor mai importante muzee și galerii din Roma include : Muzeul Național din Roma, Muzeul Civilizației Romane, Muzeul Național Etrusc Villa Giulia, Muzeele Capitoline, Galeria Borghese, Muzeul Castelului Sant'Angelo, și Galeria Națională de Artă Modernă.

Vile și grădini[modificare | modificare sursă]

Centrul Romei este înconjurat de niște spații verzi mari și vechi ville romane opulente, care sunt rămășițele villelor care înconjurau orașul papal. Majoritatea au fost distruse de speculațiile imobiliare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cele mai importante dintre cele care au supraviețuit sunt :

Demografie[modificare | modificare sursă]

Evoluția demografică


Vezi și altele[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Roma

Proverbe despre Roma[modificare | modificare sursă]

  • Toate drumurile duc la Roma. "Tutte le strade portano a Roma."

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ISTAT. „Monthly demographic balance January-November 2008. http://demo.istat.it/bilmens2008gen/index_e.html. Accesat la 27 aprilie 2009. 
  2. ^ s.v. "Urbe", De Mauro Paravia.
  3. ^ http://whc.unesco.org/en/list/91 - Entry about Rome on the official website of the UNESCO World Heritage Centre
  4. ^ a b Eurometeo, medie sul trentennio 1961-1990
  5. ^ a b c Italian in Florence - Links - Information on Rome. http://www.italianinflorence.eu-languages.com/links.html/. 


Roman Empire Map.png Subiecte Roma antică --- Romani --- Limba latină

Agricultură  • Apărare  • Arhitectură  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Comerț  • Cultură  •
 • Demografie  • Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Inginerie  • Istorie  • Istorie militară  • Legi  • Literatură  •
 • Mitologie  • Oameni  • Orașe  • Politică  • Subdiviziuni  • Scriere  • • Tehnologie  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •