Teohari Georgescu
| Teohari Georgescu | |
 |
|
|
Ministru de Interne
|
|
| În funcție 6 martie 1945 – 28 mai 1952 |
|
| Precedat de | Nicolae Rădescu |
|---|---|
| Succedat de | Alexandru Drăghici |
|
Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri
|
|
| În funcție 16 martie 1948 – 28 mai 1952 |
|
|
Deputat în Parlamentul României
|
|
| În funcție 1946 – 1948 |
|
|
|
|
| Născut(ă) | 31 ianuarie 1908 Bacău, Regatul României |
| Decedat(ă) | 31 decembrie 1976 (68 ani) București, Republica Socialistă România |
| Partid politic | PCdR PMR PCR |
| Profesie | Tipograf |
modifică  |
|
Teohari Georgescu (n. 31 ianuarie 1908, Bacău - d. 31 decembrie 1976, București) a fost un lider comunist român, care a îndeplinit funcția de ministru de interne al României între anii 1945-1952.
S-a născut la București, in 1908, a urmat primele două clase la liceul "Sf. Sava" din capitală și la Școala Profesională de Arte Grafice. După serviciul militar (școala de subofițeri din Oradea) a lucrat la atelierele tipografice "Cartea Românească".
În anul 1940 a fost instruit la Moscova, sub coordonarea lui Gheorghi Dimitrov, ca activist al Internaționalei Comuniste. După unele surse, după ocuparea României de către armata sovietică, primea instrucțiuni direct de la generalul Fedicikin, șeful agenturii sovietice din România după 1944, având ca obiectiv să se infiltreze și să "comunizeze" Siguranța, Jandarmeria și Serviciul Special de Informații. Deoarece s-a considerat că și-a dus la îndeplinire misiunea, la 6 martie 1945 a fost răsplătit, devenind ministru de interne în guvernul Groza.
A fost membru al Partidului Comunist din 1929. După 23 august 1944 devine subsecretar de stat la Ministerul de Interne, iar de la 6 martie 1945 titularul acestui departament, până în 1952. "Pe linie de partid" - a fost membru al Secretariatului, al Biroului Politic și al Comitetului Central al PCR. Încă din 1952, trei din cei patru membri ai Secretariatului Biroului Politic al PCR au fost criticați în cadrul Plenarei CC al PCR din 19 februarie - 1 martie, fiind „demascați” ca „deviatori de dreapta”.
La 18 februarie 1952 a fost arestat pentru „deviere de dreapta” (acuzații aduse în principal Anei Pauker și lui Vasile Luca), însă nu a fost condamnat. În schimb nu a mai ocupat de atunci nici o funcție de conducere în partid și a devenit director la "Cartea Românească", numită "Întreprinderea poligrafică 13 Decembrie 1918", după venirea la putere a comuniștilor. A fost director al întreprinderii între 1953-1972.
A decedat la 31 decembrie 1976, la București.
Cuprins |
Controverse [modificare]
Există însemnări potrivit cărora Teohari Georgescu, în perioada în care era ministru a fost implicat indirect în cel mai mare jaf al României.[1] În 1945, acesta și-a adus doi prieteni, Voinescu și Cairo, pe care i-a înscris în Partidul Comunist.[1] Cei doi au dat cea mai mare spargere din istoria țării.[1] Au jefuit, ca în filme, sediul BNR Brașov și au furat un milion de dolari și 300 de cocoșei de aur.[1] Tâlharii au fost opriți de brigada „Fulger”, o trupă de elită condusă de comisarul Eugen Alimănescu, după luni întregi de căutări.[1]
Bibliografie [modificare]
- „Dicționar biografic de istorie A României", pag. 220, 331. ISBN 978-97378398.
Note [modificare]
Legături externe [modificare]
- DOCUMENTE (referirea la Teohari Georgescu)
- Romania sub regimul comunist (IV)
- Teohari Georgescu
- Marius Oprea despre Tohari Georgescu
- Romania cu ochi albastri - Pauker si Luca, interzisi, 3 octombrie 2006, Ion Cristoiu, Jurnalul Național
