Adverb

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
Adjectiv
Articol
Numeral
Pronume
Substantiv
Verb
Neflexibilă
Adverb
Conjuncție
Interjecție
Prepoziție
Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată

Adverbul este o parte de vorbire care exprimă caracteristicile unei acțiuni, stări sau unei însușiri ori circumstanțele acțiunilor și stărilor. Adverbele pot fi recunoscute folosind întrebări specifice: Când?, Cât de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde? sau alte întrebări de același tip.

Cum se identifică adverbele[modificare | modificare sursă]

Exemplificări[modificare | modificare sursă]

Unele exemplificări din următoarele propoziții pot clarifica în localizarea adverbelor, spre deosebire de adjective, cu care sunt adesea confundate, precum și a modului lor de folosire. În următoarele două propoziții, aproape echivalente semantic, se subliniază caracteristici de aceeași natură folosind adjective și adverbe.

  1. Elevii din această clasă sunt buni și foarte buni.
  2. Elevii din această clasă învață bine și foarte bine.

În prima propoziție, cuvântul buni repetat de două ori este un adjectiv întrucât caracterizează cuvântul elevi (subiect al propoziției, plural, articulat, parte a subiectului extins, "Elevii din această clasă") de două ori, o dată la nivelul primar, de bază, al adjectivului bun (bun/bună/buni/bune) și, respectiv, la nivelul superlativului absolut, foarte buni). În cel de-al doilea caz, foarte este un adverb care modifică adjectivul buni la valoarea calitativă supremă. Întrebarea de identificare a unicului adverb din această propoziție este Cât de buni sunt elevii?. Cea de-a doua propoziție, care este evident derivată din prima, a fost obținută prin substituirea predicatului sunt (verb copulativ) cu predicatul învață, respectiv prin substituirea adjectivului buni repetat de două ori, cu adverbul bine, repetat de asemenea de două ori. De data aceasta, cuvântul de caracterizat este predicatul învață, reprezentat prin verbul a învăța conjugat la indicativ prezent, iar cuvintele care îl caracterizează sunt adverbele bine și (foarte) bine. A se remarca utilizarea lui foarte într-un mod extrem de similar primei propoziții, aici însă adverbul foarte modifică adverbul bine la superlativ absolut. Întrebările pe care le adresăm în această propoziție, pentru a identifica cele trei adverbe utilizate, sunt Cum învață elevii?, de două ori, respectiv Cât de bine învață elevii?.

Recunoașterea adverbelor[modificare | modificare sursă]

În limba română, cu excepția unor contraexemple notabile, imensa majoritate a adverbelor coincid ca formă cu forma masculin singular a adjectivului corespunzător. Un contraexemplu arhicunoscut este adverbul bine, prezentat în exemplele de mai sus, ca fiind diferit de adjectivul corespunzător masculin singular, bun. Totuși, se poate remarca cu ușurință prezența comună a celor două consoane b și n în ambele cuvinte, fapt care indică existența unei rădăcini lingvistice comune.

În limba română[modificare | modificare sursă]

Adverbul este parte de vorbire neflexibilă deoarece nu se declină și nici nu se conjugă. Totuși el se aseamănă cu părțile de vorbire flexibile pentru că are grade de comparație asemeni adjectivului.

Adverbele, așa cum sunt prezente în limbile europene moderne, sunt o preluare din limba-mamă a acestora, limba latină. Modul specific în care adverbele au "supraviețuit" până astăzi în aceste limbi indo-europene variază de la caz la caz, trebuind a fi studiate independent.

Gradele de comparație[modificare | modificare sursă]

Gradele de comparație sunt forme care precizează nuanța graduală a adverbului.

  • pozitiv - este forma de bază a adverbului
El scrie frumos.
  • comparativ
  • de superioritate - se formează pe baza prefixului: mai
El scrie mai frumos decât ceilalți.
  • de egalitate - se formează pe baza unor prefixe ca: tot atât de, la fel de
El scrie la fel de frumos.
  • de inferioritate - se formează pe baza prefixului: mai puțin
El scrie mai puțin frumos decât fratele sau.
  • superlativ
  • relativ
  • de superioritate - se formează pe baza prefixului: cel mai
El scrie cel mai frumos.
  • de inferioritate - se formează pe baza prefixului: cel mai puțin
El scrie cel mai puțin frumos.
  • absolut - se formează pe baza prefixului: foarte puțin
  • de superioritate - se formează pe baza prefixului: foarte
El scrie foarte frumos.
  • de inferioritate - se formează pe baza prefixului: foarte puțin
El scrie foarte puțin frumos.

Părțile de vorbire determinate[modificare | modificare sursă]

Adverbul poate determina:

El are o mașină mult mai nouă.
Hai repede!
Tu ai răspuns puțin ironic.
[Plecarea de acasă a fost grea.]'

Funcții sintactice[modificare | modificare sursă]

Adverbul poate îndeplini în cadrul propoziției următoarele funcții sintactice:

Desigur că va fi bine.
E foarte bine că vine acum.
Este bine să asculți sfaturile.
Testul de astăzi a fost ușor.
Du-te în casa de dincolo.
Pentru drumul cel de mâine / De cu azi te pregătește. - M. Eminescu
Ultima oară l-am văzut aici.
Ultima oară l-am văzut ieri.
Ultima oară l-am văzut bine.
Cu toate acestea l-am văzut aici.
Toți îl felicitau de bine ce răspunsese.
Dinadins ai făcut asta.

Clasificări[modificare | modificare sursă]

Clasificare după formă[modificare | modificare sursă]

  • simple: aici, acolo, ieri, acum, mâine, abia, încet, repede, tot, bine, rău
  • compuse
    • prin alăturarea unui substantiv prin cratimă: ieri-dimineață, mâine-seară, poimâine-seară, azi-noapte"
    • prin contopire: altundeva, nicăieri, odată, întotdeauna, totdeauna, niciodată, uneori, altcumva, altfel, astfel, oarecum, oricum
  • locuțiuni adverbiale
  • simple:
din când în când, ici și colo, clipă de clipă, zi de zi, din vreme in vreme, ici-colea, la un moment dat, în față/spate/dreapta/stânga, pe neașteptate, pe nepusă-masă, nu știu cum, în centru/mijloc/vârf, an de an, de-a lungul/latul/curmezișul
  • zicale:
la o aruncătură de băț, cât ai clipi, cât ai zice pește, la paștele cailor, câine-câinește, val-vârtej, cum scrie la carte, ca pe apă, când o face plopul pere și răchita micșunele, când și-o cloci cucul ouăle, când o zbura porcul, când ți-ai vedea ceafa, în vecii vecilor

Clasificare după origine[modificare | modificare sursă]

  • primare - sunt moștenite din limba latină sau împrumutate din alte limbi:
abia, afară, agale, aidoma, altminteri, apoi, aproape, azi, ba, barem, chiar, da, doar, foarte, jos, hojma, iar, ieri, înainte, încă, încoace, încotro, lesne, mai, măcar, mereu, mâine, musai, nicăieri, nici, nu, prea, razna, sus, și, taman, tocmai
  • provenite din alte părți de vorbire - din
  • substantiv: băiețește, tinerește, bărbătește, muncitorește, studențește, frățește
Substantivele pentru zilele săptămânii (luni, marți, etc.), anotimpuri (vara, toamna, etc.), ziua, dimineața, seara, noaptea, etc. au formă adverbială atunci când au un determinant, spre exemplu un atribut.
Substantivele care sunt parte a unei expresii își pot schimba valoarea gramaticală în adverb:
  • buștean - doarme buștean
  • criță - beat criță
  • cuc - singur cuc
  • lulea - îndrăgostit lulea
  • ocnă - sărat ocnă
  • tun - înghețat tun
  • turtă - beat turtă

Clasificarea adverbelor provenite din alte părți de vorbire[modificare | modificare sursă]

  • derivate cu sufixe: bărbătește, bătrânește, frățește, fățiș, târâș
  • cu aceeași formă:

Clasificare după înțeles[modificare | modificare sursă]

  • adverbe și locuțiuni adverbiale de loc:
Indică locul unde se petrece o acțiune sau există o stare.
  • adverbe: acasă, lângă, aici, ici, colo, afară, înăuntru, împrejur, roată, sus, jos, departe, aproape, pretutindeni, aiurea, înapoi, înainte
  • locuțiuni: jur-împrejur, peste tot, ici-colo, departe-departe, în creierii munților, într-acolo, într-o parte, în dreapta, în stânga, în jos, în sus, în față, în spate
  • de timp:
Exprimă timpul în care se săvârșește o acțiune sau există o stare.
  • adverbe: acum, mâine, ieri, îndată, astăzi, poimâine, aseară, odată, curând, seara, dimineața, alaltăieri, răsalaltăieri, deocamdată, niciodată, totdeauna
  • locuțiuni: din când în când, cu noaptea în cap,zi de zi, zi și noapte, dis-de-dimineață, în vecii vecilor, de când lumea, clipă de clipă
  • de mod
Acest tip de adverbe arată felul desfășurării acțiunii, al existenței stării sau al posedării însușirii.
  • de mod propriu-zis:
  • adverbe: mai, mult, puțin, prea, repede, bine, rău, greu, astfel, ușor, așa, împreună, aiurea, agale, foarte, furiș, corect, calm, frățește, degrabă, realmente
  • locuțiuni: pe de rost, cu anevoie, pe dinafară, de-a binelea, pe rupte, nu știu cum, pe deplin, ca vai de lume, cot la cot, pas cu pas, de-a pururea, încetul cu încetul, de abia, cu deosebire, pe-ndelete, pe neașteptate, de-a binelea, de-a dreptul, așa și așa, pe furiș, harcea-parcea
  • de calitate:
  • adverbe: atât, cât, cam, destul, foarte, mai, mult, prea, puțin
  • locuțiuni: cât de cât
  • adverbul distributiv
Adverbul câte intră în componența numeralelor distributive și a celor colective.
  • de mod cantitative:
  • adverbe: cam, destul, mult, multișor, puțin, deloc, puțintel, tot, suficient, insuficient, atât, cât, mai, prea
  • locuțiuni: 'nu foarte, nu prea, câtă frunză și iarbă, picătură cu picătură, mult prea mult, mult prea puțin, cât de cât, cât negru sub unghie, mult prea, în parte, de a-ntregul, pe jumate, pe tot, un pic de tot, în întregime
  • de comparație:
  • adverbe: au rol de prepoziție în formarea gradelor de comparație: ca, cât, decât, mai, asemenea
  • locuțiuni: cam cât, aproape ca, destul de, cum, precum, asemenea
  • de mod care arată durata, revenirea sau frecvența:
  • adverbe: mai, destul, mereu, adesea, des, necontenit, neîncetat, mereu, adeseori, frecvent, încă, iarăși, permanent
  • locuțiuni: de multe ori, de puține ori, de căteva ori, de tot atâtea ori, de mii și mii de ori, de zeci și zeci de ori, din ce în ce
  • de mod de afirmație și negație:
  • adverbe: da, nu, ba, desigur, bineînțeles, firește, negreșit, nici, cert, nicidecum, exact, sigur, precis, prompt, neîndoielnic, prompt, binișor
  • locuțiuni: de loc, de fel, cu certitudine, cu siguranță, fără-ndoială, fără doar și poate
  • de precizare sau întărire:
  • adverbe: chiar, tocmai, taman
  • de mod de probabilitate, precizie, aproximație și explicație:
  • adverbe: probabil, poate, parcă, adică, pesemne, curat, mai, întocmai, numai, bunăoară, taman, măcar, bunăoară
  • locuțiuni: cel puțin, prin urmare, numai și numai, cât pe ce, aproape-aproape, mai-mai
  • de cauză sau scop:
  • adverbe: înadins, dinadins, anume
  • locuțiuni: de aia, de aceea, de asta, nu de alta, pentru aceea, de una de alta, pentru aia, într-adins, dintr-adins
  • cu înțeles concesiv:
  • adverbe: totuși
  • locuțiuni: cu toate acestea
  • cu înțeles conclusiv:
  • adverbe: deci, așadar
  • locuțiuni: prin urmare
  • adverbe de restricție: nici, și, chiar, tocmai, barem, măcar, doar, numai

Clasificare după gradul de comparație[modificare | modificare sursă]

  • adverbe care realizează categoria gradului de comparatie (majoritatea adverbelor):
  • adverbe care nu realizeaza categoria gradului de comparatie:
  • fără funcție sintactică (modalizatori):
  • relative:
  • adverbe care exprimă superlativul prin sens

Vezi și[modificare | modificare sursă]