Partidul România Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Partidul România Mare
Sigla PRM
Președinte Gheorghe Funar
Fondat 20 iunie 1991
Membri {{{membri}}}
Sediu Str. Vasile Lascăr nr. 16, sectorul 2,
București
Ideologie politică Naționalism, Protecționism, Conservatorism
Poziție politică Dreapta, Extremă dreaptă
Afiliație internațională nu are
Afiliație europeană nu are
Grup europarlamentar Identitate, Tradiție, Suveranitate
(Ianuarie-Noiembrie 2007)
Culori Galben și Albastru
Site web www.prm-central.ro
Vezi și Politica României

Partide politice
Alegeri

Partidul România Mare (PRM - fost și Partidul Popular România Mare - PPRM) este un partid politic din România cu orientare naționalistă, fost membru al fostului grupului europarlamentar Identitate, Tradiție, Suveranitate. Are și o organizație de tineret, Organizația de tineret a Partidului România Mare (OTRM - http://www.tineretprm.ro/). Oficioasele partidului sunt săptămânalul Revista România Mare și ziarul Tricolorul.

Orientarea politică[modificare | modificare sursă]

Unii comentatori, analiști politici și politicieni precum Daniel Barbu - Republica Absentă, Cristian Preda - decanul Facultății de Științe Politice a Universității București, Dan Pavel, Adrian Năstase, Traian Băsescu consideră că PRM promovează atitudini xenofobe și antisemite și că este un partid nedemocratic (referirea folosită este „opoziție nedemocratică”). Președintele acestui partid este Corneliu Vadim Tudor. Secretar general al partidului este Cristian Stanescu.

PRM se autoplasează pe eșichierul politic ca o formațiune creștin-democrată. Cu toate acestea, mesajul excesiv justițiar („În 48 de ore voi stârpi corupția” - Corneliu Vadim Tudor - TVR1), atitudinea naționalistă excesivă, populismul, precum și programul economic socialist contribuie la îndepărtarea efectivă față de aceste poziții. Pe plan național și internațional, PRM este văzut ca grupare extremistă, asocierea altor formațiuni cu el ducând la compromiterea colaborării unor guverne democratice occidentale cu respectivele formațiuni.[1]

În 2004, PRM a depus o cerere pentru a deveni membru al Partidului Popular European, care i-a fost însă refuzată. Membrii partidului se declară că reprezintă „adevărata opoziție”, considerându-se într-o „luptă continuă cu mafia și cu corupția”, termeni folosiți într-un sens foarte larg și vag. Partidul a mai afirmat și faptul că, în plus, este singurul partid major care nu s-a aflat la guvernare deloc până în 2004. Această afirmație nu este întru totul adevărată, întrucât partidul a avut atât secretari de stat cât și prefecți în guvernul Nicolae Văcăroiu în alianța guvernamentală care a fost numită Patrulaterul roșu. PRM a fost acuzat de ceilalți membri ai scenei politice românești de lansări de zvonuri, acuzații și calomnii nedovedite, fie prin intermediul liderului, fie prin intermediul organului său de presă. Astfel, de-a lungul anilor, PRM este creditat cu acuze si afirmații nefondate de genul: „Vom împușca pe hoți cu mitraliere pe stadioane”, „Bombonel (o poreclă dată politicianului Adrian Năstase) este homosexual”, „Guvernul României este comandat de jidanul-ungur George Soros din SUA” (sursa, Revista România Mare, diverse ediții, 2003). De asemenea, PRM a negat existența holocaustului în România până la începutul anului 2004 când și-a schimbat brusc opinia. ONG-uri precum Asociația Pro Democrația au criticat atitudinea PRM în nenumărate rânduri.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În vara anului 1990, Corneliu Vadim Tudor, împreună cu marele scriitor Eugen Barbu, au editat primul numãr al revistei „România Mare”. Având la bază ideea de unitate a tuturor provinciilor românești, aceastã revistã, la numai un an de la apariția sa, a dus la fondarea Partidului România Mare de către Corneliu Vadim Tudor împreunã cu Eugen Barbu și profesorul universitar Dr. Mircea Mușat, cu generalii Ion Alexandru Munteanu, Theodor Paraschiv și alți câțiva patrioți români îngrijorați de soarta țării. Partidul și-a început efectiv activitatea pe baza deciziei Tribunalului Municipiului București nr. 14/1991 și autorizației de funcționare din 20 iunie 1991 înregistrată cu numãrul 1/105.

Prima Conducere a Comitetului Director al PRM a fost formatã din Corneliu Vadim Tudor – Președinte, Eugen Barbu – prim–vicepreședinte, Dr. Mircea Mușat, Col. Radu Teodoru și Gen. Teodor Paraschiv – vicepreședinți. Chiar din primele săptămâni de după înregistrarea legalã, Partidul România Mare și-a constituit filiale în toate județele, într-un numãr mare de municipii, orașe și comune.

La data de 31 iulie 1991, s-au înființat Organizația de Femei România Mare și Organizația de Tineret România Mare, iar pe 11 octombrie 1991, a avut loc prima Conferință Națională a Partidului România Mare, la care s-au cristalizat obiectivele pragmatice politico–economice si sociale ale partidului, precum si structurile sale organizatorice.

Președintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, și senatorul Gheorghe Buzatu (20002004), au fost distinși în anul 2004, de către fostul președinte Ion Iliescu, cu ordinul Steaua României, pentru meritele culturale. Ca urmare, Elie Wiesel a returnat președintelui Ion Iliescu distincția similară primită anterior, motivând că nu poate face parte dintr-un grup în care se mai găsește și Corneliu Vadim Tudor.

În perioada în care partidul avea titulatura PPRM, președinte a fost Corneliu Ciontu.

PRM a obținut la alegerile generale din 2004, 11.5% din totalul voturilor exprimate. Candidatul PRM s-a clasat al treilea, cu 10,5% din totalul voturilor. La alegerile parlamentare din 2008, PRM nu a reușit să obțină niciun mandat de parlamentar. La alegerile europarlamentare din 2009, PRM a revenit pe scena politică, cu un procent de 8,65%.

Politica europeană[modificare | modificare sursă]

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cei cinci euro-observatori ai PRM au devenit europarlamentari. Prin asocierea PRM cu o serie de partide extremiste sau radicale din Europa, s-a constituit grupul europarlamentar Identitate, Tradiție, Suveranitate considerat de către presa europeană și de către analiștii politici drept o grupare de extrema dreaptă. Din același grup parlamentar au mai făcut parte europarlamentarii Frontului Național din Franța (partid de extrema dreaptă cu o politică îndreaptată împotriva imigrărilor), Alessandra Mussolini (politician fascist, nepoată a lui Benito Mussolini) și o serie de alte partide din Belgia și Bulgaria. Grupul s-a dizolvat în noiembrie 2007, în urma retragerii PRM din acesta. După alegerile europarlamentare parțiale din România ce s-au ținut chiar în acea perioadă, PRM nu a mai obținut niciun mandat de parlamentar european, și astfel grupul nu a mai avut ocazia să se reînființeze. La alegerile europarlamentare din 2009, PRM a obținut 8,65% din voturi, câștigând astfel trei mandate de europarlamentar, distribuite lui Corneliu Vadim Tudor, George Becali, și Dan Claudiu Tănăsescu.

Conducerile PRM[modificare | modificare sursă]

Președinți[modificare | modificare sursă]

Rezultate electorale[modificare | modificare sursă]

Număr de parlamentari în Parlamentul României:[2]

Anul 2012 2008 2004 2000 1996 1992
Număr parlamentari 0 0 69 121 27 22


La alegerile europarlamentare din 2009, PRM a obținut 8,65% din voturi, câștigând astfel trei mandate de europarlamentar, distribuite lui Corneliu Vadim Tudor, George Becali, și Dan Claudiu Tănăsescu.[2]

Organizația de Tineret[modificare | modificare sursă]

Organizația de Tineret România Mare este constituită ca organizație politică de tineret, structură internă a Partidului România Mare, în conformitate cu prevederile legale. Organizația de Tineret România Mare își propune să dezvolte o politică de tineret pragmatică, dinamică și constructivă bazată pe promovarea valorilor românești, educarea patriotică a tinerei generații și cultivarea spiritului naționalist, să contribuie la formarea politică a tinerilor și la încurajarea participării acestora la viața publică și la exercitarea drepturilor lor electorale.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ www.infopolitic.ro
  1. ^ În 2004, Blocul Național Sindical a încercat o asociere cu PRM, tentativă denunțată de Ambasada SUA, care anterior acceptase BNS ca partener de dialog. SUA despre PRM”. Evenimentul Zilei. 14 octombrie 2004. http://www.evz.ro/detalii/stiri/sua-despre-prm-664438.html. Accesat la 13 aprilie 2013. 
  2. ^ a b Congres PRM cu China, Coreea și cântece patriotice, 30 oct 2010, adevarul.ro, accesat la 30 octombrie 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]