Sfântu Gheorghe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la orașul din județul Covasna, România. Pentru alte sensuri, vedeți Sfântul Gheorghe (dezambiguizare).
Sfântu Gheorghe
Sepsiszentgyörgy
—  Municipiu  —
Municipiul Sfântu Gheorghe
Municipiul Sfântu Gheorghe
Stema Sfântu Gheorghe Sepsiszentgyörgy
Stemă
Sfântu Gheorghe Sepsiszentgyörgy se află în Romania
{{{alt}}}
Sfântu Gheorghe
Sepsiszentgyörgy
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°51′49″N 25°47′15″E / 45.86361°N 25.78750°E / 45.86361; 25.7875045°51′49″N 25°47′15″E / 45.86361°N 25.78750°E / 45.86361; 25.78750

Țară  România
Județ Covasna

SIRUTA 63394
Atestare documentară 1332

Localități componente Chilieni, Coșeni

Guvernare
 - Primar Árpád András Antal, reales 2012 (UDMR, ales 2008)

Altitudine 555 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 56.006 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 61.543 locuitori

Poziția localității Sfântu Gheorghe Sepsiszentgyörgy

Sfântu Gheorghe (maghiară Sepsiszentgyörgy) este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Covasna, Transilvania, România.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic (Noua, Monteoru, Schneckenberg), apoi din epoca bronzului și a culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, săpăturile din 1883 făcute în locul numit Dealul Fragilor atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren[3] au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din epoca romană. Pe malul pârâului Porumbele s-a descoperit ceramică și un pandantiv de bronz din secolul al IV-lea. La marginea sudică a turnului pe care se găsește biserica fortificată reformată, au fost descoperite gropi circulare conținând ceramică din secolul al X-lea.

Importanța localității Sf. Gheorghe, situată la confluența drumurilor de legătură dintre Transilvania și Moldova, a crescut după secolul al XV-lea, când a fost ridicată la rang de târg (1461). În secolul al XVII-lea, orașul a suferit din cauza a două invazii, în 1658, a tătarilor și, în 1661, a otomană, ambele fiind devastatoare.

În 1880, Sf. Gheorghe a înglobat satul Simeria, astăzi cartier al orașului și purtând același nume. Primele întreprinderi au apărut relativ târziu. În 1879 a fost construită prima fabrică de textile, iar în 1899 a fost inaugurată fabrica de țigarete. În 1877 a început electrificarea orașului, operațiune finalizată în 1907. Odată cu terminarea tronsonului de cale ferată BrașovTârgu Secuiesc, orașul Sfântu Gheorghe a fost integrat în circuitul feroviar național.

Primele date referitoare la învățământul primar provin din secolul al XVII-lea, iar la cel liceal de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1892 a început activitatea primului institut pedagogic pentru educatoare din Transilvania, ulterior denumit Institutul Pedagogic de Stat.

În 1968, în cadrul reorganizării administrativ-teritoriale a României, Sfântu Gheorghe a devenit reședință de județ, iar în 1982 municipiu.

Administrație[modificare | modificare sursă]

Primari[modificare | modificare sursă]

Consiliul Local Sfântu Gheorghe

Componența Consiliului Local Sfântu Gheorghe (21 de consilieri) după alegerile locale din 2012:

    Partid Consilieri Componența Consiliului
66,7% Uniunea Democrată a Maghiarilor din România 14                            
9,5% Partidul Național Liberal 2                            
9,5% Partidul Popular Maghiar din Transilvania 2                            
9,5% Partidul Social Democrat 2                            
4,8% Partidul Civic Maghiar 1                            

Instituții administrative[modificare | modificare sursă]

  • Primăria Sfântu Gheorghe
  • Poșta Sfântu Gheorghe
  • Poliția Municipiului Sfântu Gheorghe
  • Poliția Comunitară Sfântu Gheorghe
  • I.S.U. Sfântu Gheorghe
  • Administrația Finanțelor Publice Sfântu Gheorghe

Geografie[modificare | modificare sursă]

Municipiul Sfântu Gheorghe este situat în depresiunea Brașovului, pe ambele maluri ale Oltului, la o altitudine de 550 m. Se află la intersecția câtorva drumuri, cel mai important fiind DN12 ce leagă municipiul Brașov de municipiul Miercurea-Ciuc. Condițiile de relief și climă au oferit un cadru favorabil dezvoltării acestei localități.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Municipiul Sfântu Gheorghe este străbătut de râul Olt, în care se varsă râurile Porumbele, Debren și Sâmbrezi.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Sfântu Gheorghe

     Români (21.08%)

     Maghiari (73.62%)

     Necunoscută (4.32%)

     Altă etnie (0.97%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Sfântu Gheorghe

     Ortodocși (18.84%)

     Romano-catolici (31.69%)

     Reformați (35.66%)

     Unitarieni (5.49%)

     Luterani (1.2%)

     Necunoscută (4.59%)

     Altă religie (2.49%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sfântu Gheorghe se ridică la 56.006 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 61.543 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (73,62%), cu o minoritate de români (21,08%). Pentru 4,32% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind reformați (35,67%), romano-catolici (31,7%), ortodocși (18,85%), unitarieni (5,49%) și evanghelici-luterani (1,2%). Pentru 4,59% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Evoluția populației la recensăminte:



Economie[modificare | modificare sursă]

Principalele activități economice ale municipiului se desfășoară în industriile textilă și de confecții, a mobilei, a procesării laptelui și a cărnii, în domeniul comerțului și al serviciilor, precum și în turism.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni

Municipiul Sfântu Gheorghe are două teatre (Teatrul „Andrei Mureșanu” și Teatrul „Tamási Áron”), o bibliotecă județeană (Biblioteca Județeană „Bod Péter”), două muzee (Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Muzeul Național Secuiesc), Galeriile de Artă „Gyárfás Jenő” și galeria "Magma". În localitate își desfășoară activitatea și Ansamblul de Dansuri „Trei Scaune” .

Turism[modificare | modificare sursă]

Municipiul Sfântu Gheorghe are în administrare stațiunea balneoclimatică Șugaș Băi, cunoscută pentru apele minerale carbogazoase și pentru gazele mofetice indicate în bolile cardiace și cele ale aparatului circulator. Aflată la o distanță de 8 km de municipiu, stațiunea Șugaș este considerată o atracție turistică tot anul. Dispune de o pârtie de schi de dificultate medie și de instalație de transport pe cablu (teleschi). Cazarea turiștilor este asigurată în hoteluri, vile și pensiuni.

La inițiativa societății civile, în fiecare an de Sf. Gheorghe (23 aprilie), autoritățile locale organizează Zilele Sfântu Gheorghe. La 8 septembrie are loc o festivitate comemorativă a veteranilor români, combatanți în al doilea război mondial.

Obiective turistice și monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Biserica fortificată datând din secolul al XIV-lea
Galeriile de artă Sfântu Gheorghe
  • Clădirea Muzeului Național Secuiesc, proiectat de Károly Kós
  • Clădirea Primăriei Municipale din secolul al XVIII-lea
  • Monumentul ostașului român, realizat de sculptorul Balogh Peter
  • Bustul lui Áron Gábor, realizat de Gergely Istvan
  • Bustul lui Nicolae Bălcescu, realizat de Marton Isac
  • Muzeul Carpaților Răsăriteni
  • Parcul Elisabeta

Transport[modificare | modificare sursă]

Orașul este străbătut de două drumuri naționale (DN12: Brașov–Sfântu Gheorghe–Miercurea Ciuc și DN13E: Feldioara–Vâlcele–Sfântu Gheorghe) și de trei drumuri județene (DJ121B: Sfântu Gheorghe–Aita Medie, DJ121C: Sfântu Gheorghe–Șugaș Băi, DJ112: HărmanIlieni–Sfântu Gheorghe). Transportul feroviar este asigurat de căile ferate Sfântu Gheorghe–Brașov, Sfântu Gheorghe–Miercurea Ciuc și Sfântu Gheorghe–Brețcu, fiind străbătur de Magistrala CFR 400.

Educație[modificare | modificare sursă]

În oraș funcționează 15 grădinițe cu program normal ori prelungit, 7 școli generale, 5 licee (Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Colegiul Reformat, Liceul de Artă „Plugor Sándor”, Liceul „Mikes Kelemen” și Liceul „Székely Mikó”), 5 grupuri școlare, o școală postliceală cu profil sanitar și 3 instituții de învățământ superior: Facultatea de Științe Politice Administrative și Comunicare, Facultatea de Știința Mediului și Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Repertoriul arheologic al județului Covasna (pag.127)
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stanca, Constantin și Ráduly Gitta, Județul Covasna: Monografie, Editura Sport Turism, București, 1980
  • Pisota, Ioan; Mihai, Elena; Ivănescu, Maria, Județul Covasna, Editura Academiei, București, 1975
  • Cavruc, Valeriu, Repertoriul Arheologic al județului Covasna. Seria Monografii Arheologice I., Sfântu Gheorghe, 1998. ISBN 973-0-00-735-7

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sfântu Gheorghe