Bucovina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la o regiune istorică. Pentru alte sensuri, vedeți Bucovina (dezambiguizare).
Ducatul Bucovinei
Provincie a Imperiului Austriac

Flag of Moldavia.svg

1774 – 1918 Flag of Romania.svg
Drapel Stemă
Steag Stemă
Localizarea {{{nume_genitiv}}}
Bucovina în cadrul Austro-Ungariei
Capitală Cernăuți
Limbă/limbi română, germană, ucraineană
Religie Creștină
Formă de guvernare Ducat
Președinte
 - 1774 - 1778 Gabriel Freiherr von Spleny
 - 1916 - 1918 Joseph von Etzdorf
Istorie
 - Ducatul autonom al Bucovinei 1774
 - Desființare 1918
 - Unirea cu România 1918
Suprafață
 - secolul al XIX-lea 10.441 km²
Populație
 - secolul al XIX-lea est.secolul al XIX-lea 800,198 
     Densitate 0,1 loc./km²  (0,2 loc./milă²)

Bucovina (în germană Buchenland = Țara fagilor), devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune istorică cuprinzând un teritoriu de 10.441 km² care acoperă zona adiacentă orașelor Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Denumirea a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag ("buk"), astfel termenul "Bucovina" se poate traduce prin "Țara fagilor".[1] Termenul bucovina, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un document emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30 martie 1392, prin care dăruiește lui Ionaș Vitezul 3 sate, aflate pe apa Siretului, "în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți..." [2]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Harta Bucovinei din anul 1901
Harta regiunilor austro-ungare locuite de români

Teritoriul Bucovinei a făcut parte din Principatul Moldovei; în 1774, 10.442 km² din partea de nord-vest a Moldovei sunt anexați de către Imperiul Habsburgic[3]. Devine Ducatul Bucovinei în 1849, unindu-se ulterior cu România la 15/28 noiembrie 1918, pentru ca, pe 28 iunie 1940, urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, partea sa de nord împreună cu Basarabia și Ținutul Herța, să fie ocupate de U.R.S.S.. În 1991, după destrămarea U.R.S.S., nordul Bucovinei și Ținutul Herța devin parte a Ucrainei (regiunea Cernăuți).

Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din Țara de Sus a Țării Moldovei. Ca realitate istorică și ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind vreme de 144 ani, între 1774 și 1918.

Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. Totuși, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se și utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Țara de Sus/Țara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun și Arboroasa. (Acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenți români de la Cernăuți (Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu), care au înființat societatea cu același nume în 1875.)

În timpul administrării habsburgice, toți birocrații erau obligați să învețe limba română. În 1793 s-a introdus învățământul obligatoriu în limbile germană și română, iar în 1875 s-a înființat "Universitatea Franz Josef" la Cernăuți.[4]

Recensământul din 1776 a reliefat faptul că în Bucovina, numărul de locuitori era de circa 70.000. Nu este știut cu exactitate procentul de români și alte etnii deoarece abia in 1880 recensămintele din Austro-Ungaria conțin informații despre limba vorbită [2]. Unele estimări pentru anul 1776, dau 85,33% români, 10,66% slavi și 4% alții.

Conform recensământului din 1910, populația Bucovinei era 800.198 locuitori, dintre care 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,12% alții.[5] În 1918 a devenit una din regiunile dezvoltate ale Regatului Român.[6]

Anul Români Ucraineni Alții
1774.[25] 59,731 85,33% 7462 10,66% 2,800 4%
1848[24] 209,293 55.4% 108,907 28.8% 59,381 15.8%
1851[30] 184,718 48.5% 144,982 38.1% 51,126 13.4%
1880[31] 190,005 33.4% 239,960 42.2% 138,758 24.4%
1890[32] 208,301 32.4% 268,367 41.8% 165,827 25.8%
1900[33] 229,018 31.4% 297,798 40.8% 203,379 27.8%
1910 273,254 34.1% 305,101 38.4% 216,574 27.2%

Statutul de autonomie în imperiu[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere politic, până în 1848, bucovinenii aveau doar 8 reprezentanți români din partea lor, deputați, în parlamentul imperial de la Viena; aceștia aveau drepturi egale cu ceilalți parlamentari, participau la dezbateri, iar cuvântările altor parlamentari le erau traduse în limba română. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar "împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor", ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei.

Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al Bucovinei.

Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, Bucovina primește dreptul de a avea drapel propriu (culorile erau albastru și roșu, dispuse vertical, având la mijloc stema Bucovinei), stemă (reprezentând capul de bour), precum și toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac.

Unirea cu România[modificare | modificare sursă]

Revendicări și frontiere prevăzute în Bucovina, 1918.
Bucovina divizată în iunie 1940
Harta administrativă a Guvernământului Bucovinei în mai 1942.

După prăbușirea monarhiei austro-ungare respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei (C.N.B.), întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate Unirea cu România. Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor, evreilor și polonezilor, iar cele împotrivă doar din partea minorității ucrainene. Ca urmare a hotărârii "C.N.B.", trupele române au intrat în teritoriu, sub comanda generalului Iacob Zadik, consfințind actul și zădărnicind manevrele militare ale Galiției ucrainene. Unirea Bucovinei cu România este recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la data de 10 septembrie 1919.

În iunie 1940, nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică.În această perioadă, au fost masacrați 3000 de români care se retrăgeau pașnic spre România, la Fântâna Albă. Autorii masacrului sunt ofițeri din trupele NKVD. Rusia nu a recunoscut încă acest masacru. În 1941, forțele române, aliate la Axă, recuceresc nordul Bucovinei.

După eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost imediat alipite statului român, ci au funcționat ca regiuni conexe, conduse de câte un guvernator. În guvernământul Bucovinei au intrat cele 5 județe din Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți), județul Hotin din nordul Basarabiei, iar din octombrie 1941 – și judetul Dorohoi. Guvernamântul Bucovinei a avut trei guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu, mort în urma unei operații nereușite la 30 august 1941, generalul Corneliu Calotescu, unul dintre responsabilii deportărilor din 1941 și 1942, și generalul C.I. Dragalina, care a devenit guvernator în 1943. Basarabia a fost pusă sub administrația generalului Constantin Voiculescu.[7].

În anul 1944, nordul Bucovinei este reocupat însă de Armata Roșie , rămânând până astăzi în componența Ucrainei. Legătura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainean, și sudul său, rămas în componența României, se pierde treptat, din pricina reorientării demografice prin infuzia populației slavofone, a scăderii populației românești, rămasă doar în câteva zone compacte și, în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte.

Regiuni administrative[modificare | modificare sursă]

Bucovina suprapusă pe granițele actuale ale României și Ucrainei
Harta etnică a Bucovinei 2002

Turism[modificare | modificare sursă]

Bucovina este cunoscută pentru mănăstirile construite de foști domnitori și boieri moldoveni (Mușatinii, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ștefan Tomșa, Alexandru Lăpușneanu, Familia Movileștilor ș.a.), fiecare cu culoarea sa specifică: Voroneț (albastru), Humor (roșu), Sucevița (verde), Moldovița (galben) și Arbore (combinație de culori).

Obiceiuri specifice regiunii[modificare | modificare sursă]

Împistritul ouălor este un obicei practicat în zona Bucovinei. În Săptămâna Mare, începând cu ziua de marți până vineri, pe lânga simpla vopsire, se practică fie încondeierea cu pensula, fie împistritul, folosindu-se ceară. Cu timpul, tehnica încondeierii ouălor a ajuns la nivel de artă. Deși femeile sunt cele care se ocupă de înfrumusețarea lor, există, însa, și excepții când, familii întregi cunosc și practică acest mesteșug. În zona Bucovinei tradițiile supraviețuiesc cu greu schimbărilor însă exista oameni care duc mai departe meșteșugul împistritului și care își invată cu drag și cu răbdare copiii tainele încondeierii ouălor.[8]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bucovina
  • Mircea A. Diaconu - „Mișcarea Iconar și literatura română din Bucovina între cele două războaie mondiale”, Editura Timpul, Iași, 1999, 220 p., ISBN 973-9210-87-2.
  • Chiachir, Nicolae, Din istoria Bucovinei, București, 1993
  • Grigorovici, Radu (ed.), Bucovina în primele descrieri geografice, istorice, economice și democrafice. Ediție bilingvă, cu introduceri, postfețe, note și comentarii de acad. Radu Grigorovici, București, Editura Academiei Române, 1998 , ISBN 973-27-0641-4.
  • Grigorovici, Radu, Bucovina între milenii: studii și documente; cuv. înainte D. Vatamaniuc; vol. îngrijit Rodica Marchidan și Rodica Iațencu; București, Editura Academiei Române, 2006, ISBN 973-27-1442-5, ISBN 978-973-27-1442-3.
  • Ipatiov, F. - Rușii-lipoveni din România. Studiu de geografie umană (Cluj-Napoca, 2002). ISBN 973-610-090-1.
  • Mărculeț, I., Mărculeț, Cătălina, Structura etnică a populației Bucovinei înainte și după Marea Unire, (Comunicări știinîifice, Vol. II, Mediaș, 2004), pp. 124–129, 3 fig, 2 tab.
  • Mărculeț, I., Mărculeț, Cătălina, Mărculeț, V., Aspecte privind populația greco-catolică din Bucovina, (Viața Creștină, nr. 8-9 (318-319) Cluj-Napoca, 2005), pp. 36–37, 2 fig.
  • Moldoveanu, Gh. C. - Bucovina: Onomastică și istorie (București, 2002).
  • Scharr, K. - Historische Region Bukowina. Entstehen und Persistenz einer Kulturlandschaft. In: Thede Kahl, Michael Metzeltin, Mihai-Răzvan Ungureanu (ed.): Rumänien. Raum und Bevölkerung. Geschichte und Geschichtsbilder. Kultur. Gesellschaft und Politik heute. Wirtschaft. Recht und Verfassung. Historische Regionen (= Österreichische Osthefte; 48), (Wien, Münster, 2006), pp. 839–856. ISBN 3-7000-0593-8.
  • Turczynski, E. - Geschichte der Bukowina in der Neuzeit. Zur Sozial- und Kulturgeschichte einer mitteleuropäisch geprägten Landschaft (= Studien der Forschungsstelle Ostmitteleuropa an der Universität Dortmund; 14), (Wiesbaden, 1993).
  • Satco, E., Bucovina: Contribuții cultural - științifice, Suceava, Biblioteca I.G.Sbiera, 2000
  • Căpreanu, Ioan, Bucovina: Istorie și cultură românească (1775 - 1918) , prefață de Gheorghe Buzatu, Iași, Moldova, 1995

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Istoria Bucovinei, Ion Nistor, Editura Humanitas, București, 1991
  • Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina. Probleme controversate, Dumitru Valenciuc, Editura „Biblioteca Miorița”, Câmpulung, 2010 - recenzie
  • Bucovina în presa vremii, Volume 1, Ion N. Oprea, Editura Ediet, 2004
  • Mărturisitorii: o istorie a scrisului bucovinean, Ion Drăgușanul, Editura Mușatinii, 2007
  • Din istoria Bucovinei: 1775-1944, Nicolae Ciachir, Editura Oscar Print, 1999
  • Legende istorice din Bucovina, Simion Florea Marian, Paul Leu, Editura Junimea, 1981
  • Traditii poporane române din Bucovina, Simion Florian Marian, Editura Imprimeria Statului, 1895

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://books.google.com/books?id=PzIer-wYbnQC&pg=PA68&dq=bukovina+buk+beech&cd=6#v=onepage&q=bukovina%20buk%20beech&f=true
  2. ^ Iacobescu, Mihai (1993). Din istoria Bucovinei. Vol.I (1774-1862). București, Ed. Academiei Române, p.113. ISBN 973-27-0449-7, ISBN 973-27-0448-9
  3. ^ Historical demographical data of the administrative divisions prior to 1948
  4. ^ [1] Horst Förster, Horst Fassel (Ed.), Kulturdialog und akzeptierte Vielfalt?, Thorbecke
  5. ^ http://www.omm1910.hu/?/adatbank
  6. ^ Mariana Hausleitner: Die Rumänisierung der Bukowina. Die Durchsetzung des nationalstaatlichen Anspruchs Grossrumäniens 1918 - 1944. Verlag Oldenburg, München 2001, ISBN 3-486-56585-0, pag. 30
  7. ^ Liviu Cărare: Considerații privind procesul de ghetoizare a evreilor din Cernăuți
  8. ^ www.ziua.net - Maria si Ioan ii invata pe europarlamentari taina incondeierii oualor in Bucovina

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini