Antimaghiarism
Antimaghiarismul (sau maghiarofobia, în maghiară magyargyűlölet) reprezintă toate acțiunile îndreptate împotriva maghiarilor (popor, cultură, limbă), având la bază antipatia, neîncrederea, rasismul sau xenofobia.
Istoric[modificare | modificare sursă]
În timpul monarhiei austro-ungare, la curtea de la Viena a existat o formă de manifestare a maghiarofobiei, în aceeași măsură cu antigermanismul(en)[traduceți] nobililor maghiari.[1]
În România[modificare | modificare sursă]
Perioada postcomunistă[modificare | modificare sursă]
În februarie 1990, la Târgu Mureș s-a înființat organizația ultranaționalistă Vatra Românească. Propaganda organizației a fost creată de ziarul Cuvîntul liber, succesorul fostului organ local de partid, cât și de postul regional de televiziune. Printre fondatori s-au aflat reprezentanți ai aripii patriotice a Securității, militari și veterani de război, intelectuali și artiști. Organizația se definea ca o replică la Uniunea Democrată Maghiară din România (în maghiară Romániai Magyar Demokrata Szövetség), creată pe 25 decembrie 1989.[2] Sprijinul financiar l-a primit din partea lui Iosif Constantin Drăgan, care în perioada postcomunistă a pornit mai multe campanii de reabilitare pentru Ion Antonescu și cele șovine, antiminoritare, mai ales antimaghiare. Ideologia rudimentară a organizației se baza pe un antimaghiarism militant, având ca obiectiv declarat îngrădirea drepturilor maghiarilor, mai ales în domeniul învățământului.[2] Aceasta nu dispunea de un program economic bine definit, pledând pentru protecționism și împotriva vânzării țării unor străini (referindu-se în mod special la maghiari și evrei). Într-un manifest răspândit în 1990, maghiarii erau comparați cu niște maimuțe care „n-au ce căuta în România”, unde „toată lumea trebuie să vorbească numai în limba română”.[2]
Termeni[modificare | modificare sursă]
În limba engleză[modificare | modificare sursă]
În limba română[modificare | modificare sursă]
Bozgor/bozgoroaică – termen pseudo-maghiar de posibilă origine română/slavă cu rol de insultă etnică. Un punct de vedere arată că înseamnă „fără patrie”, „apatrid”.[3] Sándor N. Szilágyi(hu)[traduceți] a fost de părere că termenul este o combinație a expresiei injurioase din limba maghiară ba(s)zd meg și cuvântul românesc ungur.[4]
Boanghen/boanghină – termen depreciativ dat maghiarilor. Se aplică uneori și românilor din Transilvania.[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Michael Hochedlinger; Austria's Wars of Emergence: War, State and Society in the Habsburg Monarchy, 1683-1797, Pearson Education, 2003, pag. 25
- ^ a b c William Totok, Elena-Irina Macovei; Între mit și bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu și rezistența armată anticomunistă din România, Elefant Online, 27 iulie 2016, f.p.
- ^ Vilmos Tánczos; Language Use, Attitudes, Strategies. Linguistic Identity and Ethnicity in the Moldavian Csángó Villages, Editura ISPMN, 2012, pag. 130
- ^ http://adatbank.transindex.ro/html/alcim_pdf457.pdf
- ^ Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic român, 1958-1966