Faraoani, Bacău

Faraoani
—  Sat  —
Faraoani Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 46°25′55″N 26°53′46″E
Țară	România
Județ	Bacău
Comună	Faraoani
Altitudine	226 m.d.m.
Populație (2002)
- Total	5.176 locuitori
Fus orar	EET (UTC+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
Cod poștal	607170
Prefix telefonic	+40 x34

Faraoani (maghiară: Forrófalva) este un sat în partea central-estică a județului Bacău, în Subcarpații Moldovei.

Este reședința comunei Faraoani

Faraoani – File de istorie

Documentele istorice, precum și săpăturile arheologice făcute pe teritoriul comunei, atestă faptul, că aceste locuri au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri.

Comuna Faraoani își face intrarea în istoria scrisă a patriei noastre pe bază de documente, în primele decenii ale secolului al XV-lea, mai precis în anul 1420, care demonstrează că este una dintre cele mai vechi localități din județ. Localitatea apare încă de la început aub numele de Faraoani. Mai târziu, datorită unor conjucturi de natură religioasă, va apare și sub alte denumiri (Foro, Faravalva, Faraoani).

O mențiune documentară certă datează din 4 aprilie1474, când Ștefan cel Mare acorda, printr-un act (hrisov), moșia Antelești, din ținutul Sucevei, unor locuitori din Faraoani.

“Un ispișoc de la Ștefan Voevod pe satul întreg Antelești, lui Ion Bulbosea și frățâne-său Mihu din Faraoani” (Arhivele statului, București)

Aceeași afirmație apare și în ghidul orașului Bacău: “În comuna Faraoani, atestată documentar într-un hrisov emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare la 5 aprilie 1474, s-a înființat în anul 1864, una din cele mai vechi școli rurale din județul Bacău. (Ioan Murariu-Nicu I. Aur – Ghid de oraș, Bacău, București 1992).

Din conținutul documentului reiese că localitatea avea numele de Faraoani. Mihu, amintit în document, a fost pârcălab de Neamț și era originar din Faraoani, ceea ce presupune existența și a altor familii românești, căci nu puteau fi numai ei singurii locuitori. Stăpânirea satului Antelești de către cei doi frați din Faraoani este amintită și într-un document din anul 1488 în care se arată că satul Faraoani le deține.

De la această dată și până în anul 1618 nu mai dispunem de documente scrise cu privire la localitatea Faraoani. În această perioadă, domnitorul Moldovei Ștefan Tomșevici cumpără o parte din moșia satului Faraoani de la Dumitru Goia, fost pârcălab de Neamț, pe care o donează mănăstirii Solca, Iași 15 aprilie 1618. (Documente privind Istoria României, vol IV, pag. 264-269)

În anul 1618, an amintit în documentul de mai sus, satul era format din Faraoanii de Sus care era în stăpânirea lui Dumitru Goia și Faraoanii de Jos aflat în stăpânirea lui Dragoș Teleagă. Satul Faraoani se întindea în apropierea cimitirului, teren care și astăzi se numește “siliște, prelungindu-se pe malul pârâului Faraoani până spre Valea de Sus.

Un alt document care menționează satul Faraoani datează de pe vremea domnitorului Ștefan Tomșa al II-lea (1621 – 1623) care dăruiește mănăstirii Solca din Bucovina, satele Solca și Faraoani. (Iași, 5 martie 1623). Din acest document reiese că satul Faraoani este sat domnesc pe care voevodul, după bunul său plac, îl face danie mănăstirii împreună cu locuitorii săi.

Țăranii apar ca independenți și înainte de această dată trecând din stăpânirea boierilor în cea domnească, apoi în cea a mănăstirii, moșia schimbându-și din când în când stăpânul, dar țăranii rămânând independenți. Din acest act se mai desprinde și faptul că satul a fost cumpărat “cu bani gata”, legat odată cu dania s-au dat și “mori de apă” vii și robi țigani și alte milostenii. De asemenea domnul a hotărât ca satul să fie iertat de toate datoriile față de domnitor. Acest lucru indică ocupațiile locuitorilor, iar scutirile de anumite dări demonstrează bunurile materiale ce se scoteau de pe moșie.

Cronicarul Miron Costin amintește și el satul Faraoani în Letopisețul Țării Moldovei. Vorbind despre domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) arată că acesta a dat una din luptele duse împotriva dușmanilor săi, care voiau să-i ia tronul, în apropierea localității Faraoani, anume la Valea Seacă. Locul unde a avut loc bătălia se află astăzi pe teritoriul comunei Nicolae Bălcescu, acolo unde a fost C.A.P.- ul. Locul este numit și astăzi “Bezede” probabil de la cuvântul “beizadea” (fiu de domn).

Documente străine aduc prețioase informații despre viața locuitorilor din Faraoani. Cele mai multe amănunte le aflăm din rapoartele pe care le fac misionarii confesiunii catolice din Moldova, misionari veniți de la Roma. Unele din aceste rapoarte au fost publicate în Diplomatorium Italicum, fie în colecția Hurmuzachi sau Studii și documente reproduse de Nicolae Iorga din arhiva Episcopiei Iași.

Din aceste documente aflăm că alături de catolici în Faraoani trăiau și mulți ortodocși, ceea ce explică prezența și astăzi în rândul locuitorilor a multor nume de familie românești.

Timp de 50 de ani știrile lipsesc. La 23 ianuarie 1693, apare din nou numele localității Faraoani, când un grup de credincioși dau mărturie despre zelul preotului Alioș Bevilacqua care i-a servit trei ani. Documentul este semnat printre alții și de trei locuitori din Faraoani: Mihai Gogudu “Judax Faraoani”, Mihai Antal și Mihai Benche. Aceste nume de familie sunt frecvente și astăzi în Faraoani. Cu excepția lui Gogudu care se păstrează în Valea Mare sub formă de poreclă. (Diplomatorium Italicum, vol. I, pag. 136)

Documentele ulterioare menționează așezarea satului peste pârâu la locul unde se află și astăzi, vechea vatră a satului fiind părăsită din cauză că satul era “la drumul mare” în calea năvălitorilor. Din documentele vremii aflăm că satul avea 214 case cu 900 de suflete (1750 – preot Ioan Hristonul de Giovanni). “Toate casele sunt trainic făcute și fiecare are o grădină mare plină cu pomi fructiferi, așa că întreg satul seamănă cu o pădure foarte deasă. Oamenii se ocupă cu agricultura și aproape toți sunt butnari (dogari). În ceea ce privește bunele moravuri….. fără deosebire de sex, ori vârstă, sunt bine instruiți. Biserica este rămasă în afara localității și în anul 1750 se construiește alta nouă. Din acest raport reiese clar faptul că Faraoani era un sat frumos, cu locuitori destul de înstăriți.

Din documentele apărute mai târziu aflăm că satul Faraoani a sărăcit foarte mult, datorită înstrăinării moșiei. Despre starea de mizerie a locuitorilor în timpul cât moșia se află în stăpânirea mănăstirii Solca se consemnează și într-un document redactat chiar la Faraoani la 2 octombrie 1767, document semnat de un grup de cetățeni din Faraoani cu degetul, deoarece aceștia nu știau să scrie.

Timpul cât satul a aparținut mănăstirii Solca, pentru administrarea acestuia au fost trimiși aici călugări care au ridicat un schit pe Valea de Sus. Acest cătun și astăzi se numește “La schit”. Numărul populației era destul de mare dacă avem în vedere un raport anonim în care se arată că Faraoani avea 470 credincioși, Valea Mare 250, iar Valea Dragă 250 de credincioși.

Stăpânirea mănăstirii Solca ia sfârșit după mai bine de un secol și jumătate. În 1775 Bucovina trece în stăpânire habsburgică, iar moșia Faraoani nu mai poate fi administrată de mănăstire, astfel ea este vândută unui boier, Nicolae Roset. Acest fapt este confirmat și întărit prin actul semnat în 1805 de Alexandru Moruzzi, domnitor al Moldovei pe atunci. De la acest Roset moșia a trecut apoi în stăpânirea unui alt boier, Roznovan.

Moșia satului Faraoani va rămâne în stăpânirea familiei boierului Roznovanu până în anul 1864, odată cu secularizarea averilor mănăstirești și împroprietărirea făcută de Al.I.Cuza, când au fost împroprietăriți atât locuitorii cât și bisericile din Faraoani și Valea Mare.

Istoria comunei Faraoani se leagă firesc de istoria României și a poporului român.

Locuitorii comunei Faraoani au fost participanți activi la cele mai multe evenimente istorice petrecute în țară. Atunci când nu au fost în miezul evenimentelor și-au manifestat adeziunea la acestea, , au sprijinit, cu puținul pe care îl aveau, armata română în lupta dreaptă de apărare a acestui pământ strămoșesc, fapte consemnate în documente istorice din acea vreme. ˘

Războiul de Independență

“Înțelegând nevoile și greutățile momentului, țăranii din comunele Valea Seacă, Răcăciuni, Cleja, Faraoani, Valea Mare și altele, au suportat în perioada aprilie 1877-august 1878, masive rechiziții în valoare de 161.843 lei “. (Colecția de documente de la Arhivele Statului, Bacău 1976 ).

“Tineri ca Antal Giurgi, Antal Mihai Giurgi, Duma Giurgi Andrieș, Farcaș Ilieș Ionaș din Regimentul 14 Dorobanți și Duma C. Mihai din Regimentul 4 artilerie, (toți din comuna Faraoani ) au murit în ziua de 30 august 1877, la atacul Griviței” (Colecția de documente de la Arhivele Statului, Bacău 1976).

Cinstind memoria eroilor căzuți în Războiul pentru Independență, locuitorii comunei Faraoani le-a încrustat numele pe monumentul înălțat în cinstea acestora, în centrul comunei. ˘

Primul Război Mondial a avut urmări nefaste și pentru locuitorii comunei Faraoani.

În acest război comuna Faraoani și-a dat tributul de sânge. Monumentul ridicat în centrul comunei arată 63 de faraoneni căzuți pe câmpul de luptă între anii 1916 – 1918. ˘

Și în Al Doilea Război Mondial comuna Faraoani și-a dat tributul de sânge. Mulți soldați au căzut pe câmpul de luptă, iar cei care s-au întors de pe front au povestit despre faptele de vitejie ale celor căzuți. Veterani ai ultimului război, care mai erau în viață în 2003 ,au participat la inaugurarea “Altarului Recunoștinței” – monument ridicat în satul Valea Mare, în memoria eroilor comunei.

“Ideea edificării acestui monument, denumit Altarul Recunoștinței a izvorât din dorința noastră de a lăsa moștenitorilor noștri o mărturie dăltuită în piatră a jertfei fiilor comunității dăruită luptei pentru independența și libertatea patriei noastre. “Altarul Recunoștinței” este un semn de prețuire pentru cei ce și-au sacrificat bunul suprem, VIAȚA, pentru împlinirea idealurilor noastre. Prin ridicarea acestui monument sperăm că am răspuns dorinței veteranilor de război prezenți astăzi aici cu noi, aceea de a face cunoscută urmașilor jertfa camarazilor lor.

În numele comunității le mulțumim astăzi pentru că atunci când țara i-a chemat au răspuns prezent și ne-au adus cinste tuturor prin eroismul și sacrificiul lor. Iar dacă România este astăzi o țară liberă, demnă, europeană acest lucru se datorează și jertfei lor.

Monumentul “Altarul Recunoștinței” în forma ce o admirăm, reprezintă o carte deschisă din care izvorăște crucea, semnul mântuiri noastre și simbolizează comuniunea celor două valori perene: educația și credința (cele două file reprezintă cele două comunități: Faraoani și Valea Mare). Noi cei ce am construit acest altar predăm astăzi elevilor celor două școli generale din comună, responsabilitatea îngrijirii și cinstirii lui permanente. Copii noștri trebuie să învețe și să transmită urmașilor lor, mesajul nostru de astăzi: Copii cinstiți-i pe eroii noștri! Recunoscându-le meritele și având exemplul lor vom ști să luptăm pentru valorile noastre supreme, care sunt: Libertatea, Credința și Patria. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe eroii noștri! (din Discursul d-lui Adrian Solomon, Primarul Comunei Faraoani, cu ocazia sfințirii Monumentului “Altarul Recunoștinței”, 29 mai 2003)

Surse de informație: 1. Iosif Tălmăcel (paroh de Faraoani), O pagină de istorie (satul Faraoani, jud. Bacău), articol apărut în Almanahul Revistei Populare Catolice VIAȚA, 1924. 2. Serafim M. Bejan (pr.), Catolicii din Moldova, articol apărut în revista amintită mai sus, 1924. 3. Farțadi Petru, Farțadi Valeria, Toponimie și continuitate”, revista ATENEU, mai 1986. 4. Prof. Dumitru Zaharia, Statistici ale populației catolice din Moldova, 1694-1697, Ed. STUDION, Bacău, 1999. 5. Dumitru Martinaș, Originea ceangăilor din Moldova, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985. 6. I. Murariu, Nicu I. Aur, Ghid de oraș, Bacău, București 1992. 7. Documente din Arhiva Primăriei Bacău 8. Pricopi Lenuța, Istoria locală, lucrare pentru Gradul didactic I. 9. Internet: www.ppbc.ro (Portalul Primăriilor Județului Bacău – Site Primăria Faraoani) 10. www.valeamare.cnet.ro.

înv. Varvara Murariu

Asezare geografica

Satul este poziționat în partea centrală a Moldovei, în dreapta Siretului, intr-una din văile Culmii Pietricica, la 15 km distanță de Bacău. În partea de sud-vest se învecinează cu comuna Cleja iar spre nord-est cu comuna Nicolae Bălcescu.

Faraoani este sat și totodată centru comunal, Valea Mare întregind comuna. Actualmente satul se structurează pe urmatoarele sectoare: Cartierul Nou, Lerand, Bisericii, Trei Stejari, Cacova Mare, Cacova Mică și Moghioruș.

Semnificația numelui este destul de controversată, astfel că, după anumiți autori, ar fi de origine maghiară, “Forrofalva”, “forro”- “fierbinte” – în documentele latinești, sau “Forrovan”, “van” desemnînd apartenența. Din această cauză locuitorii sunt înca supranumiți, ceangăi. Alți autori conchid prin a da ințeles acestui nume ca și un apelativ popular. Sau prin viu grai înca se mai păstrază legenda potrivit căreia frumoasa Farra, fata unui fierar din aceste ținuturi, s-a lăsat sedusă de domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, locuitorii fiind cunoscuți ca și cei din Faraoani.

Cât privește dovezile istorice ale existenței satului și a locuitorilor lui, se pot da următoarele repere indicative:

- conform cronicilor vremii, husiții, alungați din Boemia și Ungaria, în 1420, au trecut în Moldova, așezându-se sașii la Cotnari și Baia iar ungurii în Faraoani, Valea Seacă (N.Bălcescu) și Bacău. De aici rezultă că la acea dată satul era locuit de catolici pentru că husiții preferau așezările catolice; - există informații despre situația diverselor sate/biserici catolice din Moldova aflată în bibloteca Vaticană (cel mai cunoscut document, Codex Bandinus – care pomenește de satul nostru) Goia și Teleagă, doi moșieri ai vremii stăpâneau prin anii 1600 domeniile satului; - domnitorul Ștefan Tomșa cumpără în 24 martie 1615 domeniile satului Faraoani și le dăruiește mănăstirii Solca din Suceava; logofătul Nicolae Roset cumpără satul la începutul secolului XIX; - vechea vatră a satului din jurul cimitirului este părăsită prin 1774 spre a forma actuala așezare; de aici partea superioara a platoului se va numi Faraoni iar cea inferioară, Valea Mare; - reforma agrară din 1864 dispune împroprietărirea unui anumit număr de țărani.

Raportul anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova precizează că în anul 1730 părintele Anton Manzi a construit o casă parohială și o biserică. Acesta a fost înlocuită succesiv în 1820 și 1860. Biserica actuală, proiectată in stil gotic, își are începuturile la 27 iulie 1930, sub coordonarea a arhitectului Octav Bellet. Lucrările au stagnat din cauza crizei economice, a războiului dar și a cutremurului din 10 noiembrie 1940 ce a distrus în totalitate turnul. Finalul lucrărilor se regăsește abia în anul 1965.

Ca și vestigiu istoric, în cimitirul comunei Faraoani se află o bisericuță de lemn. Aceasta se spune a avea ca și întemeietor pe însuși domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, însă probele nu sunt concludente în acest sens.

Actualmente locuitorii satului ating cifra de aproape 3.000 în 870 de familii.

Ciprian Andrei-Bolog și Gabriel Benedic

Așezare. Limite (hotare). Suprafață

Comuna Faraoani este așezată în partea de est a României, în zona centrală a Moldovei și a județului Bacău, în partea de sud – vest a municipiului Bacău, la o distanță de aproximativ 15 km.

Urmărind limitele (hotarele) comunei Faraoani observăm că acestea sunt puțin sinuoase (sunt aproape drepte) ocupând în interiorul lor o suprafață aproape dreptunghiulară.Hotarul de vest depășește Culmea Pietricica, iar la est râul Siret la locul numit Prundiș (Porondos), intrând pe o distanță de 1 km în colinele Tutovei din Podișul Moldovenesc.

Între aceste limite comuna are o suprafață de 44 km pătrați.

Vecinii

Comuna Faraoani se învecinează cu următoarele comune: - la sud – comuna Cleja - la nord – comuna Nicolae Bălcescu - la est – comunele Tamași și Geoseni - la vest – comuna Livezi

Relieful

Comuna Faraoani ocupă o parte din versanții orientali ai subcarpaților Moldovei, reprezentați prin Culmea Pietricica, iar în partea de est cuprinde terasele și lunca Siretului. Cele mai mari înălțimi ale reliefului se întâlnesc în partea de vest a comunei, unde depășesc în colțul sud-vestic, prin vârful Cărunta (Coronta) înălțimea de 600 m, iar în partea de nord-vest vârful Rotunda (Cherec-hedi), 550 m.

Spre est înălțimea relefului coboară la 400-450 m până-n terasele Siretului, ajungând la 139 m înălțime în luncă.

Satul e străbătut de văi adânci create de pâraiele Faraoani și Valea Mare, fiind separate de Dealul Grecului, Lerant și Costița.

Fauna și flora

Comuna Faraoani prezintă minunate peisaje, având câmpii întinse și roditoare, dealuri și plantații de pomi fructiferi și viță de vie, păduri de fag, stejar, paltin, carpen, frasin, ulm, în care se întâlnesc animale sălbatice (vulpea, lupul, bursucul, iepurele) care au contribuit la apariția unor nume tipice ca: Groapa Lupului, Roca Godor, Borzlicoc (Vizuina bursucilor) care completează frumusețea peisajului natural.

La răsărit se află dealul Berța, cu teren agricol, pe care se află culturi de cereale și viță de vie. La sud – vest dealul Biches și Lăsloaia, cu posibilități de cultivare a viței de vie. La vest dealurile: Dumache, Humăriș, Dealul Grecului și Râpa Tare, constituie de asemenea un important bazin pomi – viticol. La nord culmile domoale ale dealurilor Zaltol, Subzoltol, șesul Ziradac, ca și Câmpul Mare, Coșere, Cotul Nicului, La Canton și Cărămidărie, oferă toate condițiile pentru cultivarea cerealelor, plantelor tehnice și legumelor.

Apele

Pe teritoriul comunei Faroani se întâlnesc câteva ape fără însemnătate economică deosebită, dar care contribuie la lărgirea pitorescului acestei localități. Astfel, pârâul Faraoani (cunoscut sub numele Cacocea sau Câcâcea) străbate de la vest spre est teritoriul localității și se varsă în Siret. Pârâul Clejuța străbate teritoriul comunei de la vest spre sud trecând apoi pe teritoriul comunei Cleja, unde se varsă în Siret. La nord pâraiele Valea de Sus și Valea Dragă, după ce se întâlnesc în interiorul satului Valea Mare, sub numele de Siliștea – [potoc], se îndreaptă spre est și se varsă în Siret.

Deci apele care izvărăsc sau curg pe teritoriul comune sunt afluenți ai râului Siret. Deși acesta străbate teritoriul comunei pe o suprafață mică, are și a avut o însemnătate mare pentru comuna Faraoani. Apele lui au fost folosite în trecut, astăzi într-o măsură mai mică, la irigații. De asemenea sunt folosite pentru pescuit și pentru agrement.

Clima

Clima este specifică regiunilor de deal, temperat-continentală, cu ierni blânde, nu prea geroasă și veri nu prea călduroase.

Iarna se înregistrează temperaturi medii între – 5 – 2 grade, iar vara între 20 – 25 grade. Rar se pot înregistra temperaturi care depășesc aceste limite.

înv. Varvara Murariu

Demografie

Structura etnică și confesională

La recensământul din 2002 din totalul de 5.176 de locuitori 5.129 și-au declarat români, 41 ceangăi, 4 maghiari și 2 italieni. Din punct de vedere confesională: s-au găsit 5.143 de romano-catolici, 29 ortodocși și 4 adventiști.

Structura lingvistică

La recensământul din 2011 au fost înregistrați 3.840 de locuitori, dintre care 3.706 de limbă maternă română și 102 de limba maternă maghiară.

Cercetări etnolingvistice

Etnograful clujean Dr. Tánczos Vilmos a efectuat cercetări lingvistice în localitățile ceangăiești din Moldova în 1996 și în 2009. În timpul cercetărilor sale, Tánczos a evaluat nivelul de cunoștință a limbii maghiare a ceangăilor moldoveni. Cercetările sale au atestat că în Moldova sunt mult mai mulți vorbitori de limba maghiară decât reiese din recensămintele oficiale, cauza acestui fapt fiind că ceangăii nu sunt conștienți de aparteneța celor trei dialecte ceangăiești la limba maghiară (mulți dintre ele consider limba lor ca fiind o limbă mixtă, de sine-stătătoare), iar în formularele recensămintale nu există obțiunea de limbă maternă (drept) ceangăiască. Ca urmare majoritatea ceangăilor se declar ca fiind de limba maternă română, chiar dacă vorbesc un dialect ceangăn ca limbă maternă. Cercetările lui Tánczos din 2009 au dovedit și existența unui proces de asimilație (și/sau de asimilare) lingvistică extrem de rapidă în cadrul ceangăilor: pe când în 1996 a găsit peste 60.000 de vorbitori de limba maghiară în Moldova, în 2009 acest număr a fost cu 15.000 mai mic (numărul vorbitorilor limbii maghiare scăzând la doar 45.000 de persoane în același grup de localități).

În 1996 la Faraoani Tánczos a găsit 2.600 de persoane care au vorbit limba maghiară ca limbă maternă sau ca a doua limbă, ceea ce a reprezentat 75% din totalul romano-catolicilor. 872 persoane nu au vorbit de loc ungurește, sau o cunoșteau limba doar ca limbă pasivă.

În 2009 Tánczos a evaluat deja și nivelul de cunoștință a vorbitorilor și vârsta acestora. Asimilația lingvistică a ceangăilor s-a demonstrat și în Faraoani: s-au găsit doar 1531 de vorbitori a limbii maghiare, ceea ce înseamnă că în 13 ani procentul vorbitorilor dialectului ceangăn-secuiesc s-a scăzut de la 75% la 51% în comunitatea romano-catolică. Vorbitorii limbii maghiare ca limbă maternă erau și mai puțini: doar 505 de persoane, în mare majoritate bătrâni. 1026 de persoane au vorbit limba maghiară ca cea de a doua limbă (după limba română), majoritatea lor fiind între 30 și 59 de ani. În populația sub 30 de ani nivelul de cunoștință a limbii maghiare a fost foarte redusă: 572 de tineri (toți peste 10 ani) au mai înțeles limba maghiară, dar nu au mai putut vorbi această limbă (limbă pasivă), iar 870 de persoane nici nu au înțeles limba maghiară, toți fiind între 0 și 29 de ani.

Dialectul ceangăilor din Faraoani

Deși prima atestare documentară a localității datează din 1474, ceangăii din Faraoani vorbesc dialectul ceangăn-secuiesc și nu vechiul dialect de sud, ceea ce arată că în localitate ulterior s-au așezat probabil și ceangăi secuiești (ceangăii secuiești reprezintând un grup maghiar care s-a stabilit probabil mai târziu, în secolul XVIII. în Moldova, pe când ceangăii de Nord și cei vechi de Sud s-au stabilit încă în evul mediu, iar graiul lor nu este înrudită cu cel al secuilor, ci se aseamănă mai mult cu unele subdialecte vorbite în Câmpia Transilvaniei).

Dialectul ceangăn secuiesc

Ceangăii din Faraoani, ca de altfel majoritatea ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor (székelyes csángók). Între variantele dialectului ceangăn-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești și o accentuare specifică secuilor. În relațiile sociale și în cultura ceangăilor secuiești se simte o influență puternică secuiască. Acest grup a ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în valea râurilor Siret (Szeret), Tazlău (Tázló) și Trotuș (Tatros, Tatáros).

Deși sunt mai puțin asimilați lingvistic, nici ceangăii secuiești nu au sentimente puternice naționale, comunitățile lor izolate nefiind influențați în trecut de curentele naționalismului european, iar identitatea lor este mai degrabă o identitate așa-zis locală, bazată pe apartenența la cultul romano-catolic și pe dialectul comun. În ciuda faptului că în marea majoritate nu se declar maghiari, din comunitățile ceangăn-secuiești provin cele mai multe cereri pentru introducerea limbii maghiare (ca subiect facultativ) în educație și pentru slujbă maghiară în biserici.

Personalități

• PS. Anton Coșa (1961, Faraoani -) episcop romano-catolic de Chișinău de origine ceangăiască (de Sud). Preasfinția sa a participat la Conferința Ceangăilor, organizat în 2005 la Budapesta, unde s-a rugat în limba maghiară (respectiv în dialectul arhaic ceangăn).
• Petrás Ince János OFM (1813, Faraoani - 1886, Cleja), preot romano-catolic, călugăr minorit, folclorist. El a înregistrat în scris pentru prima dată Imnul Ceangăn, în timpul cercetărilor sale etnografice. Ceangăn de Sud.
• Petrás Mihály, cronicarul din Faraoani (secolul XVIII, Faraoani), cantor, dascăl, cronicar. Ceangăn secuiesc de Sud.
• Valeriu Pantazi, poet, scriitor și pictor român.

Vezi și

• Ceangăi

Legături externe

• http://www.faraoani.ro
• http://www.parohiafaraoani.ro
• http://www.ppbc.ro/localitate.php?nL=faraoani
• http://valeamare.ro