Lexic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lingvistică
Lingvistică teoretică
Fonetică
Fonologie
Lexic
Gramatică
Morfologie
Sintaxă
Sintaxa propoziției
Sintaxa frazei
Semantică
Semantică lexicală
Pragmatică
Ortografie
Stilistică
Lingvistică aplicată
Sociolingvistică
Lingvistică computațională
Lingvistică cognitivă
Lingvistică istorică
Lingvistică comparativă
Etimologie
Lingviști

Vocabularul (sau lexicul) unei limbi reprezintă totalitatea cuvintelor din acea limbă. În cazul celor mai bogate limbi moderne dimensiunea vocabularului poate atinge cîteva sute de mii de cuvinte, dacă se includ termenii tehnici, regionalismele, toponimele etc. Fondul principal, compus din acele cuvinte înțelese și folosite frecvent de vorbitori, se numește vocabularul de bază sau fundamental al limbii. Restul cuvintelor formează vocabularul secundar.

Vocabularul unui vorbitor este doar o mică parte a vocabularului limbii respective, și se compune din acele cuvinte pe care le cunoaște vorbitorul. Dimensiunea acestui vocabular diferă semnificativ între diversele categorii de vorbitori și depinde de nivelul de educație și de inteligență al acestora. În funcție de gradul de utilizare vocabularul oricărui vorbitor se divide în două părți:

  • vocabularul activ, care se compune din cuvintele folosite efectiv de vorbitor în exprimare;
  • vocabularul pasiv, cuprinzînd cuvintele pe care vorbitorul le înțelege, dar nu le folosește decît accidental.

De exemplu lingvistul David Crystal a estimat că, în limba engleză, absolvenții instituțiilor de studii superioare au în medie un vocabular activ de aproximativ 60.000 de cuvinte și unul pasiv de încă 75.000 de cuvinte.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Crystal David, Cambridge Encyclopedia of the English Language, Cambridge University Press, 2003, ISBN 0-521-59655-6