Gherla

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gherla
—  Municipiu  —
Catedrala armeano-catolică din Gherla
Catedrala armeano-catolică din Gherla
Stema Gherla
Stemă
Gherla se află în România
{{{alt}}}
Gherla
Localizarea orașului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 47°01′N 23°53′E / 47.017°N 23.883°E / 47.017; 23.88347°01′N 23°53′E / 47.017°N 23.883°E / 47.017; 23.883

Țară România
Județ Cluj
Statut Municipiu

SIRUTA 55384

Sate componente Băița, Hășdate, Silivaș

Guvernare
 - Primar Marius Călin Sabo (USL)

Suprafață [1]
 - Total 67  km²
Altitudine 250 [1] m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 20.982 locuitori
 - Densitate 313.16 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 24.083 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Prefix telefonic +40 x64 [4]

Site: Website

Municipiul Gherla în județul Cluj
Municipiul Gherla în județul Cluj

Gherla (în vechi surse: Armenopolis, în maghiară Szamosújvár, în germană Neuschloss, Armenierstadt, Armenerstadt, în armeană Հայաքաղաք - Hayakaghak) este un municipiu din județul Cluj, Transilvania, România. Are o populație de 20.982 locuitori (2011). În perioada 2004 - 2012, primarul municipiului a fost Ovidiu Ionel Drăgan.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cetatea Martinuzzi (ulterior penitenciar)
Biserica Solomon (prima jumătate a secolului al XVIII-lea)
Primul sediu al Episcopiei de Cluj-Gherla
Placă în memoria episcopului Iuliu Hossu

Pe vatra actuală a localității au fost descoperite urmele castrului roman în care a staționat Ala II Gallorum et Pannoniorum, parte din cele opt unități militare romane localizate în Dacia Porolissensis. Ulterior, așezarea apare menționată ca Novum Castrum (sec. IX - XI) în Chronicom pictum[5]. Pe teritoriul orașului Gherla s-au descoperit însă și urme de viață socială și activitate economică din timpuri mai vechi, predacice. În decursul vremurilor, pe aceste locuri au evoluat toate orânduirile sociale cunoscute de istorie și s-au suprapus diferite civilizații, începând cu civilizația pietrei și apoi a bronzului și fierului.

Atestare[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a așezării datează din 6 ianuarie 1291, când a fost menționată "Gerlahida" [6]("Podul Gerla", hid = pod). Atestarea apare într-un document emis de regele Andrei al III-lea al Ungariei, act prin care locuitorilor Ocnei Dejului li se confirmă anumite privilegii. Tot aici este specificat și faptul că așezarea avea un punct vamal pentru drumurile de uscat[6]. De-a lungul timpului localitatea va apărea menționată sub mai multe nume[7]:

  • 1291 - Gherlahida
  • 1410 - Gherloah (Gerlah)
  • 1458 - Gerlah
  • 1578 - Gherlya possesio
  • 1643 - Gherla oppidum
  • 1721 - Gherla altfel Szamosujvar
  • 1726 - Örményváros - Armenopolis
  • 1830 - Szamos-Ujvár, L.R.C. Armenopolis, Armenierstadt Gyerlá
  • din 1922 - Gherla

Odată cu anul 1540 se ridică Cetatea Gherlei, care va purta și ea mai multe denumiri în timp[7]:

  • 1540 - Novum castrum Balvanos vocatum
  • 1542 - Wy Balvanos
  • 1548 - Arcis Balwanyos
  • 1553 - Wyvár (Cetatea Nouă)
  • 1554 - Arx nostra Wyvár
  • 1558 - Vivaroz
  • 1599 - Zemos Ujvár
  • 1632 - Szamos Ujwár

Orașul baroc[modificare | modificare sursă]

Gherla este singurul oraș din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit și a cărui construcție s-a păstrat până în prezent. Faptul că stilul baroc domină se datorează pătrunderii stilului baroc în Transilvania o dată cu fondarea Gherlei de către coloniștii armeni, veniți din Moldova la inițiativa și cu permisiunea Curții Imperiale de la Viena.

Alte orașe din Transilvania au suferit de asemenea transformări radicale în secolul al XVIII-lea, fiind marcate profund de stilul baroc, dar în toate aceste cazuri, a fost prezent un fond arhitectural anterior, care a fost doar particularizat sau transformat. În cazul Gherlei, orașul a devenit nou în întregime, fiind dezvoltat pe terenul ce aparținea cândva cetății Gherlei (locul pe care astăzi este situat penitenciarul Gherla) și lângă care se afla vechiul sat românesc. Orașul baroc s-a edificat pe un teren agricol, fără a fi condiționat de nici o altă construcție premergătoare.

Orașul armenesc[modificare | modificare sursă]

Armenii au pătruns în Transilvania după ce la sfârșitul secolului al XVII-lea le-a fost permis de principele Mihai Apafi, care a sperat că îi va putea atrage spre protestantism. După acest moment, Gherla apare în documente ca Armenopolis. Cel care a adus un plan prestabilit pentru orașul Gherla a fost episcopul Oxendius Vărzărescu, plan care se presupune că a venit de la Roma.

Elementele care dau valoare zonei de rezervație, care coincide cu piața centrală, sunt, pe lângă valoarea imobilelor, parcelarea, ritmul, modul de ocupare a terenului, prospectul și fronturile străzilor.

Datorită expansiunii Imperiului Habsburgic care promova și se sprijinea pe catolicism, în secolul al XVIII-lea au apărut două programe noi de arhitectură: biserica și mănăstirea. Prima biserică ridicată de armeni este Biserica Solomon, aflată pe strada Cloșca. O altă biserică importantă a Gherlei este biserica armeano-catolică Sfânta Treime, a cărei construcție lasă să se vadă că face parte dintr-un plan prestabilit pentru zona pieței centrale. Mănăstirea franciscană, aflată pe strada Bobâlna, a fost construită după o donație făcută de primarul Gherlei, Victor Daniel, care a dăruit franciscanilor în anul 1742 lotul pentru construirea unei biserici.

În ceea ce privește problema clădirilor de interes public, printre cele mai importante se numără primăria veche, situată în Piața Libertății de astăzi, clădire care a fost demolată în 1893. Noua primărie care funcționează și astăzi, a fost construită în colțul pieței, în manieră eclectică, edificiul distonând față de atmosfera barocă a pieței. O altă clădire reprezentativă a stilului baroc a fost reprezentată de Galeriile Comerciale așezate în fața bisericii Sf. Treime, care au fost demolate în 1962 la intervenția primarului de atunci, fără a exista un plan de sistematizare.

Dezvoltarea Armenopolisului și concentrarea a unei largi populații armenești în zonă (43,4% din cei 5.287 de locuitori ai Gherlei anului 1850) a dus la o dezvoltarea a comerțului și meșteșugurilor (covoare orientale, prelucrarea pieilor)[5].

Descoperiri arheologice[modificare | modificare sursă]

La sud-est de oraș, pe o terasă a dealului "Șapte cruci", la locul numit "Pietriș", au fost descoperite urmele unei așezări cu mai niveluri de locuire din neolitic, epocile bronzului, fierului, respectiv din epoca romană. Nivelurile arheologice sunt cuprinse într-un strat de 0,70m grosime. Repertoriul, alcătuit din vetre, ceramică, piese litice, securi, figurine, monede etc. au fost datate, catalogate și conservate de către E. Orosz.

La sud de oraș, pe terasă deasupra șesului "Sf. Anton", la Ferma Perint, lângă drumul vechi ce duce spre Săcălaia a fost descoperită o statuetă-menhir din piatră, înaltă de 0,57 m, reproducând o figură umană, din epoca bronzului.

La "Perii pădureți", sub Baia "Chira", a fost descoperit un topor din piatră din epoca neoliticului. De asemenea, la confluența pârâului Fizeș cu Someșul Mic, a fost descoperit tot un topor din neolitic.

Lângă podul Someșului au fost descoperite fragmente de ceramică, un topor și un corn de cerb, toate din neolitic.

La nord de oraș, pe o terasă a Someșului Mic, înaltă de 21 m, numită "Luncă". Descoperiri:

  • așezare - Așezarea se întinde pe o suprafață de circa 14.000 m2.; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu
  • ceramică; datare repertoriu: La Tene; MAC
  • ceramică - între care și fragmente de terra sigillata; datare repertoriu: epoca romană, MAC
  • piese litice - unelte din piatră șlefuită, un nucleu, lame și așchii din obsidian; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC
  • râșniță - mai multe piese; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC
  • ceramică - fragmente; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC
  • faună - oase de animale domestice, între care oase de cal; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC

La vest de oraș, la poalele dealului "Coasta Gherlii", pe o terasă a Someșului Mic, înaltă de 42 m., a fost descoperită o așezare fortificată, cu inventar. Așezare închisă de un val semi-circular de pământ, lung de cca 50 m și înalt de cca 0,60 m.; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu.

La sud de oraș, între "Canalul Morii" și șoseaua Dej-Cluj, la baza castrului roman. Descoperiri:

  • așezare; datare repertoriu: neolitic, perioda de tranziție la epoca bronzului; cultura: Coțofeni
  • fibulă - din bronz de tip La Tene III; datare repertoriu: La Tene, sec I î. Hr.
  • ceramică - fragmente; datare repertoriu: neolitic, tranziție bronz; cultura: Coțofeni

La sud de oraș, către Hășdate, la "Valea Slatinei" sau "Fântâna Sărată". Descoperiri:

  • așezare; datare repertoriu: perioada de tranziție la epoca bronz; cultura: Coțofeni
  • ceramică; datare repertoriu: perioada de tranziție la epoca bronzului; cultura: Coțofeni

Descoperiri celtice și dacice neprecizate, aflate în inventarul Muzeului din Gherla. De asemenea, un tezaur compus din obiecte dacice de argint.; datare repertoriu: La Tene; cultura: dacică.

Înainte de 1918[modificare | modificare sursă]

Ioan COSTIN, paroh gr.cat. din Baia Mare, este autorul primului "Manual de stupărit" în limba română din Transilvania, carte cu 36 de figuri, tipărită la Gherla la imprimeria "Aurora" în anul 1886.[8]

La 1891 se menţiona în presa românească că "Lucrul de mână, care de un an şi jumătate s'a introdus între obiectele de învăţământ ale seminarului pedagogic-teologic „Andreian" din Sibiiu, de mai multă vreme e introdus şi în seminarul pedagogic al episcopiei gr.-cat. din Gherla. Cu deosebire se cultivă aici împletiturile de spetează şi pipirig. Împletituri de aceste au fost expuse şi la exposiţia forestieră din anul trecut din Viena, obţinând premiul prim al secţiunei, în care au fost expuse. Comitetul exposiţiei şi şi unii neguţători ar fi voit să aibă mai multe din aceste producte, dar' direcţiunea seminarului nu a putut satisface cererii, nefiind seminariul şcoală de industrie."[9]

Perioada interbelică (1919 - 1940)[modificare | modificare sursă]

Primăria orașului Gherla în perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

Sfatul Național Român, constituit în 5 noiembrie 1918, a condus orașul Gherla până la 19 martie 1919, dată la care Consiliul Dirigent a desființat sfaturile naționale și a numit prefecți români, punând țara în ogasul ei normal". Fondurile Sfatului Național Român din Gherla, în momentul desființării acestuia, au fost utilizate pentru înființarea Casinei Române și ajutorarea săracilor. Treptat, în fruntea instituțiilor de stat au fost numiți șefi români". În perioada interbelică orașul Gherla a fost condus de mai mulți primari. La 1 iunie 1919, prefectul județului Solnoc-Dabaca (Someș din 1925) l-a numit primar al orașului Gherla pe Victor Micsă, absolvent al Liceului de Stat din Dej și al Facultății de Drept din cadrul Universității din Cluj. Serviciul militar l-a făcut în armata austro-ungară, luând parte ca ofițer la Primul Război Mondial, din care s-a întors invalid. Consiliul Comunal al orașului Gherla era alcătuit din consilieri aleși, consilieri de drept și consilieri supleanți". Spre exemplificare, arătăm că în anul 1926 acesta era alcătuit din 12 consilieri aleși (6 români, 6 minoritari), 8 consilieri de drept (4 români, 4 minoritari) și 4 consilieri „supleanți" (2 români, 2 minoritari). Funcționarii Primăriei Gherla erau organizați pe servicii și birouri - Serviciul Administrativ; Biroul Arhivei, Registraturii și Expediției; Biroul Stării Civile; Biroul Financiar și de Contabilitate. Funcționarii Primăriei orașului Gherla au fost recrutați înainte de Marea Unire (1918) din rândul maghiarilor, armenilor și al altor minoritari, limba maghiară fiind singura folosită în administrație. După unirea Transilvaniei cu România și în primăria Gherlă au fost aplicate principiile fundamentale ale Rezoluției Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia referitoare la dreptul fiecărui popor de a se instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său". Etniile minoritare gherlene au avut reprezentanți atât în Consiliul Comunal, cât și în Delegațiunea Permanenta, bucurându-se de folosința limbii lor materne" în administrație, fapt demonstrat de Tabloul comparativ al funcționarilor români și minoritari în administrația orașului Gherlă, înainte de Unire și în ultimii 14 ani", elaborat la 8 aprilie 1933.[10]

Minoritarii din Gherla ocupau posturi în unele instituții ale orașului în procent mai mare decât românii. Este cazul serviciilor de poștă și telegraf care în anul 1932 aveau posturile ocupate cu funcționari minoritari (60%) și cu funcționari români (40%).[11] În anul 1927 orașul Gherla avea 1.200 de case și 300 de grajduri, iar în anul următor 1.207 case și 315 grajduri. Majoritatea caselor erau construcții vechi, ridicate înainte de 1918 și foarte puține după această dată. Între anii 1913-1927 au fost clădite în oraș 40 de case. Precizăm că din cauza Primului Război Mondial între anii 1915-1918 n-a fost clădită nicio casă. Gherla face parte din categoria orașelor-stradă", caracteristică, în principal, a orașelor mici și mijlocii. Specificul acestui tip urbanistic este concentrarea întregii vieți comerciale și administrative de-a lungul unei străzi sau a mai multor străzi. Orașele-stradă au fost, de regulă, vechile târguri apărute la popasurile drumurilor comerciale. În cazul Gherlei adăugăm și rolul cetății Martinuzii în formarea și evoluția acesteia de la modestul oraș medieval la cel modern.

Aspecte ale activității politice și culturale[modificare | modificare sursă]

În perioada interbelică au activat în Gherla diferite partide politice, între care pot fi menționate: P.N.L., P.N.T., MADOSZ, Partidul Social-Creștin, Liga Antirevizionistă Română etc. Partidul Social-Creștin s-a alăturat prin fuziune Ligii Apărării Naționale Creștine, înființată la Iași în 1923 de către profesorul A.C. Cuza, la care au aderat Acțiunea Românească din Cluj și Fascia Națională Română.[12]  În noul cadru politic creat de unirea Transilvaniei cu România, în Gherla, ca peste tot în Transilvania, viață (economică, socială, politică și culturală) și-a urmat cursul firesc, ascendent, favorabil în primul rând românilor. În perioada interbelică serbările naționale s-au desfășurat în sala de teatru a hotelului Coroana", în sala de gimnastică și pe arena sportivă a Liceului Petru Maior" Gherla, în grădina publică (Parcul Regina Maria) sau în piață orașului, cu participarea școlilor de stat și confesionale, a autorităților bisericești, civile și militare. „Festivele" dedicate zilei de 10 Mai s-au desfășurat în anii 1923, 1924 și 1927 în Parcul Regina Maria sau în piață Gherlei. În 10 mai 1929, cu ocazia comemorării unui deceniu de la unirea tuturor românilor", a fost plantat un stejar în curtea Liceului „Petru Maior". Consacrat prin serviciu religios "în rangul de Arborele Unirii", a fost și este simbolul „unității neamului românesc unit pe vecie în hotarele sale etnice [...] și al vitejiei românului și al trăiniciei acestei uniri", după cum afirma directorul Emil Precup în cuvântul său. Până în anul 1929 comemorarea zilelor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie și 10 Mai, 20 Mai etc. s-a făcut pentru a marca aceste momente importante din istoria poporului român. După această dată acțiunile au avut un caracter antirevizionist. În Transilvania demonstrații mari cu caracter antirevizionist au avut loc după ce guvernul maghoar a organizat manifestațiile revizioniste din 13 noiembrie 1932, cu prilejul împlinirii a 11 ani de la ratificarea Tratatului de la Trianon de către Parlamentul de la Budapesta[13].  La 20 mai 1929, cu prilejul Zilei Eroilor, au fost organizate la Alba Iulia serbările Unirii, primele manifestări de amploare cu caracter antirevizionist din România. La Gherla, Liga Antirevizionistă își face simțită prezența începând cu anul 1935, când în fruntea ei a fost profesorul Isac Mocanu. În cadrul acesteia au activat profesori ai Liceului „Petru Maior" și alții. În anul școlar 1936/1937, profesorul dr. Emil Precup era președintele secției Ligii Antirevizioniste din Gherla.

Economia Gherlei în perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

După Marea Unire, în Gherla s-au înregistrat progrese însemnate și pe plan economic. În oraș existau în perioada interbelică mai multe fabrici: Fabrica de spirt, Fabrica de salam Ajan Teodor", Fabrica de cărămidă, fabrica de piele a lui Ajan Ioachim, Fabrica de nasturi, Atelierul de mobile și clădiri a lui Iosif Buzban, Fabrica de mobilă Frații Szarka", Fabrica de postav și țesătorie, Fabrica de gheață, Fabrica de săpun, Fabrica de ulei a lui Keller Ioan, Fabrica de ghete, două fabrici de apă gazoasă, fabrica de var și câteva fabrici de oțet. Agricultura a continuat să fie o activitate economică importantă pentru locuitorii orașului Gherla. În 1922 teritoriul orașului era de 1.318 iugăre și 1.470 de stânjeni pătrați. Au predominat proprietățile mici. Statisticile prezentate conduc la ideea că cea mai mare parte a pământului arabil era ocupată de culturile de grâu, porumb, orz și ovăz. Pe lângă acestea se mai cultivau secara, plante furajere și legume. Locuitorii au neglijat cultivarea pomilor fructiferi, deși orașul avea pământ roditor. Creșterea animalelor nu a fost destul de dezvoltată din cauza teritoriului relativ mic al orașului", dar și a modului în care era folosit izlazul comunal". O dezvoltare substanțială a înregistrat sectorul comercial datorită transformărilor economice care s-au produs după Unirea din 1918 și lărgirii rețelei bancare. În perioada interbelică, în Gherla și-au desfășurat activitatea 30 de firme, 7 restaurante, cafeneaua 'Unirea", bufetul "Urania", diferite chioșcuri și șetre".

Perioada comunistă[modificare | modificare sursă]

Singura salvare care a ajutat la conservarea construcțiilor a fost sărăcia cruntă din secolele al XIX-lea și XX, precum și intervenția socialistă care a început destul de târziu. Astfel, „orașul de pe Someș” și-a continuat dezvoltarea în afara drumului de tranzit Cluj-Dej datorită așezării în partea estica a râului. Cele mai multe case construite în acest stil sunt păstrate și azi, inscripțiile legate de proprietari și anul construcției fiind dispărute în perioada interbelică, când pentru a fi vândute la un preț cât mai bun, era nevoie ca aceste inscripții să fie șterse. Până în 1989 existau o serie de planuri de sistematizare al căror principal scop era de a se demola mai mult pentru a se începe construcția de blocuri. Astfel de demolări au fost începute în zona gării, unde în locul vechilor clădiri au apărut blocurile-dormitor specifice epocii socialiste.

Gherla în anii democrației postdecembriste[modificare | modificare sursă]

Revolta populară din Gherla[modificare | modificare sursă]

Anul 1989 a marcat prăbușirea regimurilor comuniste din Europa. Treptat, liderii politici din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, R. D. Germană, și Bulgaria au cedat puterea unor comuniști din eșalonul al doilea, care "au pornit pe calea coborârii pașnice cu forțele politice din opoziție". În România răsturnarea regimului totalitar s-a produs pe cale violentă. Informațiile despre evenimentele din Timișoara au ajuns la Gherla prin intermediul posturilor radio "Europa Liberă" și "Vocea Americii" care ofereau detalii despre desfășurarea acestora. În Penitenciarul Gherla acestea au ajuns prin intermediul persoanelor care veneau la "Vorbitor", dar și pe cale oficială, prin ordinul Direcției Generale a Penitenciarelor de a trimite "militari înarmați la Timișoara în data de 17 decembrie 1989". Lt. col. Vasile Rusu, comandantul Penitenciarului Gherla, fiind la zi cu desfășurarea evenimentelor din Timișoara, a refuzat executarea întocmai a ordinului. A trimis la Timișoara 10 subofițeri, sub comanda lt. major Lungu Vasile, dar fără armament și muniție. Militarii Penitenciarului Gherla au pornit spre Timișoara în 17 decembrie 1989, în jurul orei 20, având de luat pe traseu 10 subofițeri de la Penitenciarul Aiud, 5 de la Penitenciarul Târgu Mureș și 10 de la cel din Deva. Ajunși la Timișoara, aceștia au primit misiuni specifice în Penitenciarul Timișoara și nu au participat la acțiuni împotriva populației Au revenit la Gherla în 23 decembrie 1989.[14] Inca din 17 decembrie 1989, Penitenciarul Gherla era în stare de alertă, constituindu-se un Stat Major cu misiunea de a se informa despre toate evenimentele din țară transmise prin Tv, Radio, Fax, stații emisie-recepție, telefoane sau 'radio șanț". În acest mod s-au cules informații despre evenimentele petrecute în acele zile în Cluj-Napoca, Dej, Gherla etc.[15]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Municipiul Gherla este situat în nord-vestul Podișului Transilvaniei, la intersecția Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan, pe malul drept al râului Someșul Mic. Majoritatea orașului se întinde pe cea de-a doua terasă a Someșului Mic, până sub Dealul Corobăii (denumit și Dealul Becleanului). La nord Gherla se învecinează cu satele Mintiu Gherlii, Petrești și Bunești, la sud cu Hășdate, Silivaș, Livada, iar la est cu Fizeșu Gherlii, Bonț și Nicula.

Clima este una temperată de deal, cu vânturi orientate pe valea Someșului Mic. Principala apă curgătoare este râul Someșul Mic, acesta izvorând din Munții Bihorului.

Vegetația este formată în majoritate din specii ierboase, cu plante precum pirul, trestia, papura, lintița, diverse graminee ș.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi, salcâmi, tisa și două exemplare de Gingobiloba, considerate monumente ale naturii [16]. Parcul este denumit și Grădina Elisabeta.

Fauna este formată din specii de iepure, mistreț, căprioare, viezure, vulpe, lup, și diverse specii de păsări: vrăbii, stăncuțe, grauri, porumbei, turturele, gaițe, fazani.

Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Gherla

     Români (76.02%)

     Maghiari (16.37%)

     Romi (3.5%)

     Necunoscută (3.78%)

     Altă etnie (0.3%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Gherla

     Ortodocși (69.48%)

     Romano-catolici (3.19%)

     Reformați (13.42%)

     Penticostali (2.15%)

     Greco-catolici (5.05%)

     Necunoscută (4.07%)

     Altă religie (2.59%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Gherla se ridică la 20.982 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 24.083 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (76,03%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (16,37%) și romi (3,5%). Pentru 3,79% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,49%), dar există și minorități de reformați (13,42%), greco-catolici (5,06%), romano-catolici (3,2%) și penticostali (2,16%). Pentru 4,08% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[17]

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului populația localității a evoluat astfel:

Recensământul[18][19][20] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Țigani Alte etnii
1750 800
1850 5.287 1.663 947 132 181 2.364[21]
1880 6.292 2.446 2.021 148 1.677
1890 7.027 2.917 2.709 143 1.258
1900 7.626 2.796 4.501 97 232
1910 8.124 2.827 4.920 208 169
1920 7.764 3.514 2.309 48 1.893
1930 7.962 4.118 2.164 66 135 1.479
1941 7.563 2.599 4.628 48 25 263
1956 8.499 5.556 2.615 26 2 300
1966 13.329 9.799 3.308 39 47 136
1977 17.599 13.670 3.680 36 107 106
1992 26.277 21.346 4.668 49 183 31
2002 24.083 19.243 4.086 30 657 55

Structură confesională[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea:

Recensământul[18][19] Structura confesională
Anul Populația Ortodocși Greco-catolici Romano-catolici Reformați Unitarieni Alte confesiuni
1850 5.287 1 1.661 3.056 515 54
1857 5.329 21 1.664 869 497 7 2.271[22]
1869 6.492 145 2.397 1.180 929 26 1.815
1880 6.292 150 2.343 1.104 960 33 1.702
1890 7.027 250 2.782 1.269 1.155 36 1.535
1900 7.626 143 4.216 1.306 1.449 26 486
1910 8.124 136 3.258 2.392 1.443 29 866
1930 7.962 473 3.605 1.102 1.152 11 1.619
1941 7.563 172 3.035 1.826 1.570 25 935
1992 26.277 18.853 1.697 1.041 3.736 24 926
2002 24.083 17.498 1.415 862 3.231 12 1.

[modificare | modificare sursă]

Monumente[modificare | modificare sursă]

Gherla în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Alte obiective[modificare | modificare sursă]

  • Lacul Știucii, aflat la 12 km distanta de Gherla, lângă șoseaua Gherla - Nicula - Bonț - Săcălaia - Sic

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Câmpean, Damian Mircea Câmpean, Maria Câmpean, Mihai Meșter, Vasile Bunea, Maria Moldovan, Flavia Zegrean, Georgeta Drăgan Giurgean (2004). Gherla, pe treptele istoriei. Locuri, oameni, fapte. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință. ISBN 973-686-664-5 
  • Gazdovits Nicolae (1996). Istoria armenilor din Transilvani (de la începuturi până la 1900). Editura Ararat 
  • Paul Goma (1990). Gherla. București: Editura Humanitas 
  • Hodoreanu I (1990). Biserica greco-catolică din Gherla și parohii ei. Gherla 
  • Mărculeț I. (2003), Procesele geomorfologice actuale și utilizarea terenurilor din teritoriul administrativ al orașului Gherla,CERCETAREA INTEGRATĂ A MEDIULUI ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ, Edit. Ars Docendi, București.
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Popa Tutoveanu Ghe. (2004), Teritoriul administrativ al orașului Gherla – aspecte geografice, Comunicări Științifice, Vol. II, Mediaș.
  • Grigor P. Pop și colectivul (2007). Județul Cluj. Județele României. București: Editura Academiei Române. ISBN 978-973-27-1123-1 
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2008). Castles & Fortresses in Transylvania: Cluj County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-05364-7 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ioan Câmpean et all, p. 9
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  5. ^ a b Grigor P. Pop, p. 139
  6. ^ a b Ioan Câmpean et all, p. 29
  7. ^ a b Ioan Câmpean et all, p. 30
  8. ^ Familia, nr. 20, 1886, Oradea, p.243
  9. ^ "Foaia Ilustrată", an I, nr.3, Sibiu, 1891, p.22.
  10. ^ Arhiva Primariei Municipiului Gherla, judetul Cluj, Dosar/1933, 1926, Certificat nr.1623 din 5 iunie 1931
  11. ^ Ioan Câmpean (coord.), Mircea Damian Câmpean, Iulian Damacus, Ovidiu Ionel Drăgan, Mihaela Kezdi, Emilia Lazăr, Andreea Lup, Mihai Meșter, Ioan Moldovan, Dr. Gabriel-Virgil Rusu, „Gherla: Instorie - Cultura - Spiritualitate”, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2011, ISBN 978-606-17-0083-7
  12. ^ V. Cioban, Sorin Radu coord., Partidele politice si minoritatile nationale in secolul XX, Vol. II, Ed. Techno, Sibiu, 2008,117-118 pp.
  13. ^ Liviu Lazar, Cornel Vlad, Istoria Romanilor, vol II, Cap. IV, Politica revizionista a Ungariei in perioada 1918-1944. Antirevizionismul romanesc din Transilvania, Ed. G. Barițiu, Cluj-Napoca, 1977, pp. 99
  14. ^ Raportul lt. major Vasile Lungu, din 23 decembrie 1989 (Penitenciarul Gherla) Raportul plutonierului Chifa Viorel, din 23 decembrie 1989
  15. ^ Marturia colonelului (R) Rusu Vasile, fostul comandant al Penitenciarului Gherla, pp 2-3
  16. ^ Ioan Câmpean et all, p. 11
  17. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  18. ^ a b Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate
  19. ^ a b Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002
  20. ^ Aaron Petru - Statistica romanilor din Transilvania in anul 1750
  21. ^ Dintre aceștia 2.299 erau armeni, cf. Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate
  22. ^ Dintre aceștia 2.209 erau armeano-catolici, cf. Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate
  23. ^ Gherla s-a infratit cu orasul Idjevan din Armenia, 29 oct 2012, Dejeanul.ro, accesat la 9 august 2013
  24. ^ Preparandia - tip vechi de școală care pregătea învățători.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gherla

Hărți

Street View