Națiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Prin națiune se înțelege:

  • Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune. (DEX '98).
  • Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii. (NODEX)

Chestiunea definirii națiunii este una foarte controversată. Există, în mare, două viziuni asupra existenței națiunii: una consideră națiunea ca existând în realitate, alta o consideră un artefact cultural, despre care nu se poate spune că există ca grup social, ci doar virtual (teoria națiunii ca comunitate inventată). Ambele definiții citate mai sus (DEX și NODEX) reflectă concepția stalinistă despre națiune, formulată în articolul scris de I. V. Stalin în 1913 (Problema națională și social-democrația) și publicat în Prosveșceniie. Aceasta consideră națiunea ca fiind o comunitate reală și accentuează așa-numita "comunitate de viață economică" pe care s-ar baza existența "reală" a națiunii. Utilizează, totodată, o serie de concepte puțin sau deloc definite, cum ar fi "unitatea de factură psihică" și comunitatea de destin a unui grup de oameni, lăsând neclarificat aspectul foarte important al posibilității de existență a acestora și modului în care acestea se manifestă.

Definirea statelor naționale o găsim în trei cazuri, în afară de România: Ucraina, Lituania și Croația, trei state noi, tinere, care au simțit nevoia de a se autodefini naționale, în sensul etnic al cuvântului, pentru a putea să se apere.

Un al doilea grup de state, este cel al națiunilor civice, care sunt țări membre care nu se definesc ca state naționale, dar, prin prevederile constituționale în care spun că puterea emană de la națiune, că reglementează dreptul de națiune, aceste state sunt considerate națiuni civice. Este vorba, printre altele, de Belgia, Franța, Polonia, Slovacia.

Alte state fac diferența între națiune și popor, de exemplu: Spania, Estonia, Ungaria, Italia, Slovenia sau Grecia.

Sunt alte state care nu vorbesc de națiunile țării respective, ci de popoarele care trăiesc pe teritoriul lor, ca de exemplu: Andorra, Austria, Republica Cehă, Finlanda, Portugalia, Suedia, Germania, Elveția.

Un al cincilea grup de state care nu se definesc nici naționale și nu vorbesc nici în numele poporului. Este vorba despre: Bosnia și Herțegovina, Cipru, Danemarca, Islanda, Lichtenstein, Luxemburg, Norvegia, Olanda, fosta Republică a Iugoslaviei (Serbia, Muntenegru) și Republica Macedonia.

În definiția clasică a națiunilor există două teorii clasice:

  • teoria franceză care spune: un stat, o națiune; și
  • teoria germană care spune că: părți ale națiunii pot trăi în afara hotarelor țării respective.

Națiunea civică înseamnă un contract între cetățean și cetate, între cetățean și stat, în aceste situații statul acceptând multietnicitatea.

Legături externe[modificare | modificare sursă]