Dimitrie Cantemir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir - Foto01.jpg
Domnitor al Moldovei
Domnie 1693
Predecesor Constantin Cantemir
Succesor Constantin Duca
Domnitor al Moldovei
Domnie 1710 - 1711
Predecesor Nicolae Mavrocordat
Succesor caimacan Lupu Costachi
Căsătorit(ă) cu Casandra Cantacuzino
Anastasia Trubetskaia
Urmași
Maria Cantemir
Constantin Cantemir
Antioh Cantemir
Smaragda Cantemir
Tată Constantin Cantemir
Mamă Doamna Ana
Naștere 26 octombrie 1673
Silișteni, Fălciu
Deces 21 august 1723 (49 de ani)
Dmitrovsk, Rusia

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar umanist al spațiului cultural românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin.

Viața și cariera politică[modificare | modificare sursă]

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673 într-o familie nobilă, în localitatea Silișteni din comuna Fălciu, azi în comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși.[necesită citare] A fost fiul lui Constantin și al Anei, născută Bantaș. La 14 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 12 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

În perioada martie - aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poartă nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-și continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. Cu prilejul unui război turco-Austriac, soldat cu bătălia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, și-a însușit întreaga moștenire, lăsându-l într-o situație precară. Din 1695 a fost capuchehaie, adică reprezentant la Constantinopol al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a căsătorit cu fiica lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Casandra, care i-a dăruit pe Matei, Constantin, Șerban, Maria și Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat rus Antioh Cantemir (1709 - 1744). Din a doua căsătorie (după moartea Casandrei), cu fiica unui general rus, a avut o fată: Anastasia.

C. Negruzzi scrie: "El avu cu soția dintâi șease feciori și două fete, iar cu cea a doua, numai o fată. Una din fete și doi feciori muriră, încă trăind el; și așa-i rămaseră două fete Maria și Smaragda și patru feciori Matei, Constantin, Șerban și Antioh."

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iași în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, la 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă și precizând integritatea granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. Tratatul a fost publicat de Cantemir în spațiul german. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi.

Coa Dimitrie Cantemir 1734.jpg

După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce creștinii au fost înfrânți de turci în Bătălia de la Stănilești - ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a fugit în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal și a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referință fundamentală pentru corifeii Școlii Ardelene.

Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 și a fost înmormântat în Rusia, la Dmitrievka (actualul Dmitrovsk (en)), în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Domnești din Iași.

Posteritate[modificare | modificare sursă]

Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935.

Memoria lui Cantemir este onorată prin atribuirea numei său unor străzi importante din București și din alte orașe ale României, prin liceele și universitățile care îl au ca patron. În 1975 a fost turnat un film artistic de lung metraj, intitulat Cantemir si Muschetarul roman, în regia lui Gheorghe Vitanidis in Romania, iar in Moldova in 1973 "Dimitrie Cantemir" de Vlad Iovita si Vitali Kalashnikov.

Dimitrie Cantemir - cărturar[modificare | modificare sursă]

Imaginea lui Dimitrie Cantemir pe o marcă poştală din Republica Moldova

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714.[necesită citare] În opera lui Cantemir, influențată de umanismul Renașterii și de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umaniști ai Europei.[necesită citare]

Opere principale[modificare | modificare sursă]

  • Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul, scrisă în română și tipărită la Iași în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din om un stăpân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice și să alcătuiască o terminologie filosofică.
  • Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago 1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între știință și religie, între determinismul științific și metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte, sacre, specifice Renașterii.
  • Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare.
Imaginea lui Dimitrie Cantemir pe o coliţă poştală din Republica Moldova
  • Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română[1] (1719 - 1722), cuprinde istoria românilor de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

Descriptio Moldaviae cuprinde trei părți:

  • Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului. Toponimele sunt scrise cu alfabet latin.
  • În partea a doua a lucrării este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări.
  • În ultima parte a lucrării există informații despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latinești, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavonești. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul.

Alte opere[modificare | modificare sursă]

Paginile 147 și 148 din tomul al 8-lea al lucrării Russische Bibliothek de Hartwig Bacmeister (publicată în 1783), conținând începutul traducerii în germană a scrierii Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu și a Cantacuzinilor. Bacmeister e primul care îl creditează pe Cantemir drept autor, în nota de la pagina 148.[2]
  • Compendiolum universae logices institutionis (Prescurtare a sistemului logicii generale)
  • Monarchiarum physica examinatio (Cercetarea naturală a monarhiilor)
  • Sistema religiei mahomedane în rusă Kniga sistema muhamedanskoi relighii
  • Cartea științei muzicii (Kitab-i-musiki)

Kitab-i-musiki, Cartea muzicii, scrisă în limba turcă, este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în perioada vieții acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice și religioase, primul sistem de notație muzicală al muzicii otomane (a fost contemporan cu Johann Sebastian Bach) savantul punând în discuție și importanța muzicii religioase ortodoxe și influențarea acesteia de către muzica bisericească bizantină. Studiul se referă la compozitori otomani, cuprinzând ilustrarea curentelor și tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor și gamelor într-un sistem de note. Este prima lucrare dedicată muzicii, concepută într-un stil savant. Finalul studiului este însoțit de o culegere de melodii a diverselor compoziții otomane, dar și folclor din Moldova, precum și un număr de 20 de creații proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice și studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susținător al artelor.[3]

Dimitrie Cantemir în Turcia[modificare | modificare sursă]

În aprilie 2003 un parc din Istanbul a primit numele lui Dimitrie Cantemir.[4]

Pe 25 iunie 2007, președintele Traian Băsescu a inaugurat la Istanbul, Muzeul Dimitrie Cantemir, aflat în Casa Cantemir din cartierul Fener, unde cărturarul a locuit.[5][6][7][8]

Portrete[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Academia de Științe a Moldovei, 2008, anul Cantemir, „Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor”
  2. ^ Cernovodeanu 1995, p. IX
  3. ^ Dimitrie Cantemir, la Parlamentul European - „Muzica lui Dimitrie Cantemir”, 9 decembrie 2010, Acad. Nicolae Dabija, Cotidianul, accesat la 20 februarie 2014
  4. ^ Dimitrie Cantemir dă numele unui parc din Istanbul, 4 decembrie 2003, Octavian Andronic, Amos News, accesat la 25 iunie 2013
  5. ^ Băsescu a inaugurat la Istanbul Muzeul Dimitrie Cantemir, 25 iunie 2007, Gândul, accesat la 21 iunie 2013
  6. ^ Dimitrie Cantemir are un muzeu în Istanbul, 12 ianuarie 2008, Simina Stan, Jurnalul Național, accesat la 21 iunie 2013
  7. ^ La Istanbul se deschide Muzeul Dimitrie Cantemir, 30 mai 2007, Bogdan Stoleru, Amos News, accesat la 21 iunie 2013
  8. ^ Traian Băsescu a dezvelit placa memorială Dimitrie Cantemir, la Istanbul, 25 iunie 2007, Amos News, accesat la 21 iunie 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cernovodeanu, Paul (1995), „Studiu introductiv”, in Cantemir, Dimitrie, Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu și a Cantacuzinilor, București: Editura Minerva, pp. 275-285 
  • Istoria filosofiei moderne și contemporane, Editura Academiei, București, 1984
  • Leonid Nikolaevici Maikov, Prințesa Cantemir. Portret de epocă și corespondență inedită, Editura Universitatea Al. I. Cuza Iași, 2005
  • Manuela Tănăsescu, Despre Istoria ieroglifică, Editura Cartea Românească, București, 1970
  • Ecaterina Țarălungă - Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Minerva, 1989; ediția a II-a cu adăugiri - Editura Litera Internațional, 2004

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dimitrie Cantemir
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Dimitrie Cantemir
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Dimitrie Cantemir.

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Constantin Cantemir
Domn al Moldovei
1693

Succesor:
Constantin Duca


Predecesor:
Nicolae Mavrocordat
Domn al Moldovei
1710 - 1711

Succesor:
caimacan Lupu Costachi