Grigore III Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Grigore al III-lea Ghica, sau Grigore al III-lea Alexandru Ghica, a fost domnitor al Moldovei de două ori: 18 martie 1764 - 23 ianuarie 1767 şi septembrie 1774 - 1 octombrie 1777 şi al Munteniei: 17 octombrie 1768 - 5 noiembrie 1769.

Este fiul lui Alexandru Ghica, cu funcţia de dragoman şi care a fost decapitat de Poartă şi nepot de frate al lui Grigore II Ghica. Ca domnitor se arată duşman Austriei şi prieten Rusiei, iar intrigile îl ajută mult în politica dusă faţă de turci. Pe plan intern a regularizat strângerea birurilor şi a pus capăt abuzurilor. A înfiinţat o fabrică de postav la Chipiresti şi a zidit lângă Mitropolie o şcoală ca urmare a reorganizarii învăţământului, gândită de el. Prin măsurile luate, a reuşit să aducă ţara la o relativă bunăstare.

Înlocuit cu Grigore Callimachi în 1767, câstigă tronul Munteniei, de unde, cu ocazia ocupării Principatelor de către ruşi, se lasă luat prizonier şi dus în Rusia. Tronul Moldovei îl recâştigă după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi în 1774. Este înscăunat ca domnitor în septembrie 1774, dar firmanul de numire soseşte la Iaşi la 9 octombrie 1774. Austria s-a înţeles în secret cu Rusia şi obţin de la Poartă în 1775, Bucovina, cu toate că domnitorul şi boierii au protestat vehement. Deoarece a protestat împotriva pierderii Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. Aceştia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore care l-a ucis la 1 septembrie 1777, spre indignarea opiniei publice europene. Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iaşi.

În literatură este întâlnit ca personaj principal al primei piese de teatru scrise în limba română: Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa.

Predecesor: Grigore Callimachi	Domnitor al Moldovei 1764 - 1767	Succesor: Grigore Callimachi
Predecesor: Ocupaţie rusă	Domnitor al Moldovei 1774 - 1777	Succesor: Constantin Moruzi
Predecesor: Alexandru Ghica	Domnitor al Ţării Româneşti 1768 - 1769	Succesor: Emanuel Giani-Ruset