Tulgheș, Harghita

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tulgheș
Gyergyótölgyes
—  Sat  —
TulgheșGyergyótölgyes se află în România
{{{alt}}}
Tulgheș
Gyergyótölgyes
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°57′55″N 25°45′45″E / 46.96528°N 25.76250°E / 46.96528; 25.7625046°57′55″N 25°45′45″E / 46.96528°N 25.76250°E / 46.96528; 25.76250

Țară  România
Județ Actual Harghita county CoA.png Harghita
Comună Tulgheș

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 537330
Prefix telefonic +40 x66[1]

Tulgheș (în maghiară Gyergyótölgyes, colocvial Tölgyes este un sat în județul Harghita, Transilvania, România. Este reședința comunei Tulgheș.

Generalități[modificare | modificare sursă]

Localitatea Tulgheș este așezată în partea de nord-est a județului Harghita la o altitudine medie de 650 m, pe cursul inferior al Râului Bistricioara .

Aceasta izvorăște din Călimani de la o altitudine de 1.350 m și străbate în total 68,5 km. Bazinul hidrografic al Bistricioarei pe teriotriul așezării, este format din pâraiele:

  • Putna, cel mai important afluent (circa 20 km), care adună apele pâraielor de munte: Tătaru, Putna Întunecosă, Șumuleu, Călugăru Mic, Balaj, Rezu Mare și Marcu.
  • Diacul de Jos, Diacul de Sus, Barațelul și Pintecul, care izvorăște de sub muntele Chicera (1.327 m) formând « hotarul » dintre Muntele Higheșului și la est, Ceahlăul.
  • Rezu Mare, un afluent important care izvorăște din muntele Câmpu Bârsanului ( 1.294 m) și străbate 12 km adunând păraie din satul Noghirez (Rezu Mare) și Marpotok (Părăul Mărului) revărsându-se în Bistricioara.

Tulgheșul și-a primit denumirea de la Pasul Tulgheș ce leagă depresiunea Hangului, din județul Neamț cu Depresiunea Giurgeului din județul Harghita.

Căi de comunicație și localități importante în jur[modificare | modificare sursă]

Căile de comunicație sunt exclusiv rutiere.

Dintre localități în apropierea relativă merită menționate Borsec la 20 km, Bilbor la 45 km (prin Borsec și ulterior DJ174A ) respectiv 31 km (prin Capu Corbului și apoi DJ174B - nerecomandat), Toplița la 45 km, Ditrău la 34 km prin DJ127 , Gheorghieni la 47 km prin DJ127 și 81 km prin Toplița .

Distanța până la localități mai îndepărtate este: Piatra Neamț 93 km, Târgu Neamț 69 km, Vatra Dornei 109 km pe valea Bistriței - 89 km prin Borsec - Pasul Creanga - Bilbor pe DJ174A .

Repere geomorfologice și climatice[modificare | modificare sursă]

Munții care se găsesc în jurul localității sunt :

  • La est Munții Borsecului - sectorul nordic din Munții Giurgeu prin Culmea Rezu Mare - Muntele Bâtca Rotundă (1386 m) cu cel mai apropiat vîrf de localitate - Obcina Mică 1047 m.
  • la sud Munții Hășmaș - grupa nord-vestică prin Culmea Tulgheșului - Muntele Higheș (1556 m) cu cele mai apropiate vârfuri de localitate - Preluca Mare 1088 m și Bâtca Pițului 1040 m .
  • La nord Munții Bistriței prin extremitatea lor sud-vestică delimitată de Bistricioara Muntele Piatra Comarnicului cu stâncariile de cetate ruinată ale Pietrei(1519 m) și Platoului Comarnicului aflate la sud-vest de vârful Piatra Roșie 1508 m.
  • Masivul Ceahlău

Clima este una specifică zonelor montane, cu veri răcoroase a caror temperatură medie este de 14-16 grade Celsius in luna iulie și cu ierni nu prea geroase. Temperatura medie anuală variază între 5-6 grade Celsius, iar precipitațiile medii anuale ating 1000 mm/m².Zapada se menține 80-100 zile pe an. Grosimea medie a stratului de zapadă este de cca. 250 cm în zona munților înalți. Datorita munților care o înconjoară ocrotind-o , depresiunea Corbu – Tulgheș beneficiază de condiții climaterice mult mai favorabile decât cele din Depresiunea Giurgeului de pe Valea Mureșului superior unde se inregistrează temperaturi mult mai scăzute.

Demografie[modificare | modificare sursă]

În anul 1992 au fost numărate aici 3.751 persoane, din care 2.409 români, 1.312 maghiari, 28 țigani și 2 germani.

Repere economice[modificare | modificare sursă]

Funcția economică de bază este industria de exploatare a materialelor locale, iar funcția secundară este agricultura zoopastorală și producția agricolă vegetală practicate în cadrul gospodariilor individuale, în condițiile unei dezvoltări reduse a prelucrarii primare a acestor produse .

În zonă spre Muntele Grințieș pe valea pârâului Primatar în perimetrul Preluca Ursului, este situat un zăcământ uranifer cu două zone de exploatare experimentală: Primatar I si II - actual aflate în conservare. [3]

Localitatea beneficiază de un oficiu poștal si de un oficiu telefonic și de câteva ateliere mesteșugărești private pentru deservirea populației: frizerie, cizmarie, atelier de fierarie.

Repere istorice[modificare | modificare sursă]

Localitatea Tulgheș a evoluat după secolul al XVII-lea, în principal în secolul al XIX-lea când a avut loc o modificare a drumurilor transcarpatice locale. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea Pasul Priska era poarta accesibilă pentru pedestrași și călăreți. Oficiul vamal și carantina erau pe Muntele Priska (Piricske) între obirșia Putnei și Belcina. Cei care veneau din Gheorgheni urcau Muntele Tătarului (Tatárháó) apoi coborau pe valea Putnei și prin Tulgheș ajungeau în Moldova . Vama ardelenească de la Priska s-a mutat în anul 1806 spre Gura Putnei la Tulgheș, iar cea moldovenească la Prisecani ( 1792).

Fenomenul de revărsare a populației din culoarul Mureșului (români și secui) cât și din Valea Bistriței s-a făcut peste populația românească existentă în zona Tulgheșului.

Denumirea provine din Stejar-Stejăriș după pădurea de stejar de pe versantul cu expunere sudică de la poalele Munților Bistriței spre valea Bistricioarei a fost modificată pe parcurs de autoritățile ungare în Tölgyes, iar ulterior a fost redenumită în Tulgheș după Marea Unire; la fel denumiri ca Rezu Mare (Nagyréz), Pârâul Mărului (Marpatak), Gyergyótölgyes, etc..

Oportunități[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul Tulgheșului sunt 30 de izvoare de apă minerală din care 11 au fost înregistrate si inventariate. Bioclimatul actual face localitatea propice pentru statutul de Stațiune Balneoclimaterică de interes local. Cele mai importante izvoare sunt Șesul Comarnicului, Laurențiu, Branea, Prisecani, Diacul de Sus, Diacul de Jos, Cibeni, Șandoreni, Rezu Mare.

Obiective turistice și memoriale[modificare | modificare sursă]

  • Memorialul militar al Eroilor Români din Primul Război Mondial aflat în localitate limitrof DJ127 mai sus de fostele cazărmi ungurești construite în anii 1942/1943, lângă punctul de vărsare în Putna a pârâului Marc. Reînhumarea ostașilor căzuți la datorie (inițial îmormântați pe Muntele Higheș) s-a făcut în 1989 cu onoruri. Aici sunt îngropați 49 dintre militarii din Brigada 28 Infanterie căzuți în luptele desfășurate în zonă pe Valea Jidanului, Covorea, Valea Putnei, Pietrele Roșii, Baret. Memorialul include și o Cruce memorială dezvelită în anul 1916 care are o înălțime de 1,30 m fiind realizată din granit. În planul frontal al crucii s-a înscris următorul text comemorativ: „Eroilor căzuți în războiul pentru întregirea neamului. 1914-1919“. Bisericuța de lemn din Cimitirul Militar este datată 1790 - ea însuși un monument istoric.
  • Rezervația Pietrele Roșii (1215 m) - delataplanorism, ascensiuni,belvedere;
  • Piatra Runcului (1425 m);
  • Platoul Comarnicului ;
  • Aria protejată de stejar pedunculat (Quercus pedunculiflora) - pentru care se preconizează declararea statutului de rezervație; Se află pe versanții stângi cu expunere sudică ai Bistricioarei și acoperă aproximativ 77 ha. Arealul est considerat ca o relicvă a perioadei postglaciare etapa de[4]
  • Cazărmile armatei maghiare 1942/1944. Actual sanatoriu de Psihiatrie, in perioada (aproximativ) 1950 - 1960 a fost folosit ca tabara pentru 2-3 000 copii orfani din razboiul civil in Grecia (1948).
  • Bierica ortodoxă cu hramul Adormirea Maicii Domnului (contruită în 1882)
  • Cripta unei familii de armeni care este in vecinatatea bisericii ortodoxe;
  • Cuptorul de var de la Valea Frumoasă ce datează din sec. XVIII.
  • Moara cu apă ce datează din sec XVIII și funcționează și astăzi,
  • Casa cu ceas - ceasul este din lemn ;
  • Fostul „Han de la Tulgheș” actualmente instalat la Muzeul culturii si civilizatiei din Sibiu.

In localitate se desfasoara activitati de pescuit sportiv

Pe plan local se află un castel de vânătoare aflat în proprietatea Romsilva care este inclus în circuitul turistic.

Despre oameni și locuri[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Studii, monografii[modificare | modificare sursă]

  • Tofan George-Bogdan (2014), Harta geografico turistică a comunei Tulgheș,scara 1: 50 000(cu text privind caracterizarea geografică și obiectivele turistice, în limba română și engleză), PrintPlazza, Cluj-Napoca, ISBN 978-973-0-14528-1.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom: 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Date despre DJ127A
  3. ^ Despre zăcământul uranifer din zona Tulgeș - Grințieș
  4. ^ E. Pop, 1944, V. Leandru, 1963

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

==Legături externe

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]