Radiodifuziune
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Radiodifuziunea este o formă de radiocomunicaţie unilaterală destinată transmiterii programelor pentru recepţia publică. Principalele forme de radiodifuziune sunt:
- radiodifuziunea sonoră, destinată transmiterii programelor de radio, şi
- radiodifuziunea vizuală (televiziunea radiodifuzată), destinată transmiterii programelor de televiziune.
În prezent, în radiodifuziune sunt folosite ca purtătoare de sunet, undele kilometrice, hectometrice, decametrice şi metrice, iar în televiziune undele metrice şi decimetrice, ca purtătoare de sunet şi imagine. Folosirea lungimilor de undă mici prezintă avantaje în ceea ce priveşte reducerea perturbaţiilor, creşterea numărului de canale de transmisiune fără perturbare reciprocă, lărgirea domeniului de frecvenţe a semnalului transmis, dirijarea emisiei, dar se micşorează zona de serviciu a emiţătoarelor.
În radiodifuziunea sonoră sunt folosite, în funcţie de tipul programului transmis, modulaţia în amplitudine sau modulaţia în frecvenţă. Sunt modulate în amplitudine undele kilometrice, hectometrice şi decametrice, iar undele metrice sunt modulate în frecvenţă. În televiziune, semnalul de imagine modulează în amplitudine purtătoarea de imagine, iar semnalul de sunet modulează în amplitudine sau în frecvenţă purtătoarea de sunet. Pentru evitarea perturbării emisiilor cu frecvenţe purtătoare învecinate, se stabileşte prin acorduri internaţionale repartizarea frecvenţelor şi a benzilor de frecvenţe pe tipuri de radiocomunicaţii, regiuni ale lumii, respectiv ţări şi staţii de emisie.
Prima demonstraţie de radiodifuziune sonoră a avut loc în 1906, fiind efectuată de către Reginald Fessenden. Organizarea emisiunilor regulate de radiodifuziune sonoră datează din perioada anilor 1919 - 1920 (în special în SUA şi URSS). În 1922 s-au realizat emisiuni radiofonice în Anglia şi Franţa, în 1923 în Germania, iar în 1924 în Italia. În România primele emisiuni radiofonice au avut loc în 1925, iar primul organism oficial, creat în 1928 cu scopul realizării unor programe radiofonice regulate, a fost „Societatea de Difuziune Radiotelefonică”. Postul naţional de radio din România a fost inaugurat la 1 noiembrie 1928, iar Studioul naţional de televiziune la 31 decembrie 1956.
