Ecaterina Andronescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ecaterina Andronescu
Andronescu 2009.jpg

 Ministrul educației și cercetării
Deținător actual
Funcție asumată 
28 decembrie 2000 – 19 iunie 2003
22 decembrie 2008 – 1 octombrie 2009;

2 iulie 2012 -

Prim-ministru Adrian Năstase
Emil Boc
Victor Ponta
Precedat de Anton Anton (2008)
Succedat de Emil Boc (interimar)
Precedat de Andrei Marga (2000)
Succedat de Alexandru Athanasiu (2003)

 Senator de București
Deținător actual
Funcție asumată 
2008

Deputat de București
În funcție
1996 – 2008

Născut(ă) 7 aprilie 1948 (1948-04-07) (66 de ani)
Malovăț, Mehedinți, România
Partid politic Partidul Social Democrat
Alma mater Universitatea Politehnica din București
Profesie Profesor inginer

Ecaterina Andronescu (n. 7 aprilie 1948, Malovăț, județul Mehedinți) este un politiciană română, membră a Partidul Social Democrat, președinte al Senatului Universității Politehnica din București[1]. În 2004 ea a devenit rectorul Universității Politehnica din București. Tot în anul 2004 a fost aleasă președintele Consiliului Național al Rectorilor din România. În anul 2008 a fost reconfirmată pentru un nou mandat de patru ani în fruntea Consiliului Național al Rectorilor.

Din 1996 este membră PSD, iar din 1997 este membră a Consiliului Național PSD, al Biroului Executiv Central și Vicepreședinte al Organizației PSD a Municipiului București. Din anul 2006 este vicepreședinte al Partidului Social Democrat. A fost aleasă deputată în legislaturile 1996-2000, 2000-2004, 2004-2008 pe listele PSD, și senatoare în legislaturile 2008-2012 și 2012-2016, din partea aceluiași partid. În perioada 2000-2003 a fost ministru al educației.

Din 22 decembrie 2008 și până pe 1 octombrie 2009 a fost ministrul Educației, Cercetării și Inovării în Guvernul Boc. Ecaterina Andronescu a demisionat din funcție pe data de 1 octombrie 2009, în același timp cu miniștrii social-democrați, în semn de solidaritate cu Dan Nica, care fusese demis de Emil Boc. La data de 2 iulie 2012 a devenit din nou ministru al Educației și Cercetării.

Activitate civică[modificare | modificare sursă]

Este președintele "Asociației profesorilor social democrați".

Activitate publicistică, științifică, în foruri academice[modificare | modificare sursă]

A scris peste 186 de lucrări științifice publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate, peste 60 de contracte de cercetare științifică naționale sau internaționale (56 cu responsabilitate directă), trei cărți și un brevet de invenție.

Experiența profesională[modificare | modificare sursă]

  • 2004 – prezent: Președinte al Consiliului Național al Rectorilor
  • 2004 – prezent: Rector, Universitatea “POLITEHNICA” București
  • 2001 – 2003: Ministrul Educației și Cercetării
  • 1996 – prezent: Deputat în Parlamentul României, Secretar și membru în Comisia pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport
  • 1995 – 1996: Secretar de Stat pentru Învățământul Superior, Ministerul Învățământului
  • 1989 – 2009: Prodecan și decan, Facultatea de Chimie Industrială, Universitatea “POLITEHNICA” din București
  • 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009: Ministrul Educației și Cercetării
  • 2 iulie 2012 - : Ministrul Educației și Cercetării.

Ministru al educației[modificare | modificare sursă]

Primul mandat[modificare | modificare sursă]

Pe timpul primului mandat de ministru al educației (28 decembrie 2000 - 19 iunie 2003), în perioada guvernului Adrian Năstase a adoptat mai multe măsuri pentru reformarea învățământului, dar care nu au avut rezultatul scontat. Printre aceste măsuri controversate, care au creat o stare de confuzie, se pot enumera:

  • obligativitatea examenului de admitere în facultăți și licee;
  • schimbarea metodologiei de corectare la examenul de bacalaureat.

Al doilea mandat[modificare | modificare sursă]

Al doilea mandat, în perioada guvernului Emil Boc (1), s-a desfășurat în perioada 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009. Înainte de începerea acestui mandat, Ecaterina Andronescu este una din inițiatoarele legii de majorare a salariilor cadrelor didactice cu 50%, lucru care a produs un puternic scandal în toamna lui 2008.

Distincții, decorații[modificare | modificare sursă]

  • 2002 - Steaua României în grad de Cavaler
  • 2003 - Doctor Honoris Causa Universitatea Tehnică Iași, Universitatea A. Vlaicu Arad
  • 2004 - Doctor Honoris Causa Universitățile Politehnica Timișoara, Suceava, Petroșani
  • 2003 - membru corespondent al Academiei Tehnice Baia Mare
  • 2004 - membru al Academiei Oamenilor de Știință
  • 2003 - membru al Academiei de Științe Tehnice

Imputație de plagiat[modificare | modificare sursă]

La 29 noiembrie 2012, pe baza analizei unor profesori străini din domeniul chimiei[2], i s-a imputat plagierea unei lucrări stiințifice.

Acuzația de plagiat a fost publicată (29 noiembrie 2012) inițial de un cotidian german (Frankfurter Allgemeine Zeitung)[3] informație preluata de pe site-ul anti-plagiat integru.org[2] dar și în presa română[4][5][6][7][8]. Acuzația ar fi formulată pe baza analizei unor specialiști în domeniu din Germania, Canada, Marea Britanie și SUA a lucrării publicate de Andronescu și Nechifor. Ministrul Ecaterina Andronescu dezminte aceste imputații printr-un Comunicat al Ministerului Educatiei.[9]

Alte activități[modificare | modificare sursă]

Este membru în Societatea Europeană de Ceramică, membru fondator Societatea Română de Ceramică, Societatea Română de Chimie, Societatea Română de Inginerie Chimică și membru al Academiei Oamenilor de Știință.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ecaterina Andronescu

Interviuri