Sigismund de Luxemburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sigismund
Sigismund, la aproximativ 50 de ani, portret atribuit lui Pisanello.
Sigismund, la aproximativ 50 de ani, portret atribuit lui Pisanello.
Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Domnie 1433–1437
Încoronare 31 mai 1433, Roma
Predecesor Carol IV
Succesor Frederic III
Rege al Ungariei și al Croației (cu Maria)
Domnie 1387–1437
Încoronare 31 martie 1387, la Székesfehérvár
Predecesor Maria
Succesor Albert
Rege al Boemiei
Domnie 1419–1437
Încoronare 27 iulie 1420, Praga
Predecesor Wenceslaus IV
Succesor Albert
Rege al Romanilor
Domnie 1410–1437
Încoronare 8 noiembrie 1414, Aachen
Predecesor Rupert
Succesor Albert
Căsătorit(ă) cu Maria a Ungariei
Barbara de Celje
Urmași
Elisabeta de Luxemburg
Casa regală Casa de Luxemburg
Tată Carol al IV-lea, Împărat romano-german
Mamă Elisabeta de Pomerania
Naștere 14 februarie 1368
Nuremberg
Deces 9 decembrie 1437 (69 ani)
Znojmo
Înmormântare Oradea
Religie romano-catolic

Sigismund de Luxemburg (în germană Sigismund von Luxemburg, în maghiară Luxemburgi Zsigmond, în cehă Zikmund Lucemburský) (n. 14 februarie 1368, Nürnberg - d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă) a fost: Principe Elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 și din 1411 până în 1415, Rege al Ungariei și Croației din 1387, Rege al Boemiei din 1419, Rege al Germaniei din 1411 și Împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul împărat din Casa de Luxemburg și unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei, domnind peste 50 de ani.

Familia[modificare | modificare sursă]

A fost fiul împăratului Carol al IV-lea și al Elisabetei de Pomerania. În 1385 s-a căsătorit cu Maria de Anjou, fiica cea mai mare a regelui Ludovic I al Ungariei și Poloniei, care devenise regină la moartea tatălui ei, în 1382. A avut ca urmași o singură fată, Elisabeta, care s-a căsătorit cu Albert V, Duce de Austria, viitorul rege german Albert al II-lea. Neavând moștenitori masculini, dinastia de Luxemburg s-a stins odată cu el.

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Nürnberg, ca fiu al împăratului Carol al IV-lea și al Elisabetei de Pomerania. În 1374 i-a fost promisă de soție Maria de Anjou, fiica cea mai vârstnică a regelui Ludovic I al Ungariei și Poloniei. Maria a devenit regină la moartea tatălui ei, în 1382. S-a căsătorit cu Sigismund în 1385, la Zvolen. În anul următor a fost răpită de un clan rival, împreună cu mama ei, care va muri strangulată, se presupune că de oamenii lui Sigismund. În 1387 regina Maria a fost recuperată de la răpitori. A condus Ungaria împreună cu soțul său, până la moartea ei, în împrejurări suspecte, în 1395.

Sigismund renunță la titlul de Elector de Brandenburg în 1387, folosind fondurile astfel obținute pentru a se consacra în întregime funcției de rege al Ungariei. În primii ani ai domniei sale a fost implicat într-o luptă acerbă pentru păstrarea tronului. În 1396 Sigismund inițiază o cruciadă, care se dovedește a fi foarte populară, dar care se sfârșește prin înfrângerea din Bătălia de la Nicopole.

La întoarcere, deoarece poziția sa în Ungaria era periclitată, Sigismund revine în Germania, încercând să obțină succesiunea pe tronul (regal) roman și al Boemiei. La detronarea de pe tronul german a lui Wenceslaus, nu reușește să îl susțină, acesta pierzând tronul în defavoarea lui Rupert de Palatinat. Revenit în Ungaria, este făcut o dată prizonier și destituit de două ori. Organizează o serie de războaie, împotriva lui Ladislas de Neapole, al Republicii Venețiene și împotriva rebelilor ce l-au detronat pe Wenceslaus de pe tronul Boemiei. În 1408 reușește să obțină o victorie importantă împotriva croaților și bosniacilor, înființând cu această ocazie Ordinul Dragonului.

În 1410, la moartea lui Rupert de Palatinat, este ales Rege al Germaniei, ignorând astfel cererea lui Wenceslaus. Alegerea a fost contestată de Jobst de Moravia, dar moartea acestuia un an mai târziu a terminat conflictul, Sigismund fiind reales rege pe data de 21 iulie 1411. Între 1414 și 1418 participă la Consiliul de la Konstanz, care a dus la încheierea Schismei Vestice, dar care, prin arderea pe rug a lui Jan Hus, a dus la izbucnirea Războaielor Husite. La moartea lui Wenceslaus, în 1419, aceste conflicte îl vor împiedica pe Sigismund să fie recunoscut Rege al Boemiei de către supușii săi, el fiind considerat de aceștia principalul responsabil de moartea lui Jan Hus.

Reîntors în Ungaria, încearcă să lupte contra turcilor și contra ereticilor. Nu reușește să obțină ajutorul Reichstagului în formarea unei armate mercenare, inițial datorită opoziției orașelor imperiale, iar mai târziu a principalilor principi electori, printre care fostul său aliat Frederic de Hohenzollern, pe care în 1415 îl numise Elector de Brandenburg. În 1428 Sigismund conduce o altă campanie împotriva turcilor, fără succes, după care, în 1431, ajunge la Milano, unde este încoronat rege al italiei. În 1433 este încoronat de către Papa Eugen al IV-lea împărat al Sfântului Imperiu Roman, după care revine în Boemia, unde a fost recunoscut în 1436.

În 1437 a murit la Znaim și a fost înmormântat la Oradea.


Predecesor:
Maria
Rege al Ungariei
1387 - 1437

Succesor:
Albert II


Predecesor:
Rupert de Palatinat
Rege al Germaniei
până în 1411 contestat de
Jobst de Moravia
1410 - 1437

Succesor:
Albert II


Predecesor:
Wenceslaus
Rege al Boemiei
1419 - 1437

Succesor:
Albert II


Predecesor:
Vacant
de la Carol IV
Sfânt Împărat Roman
1433 - 1437

Succesor:
Vacant
până la Frederic III