Sigismund de Luxemburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Portret (Post mortem) de Albrecht Dürer

Sigismund de Luxemburg (în germană Sigismund von Luxemburg, în maghiară Luxemburgi Zsigmond, în cehă Zikmund Lucemburský) (n. 15 februarie 1368, Nürnberg - d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă) a fost: Principe Elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 şi din 1411 până în 1415, Rege al Ungariei şi Croaţiei din 1387, Rege al Boemiei din 1419, Rege al Germaniei din 1411 şi Împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul Împărat din Casa de Luxemburg şi unul dintre cei mai longevivi Regi ai Ungariei, domnind peste 50 de ani.

S-a născut la Nürnberg, fiul împăratului Carol al IV-lea şi al Elisabetei de Pomerania. În 1374 i-a fost promisă de soţie Maria de Anjou, fiica cea mai vârstincă a Regelui Ludovic I al Ungariei şi Poloniei. La moartea tatălui ei în 1382, Maria devine Regină şi se căsătoreşte cu Sigismund în 1385 la Zvolen. Anul următor aceasta, împreună cu mama ei este răpită de un clan rival, iar mama ei este strangulată presupus de oamenii lui Sigismund. În 1387 Maria este recuperată iar cei doi vor conduce împreună Ungaria, până la moartea acesteia în condiţii suspecte în 1395.

Sigismund renunţă la titlul de Elector de Brandenburg şi din 1387 şi foloseşte fondurile astfel obţinute pentru a se consacra în întregime postului de Rege al Ungariei. În primii ani ai domniei sale a fost implicat într-o luptă acerbă pentru păstrarea tronului. În 1396 Sigismund iniţiază o cruciadă, care se dovedeşte a fi foarte populară, dar care se sfârşeşte prin înfrângere din Bătălia de la Nicopole.

La întoarcere, deoarece poziţia sa în Ungaria era periclitată, Sigismund revine în Germania încercând să obţină succesiunea pe tronul Roman şi al Boemiei. La detronarea de pe tronul german a lui Wenceslaus, nu reuşeşte să îl susţină, acesta pierzând tronul în defavoarea lui Rupert de Palatinat. Revenit în Ungaria este făcut o dată prizonier şi destituit de două ori. Organizează o serie de războaie, împotriva lui Ladislas de Neapole, al Republicii Veneţiene şi împotriva rebelilor ce l-au detronat pe Wenceslaus de pe tronul Boemiei. În 1408 reuşeşte să obţină o victorie importantă împotriva croaţilor şi bosniacilor, înfiinţând cu această ocazie Ordinul Dragonului.

În 1410, la moartea lui Rupert de Palatinat, este ales Rege al Germaniei, ignorând astfel cererea lui Wenceslaus. Alegerea a fost contestată de Jobst de Moravia, dar moartea acestuia un an mai târziu a terminat conflictul, Sigismund fiind reales Rege pe data de 21 iulie 1411. Între 1414 şi 1418 participă la Consiliul de la Konstanz care a dus la încheierea Schismei Vestice dar prin arderea pe rug a lui Jan Hus a dus la izbucnirea Războaielor Husite. La moartea lui Wenceslaus în 1419 aceste conflicte îl vor împiedica pe Sigismund să fie recunoscut Rege al Boemiei de către supuşii săi, el fiind considerat de aceştia principalul responsabil de moartea lui Hus.

Reîntors în Ungaria, încearcă să lupte contra turcilor şi contra ereticilor. Nu reuşeşte să obţină ajutorul Reichstagului în formarea unei armate mercenare, iniţial datorită opoziţiei oraşelor imperiale iar mai târziu a principalilor principi electori, printre care fostul său aliat Frederic de Hohenzollern pe care în 1415 îl numise Elector de Brandenburg. În 1428 Sigismund conduce o altă campanie împotriva turcilor, fără succes, după care, în 1431 a ajuns la Milano unde a fost încoronat rege al italiei. În 1433 este încoronat de către Papa Eugen al IV-lea împărat al Sfântului Imperiu Roman, după care revine în Boemia, unde a fost recunoscut în 1436.

În 1437 a murit la Znaim şi a fost înmormântat la Oradea. A avut ca urmaşi o singură fată, Elisabeta, care s-a căsătorit cu Albert V, Duce de Austria, viitorul Rege German Albert al II-lea. Neavând moştenitori masculini, dinastia de Luxemburg se stinge odată cu el.

v • d • m Împăraţi ai Sfântului Imperiu Roman Imperiul Carolingian Carol I • Ludovic I • Lothar I • Ludovic II • Carol II • Carol III • Guido • Lamberto • Arnulf • Ludovic III • Berengar Sfântul Imperiu Roman Otto I • Otto II • Otto III • Henric II • Conrad II • Henric III • Henric IV • Henric V • Lothair III • Frederic I • Henric VI • Otto IV • Frederic II • Henric VII • Ludovic IV • Carol IV • Sigismund • Frederic III • Maximilian I • Carol V • Ferdinand I • Maximilian II • Rudolph II • Matia • Ferdinand II • Ferdinand III • Leopold I • Iosif I • Carol VI • Carol VII • Francisc I • Iosif II • Leopold II • Francisc II