Județul Bacău (interbelic)
| Județul Bacău | |||||
|
|||||
| Provincie: | Moldova | ||||
| Reședința: | Bacău | ||||
| Populație: •Total 1930: |
Locul 260.781 loc. |
||||
| Suprafață: •Total: |
Locul 4.410 km² |
||||
| Perioadă de existență: | ' | ||||
| Subdiviziuni: | (inițial) cinci plăși (ulterior) șase plăși |
||||
| modifică |
|||||
Județul Bacău a fost o unitate administrativă, o subdiviziune națională de ordin întâi, din Regatul României. Reședința județului era orașul Bacău.
Cuprins |
Întindere [modificare]
Județul se afla în partea central-estică a României Mari, în Moldova. Teritoriul lui cuprindea partea centrală din actualul județ Bacău. Se învecina la vest cu județele Trei-Scaune și Ciuc, la nord cu județele Neamț și Roman, la est cu județele Tutova și Tecuci iar la sud cu județul Putna.
Organizare [modificare]
Teritoriul județului era împărțit în cinci plăși, I. Plasa Bistrița, II. Plasa Muntele, III. Plasa Oituz, IV. Plasa Siret și V. Plasa Tazlău. Ulterior a fost înființată și Plasa Traian.
Populație [modificare]
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 260.781 de locuitori, din care: 88,6% români, 5,3% evrei, 3,3% maghiari ș.a. Din punct de vedere confesional erau 75,8% ortodocși, 18,1% romano-catolici, 5,5% mozaici ș.a.
Mediul urban [modificare]
În anul 1930 populația urbană a județului era de 50.342 de locuitori, dintre care 70,1% români, 23,9% evrei, 2,2% maghiari ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 64,9% ortodocși, 24,4% mozaici, 9,3% romano-catolici ș.a.
Materiale documentare [modificare]
-
Populația județului în anul 1930, după etnie și limbă maternă -
Populația județului în anul 1930, după religie -
Populația județului în anul 1930, după religie -
Populația județului în anul 1930, după religie -
Populația județului în anul 1930, după religie -
Populația județului în anul 1930, după religie -
Populația județului în anul 1930, după religie
Legături externe [modificare]
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||