Județul Bacău (interbelic)

Județul Bacău


stemă	amplasare

Provincie:

Moldova

Reședința:

Bacău

Populație:
•Total 1930:

Locul
260.781 loc.

Suprafață:
•Total:

Locul
4.410 km²

Perioadă de existență:

'

Subdiviziuni:

(inițial) cinci plăși
(ulterior) șase plăși

Județul Bacău a fost o unitate administrativă, o subdiviziune națională de ordin întâi, din Regatul României. Reședința județului era orașul Bacău.

Întindere [modificare]

Județul se afla în partea central-estică a României Mari, în Moldova. Teritoriul lui cuprindea partea centrală din actualul județ Bacău. Se învecina la vest cu județele Trei-Scaune și Ciuc, la nord cu județele Neamț și Roman, la est cu județele Tutova și Tecuci iar la sud cu județul Putna.

Organizare [modificare]

Teritoriul județului era împărțit în cinci plăși, I. Plasa Bistrița, II. Plasa Muntele, III. Plasa Oituz, IV. Plasa Siret și V. Plasa Tazlău. Ulterior a fost înființată și Plasa Traian.

Populație [modificare]

Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 260.781 de locuitori, din care: 88,6% români, 5,3% evrei, 3,3% maghiari ș.a. Din punct de vedere confesional erau 75,8% ortodocși, 18,1% romano-catolici, 5,5% mozaici ș.a.

Mediul urban [modificare]

În anul 1930 populația urbană a județului era de 50.342 de locuitori, dintre care 70,1% români, 23,9% evrei, 2,2% maghiari ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 64,9% ortodocși, 24,4% mozaici, 9,3% romano-catolici ș.a.