Diftong

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În fonetică, diftongul este o succesiune de două sunete vocalice alăturate articulate în aceeași silabă, din care una este o vocală și cealaltă este o semivocală. O succesiune de trei sunete vocalice în aceeași silabă se numește triftong. În cazul în care două vocale învecinate fac parte din silabe diferite ele nu formează un diftong ci un hiat.

Diftongii sunt clasificați după poziția vocalei în diftongi descendenți (dacă vocala este la începutul diftongului) și ascendenți (dacă este la urmă).

În limba română[modificare | modificare sursă]

Limba română are numeroși diftongi și triftongi. Pentru transcrierile fonetice de mai jos vezi și Alfabetul Fonetic Internațional.

Diftongii descendenți din limba română se formează dintr-o vocală urmată de una dintre semivocalele /ĭ/ și /ŭ/. Toate combinațiile sunt posibile, în afară de diftongul /uŭ/:

Diftongii ascendenți din limba română se formează dintr-una din semivocalele /ĕ/, /ĭ/, /ŏ/ și /ŭ/, urmată de o vocală:

În cuvinte împrumutate din alte limbi pot să apară și alți diftongi.

Vezi și[modificare | modificare sursă]