Biserica Reformată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol este parte a seriei despre
Creștinism.
StJohnsAshfield StainedGlass GoodShepherd Portrait.jpg
Isus din Nazaret

Biblia

Biserici creștine


Mărturisiri de credință (crezuri)

Simboluri


Ritualuri creștine


Arta creștină


Sfinții

Calvinism
John Calvin.jpg
Jean Calvin

Baze
Creștinism
Augustin de Hipona
Reforma Protestantă

Specific
Învățătura lui Calvin
Cele cinci Sola
Cele cinci puncte ale calvinismului
Principiul regulator de închinare
Mărturisiri calviniste de credință

Influențe
Théodore Beza
Sinodul din Dort
Puritanism
Jonathan Edwards
Teologii de la Princeton
Karl Barth

Biserici
Reformate
Presbiteriene
Congregaționaliste
Baptiste Reformate

Popoare
Calviniștii afrikaneri
Hughenoții
Strămoșii pelerini
Puritanii

Biserica Reformată, cunoscută și sub denumirea de Biserică Calvină, este o biserică creștină creată în urma Reformei protestante. Doctrina Bisericii Reformate se bazează pe interpretările scrierilor din Noul Testament enunțate de Ulrich Zwingli și Jean Calvin. Dat fiindcă cei doi fondatori au activat în Elveția (Zwingli la Zürich, iar Calvin la Geneva), denumirea latină a învățăturii propagate de ei este Confessio Helvetica ("credința elvețiană"), spre deosebire de Confessio Augustana ("credința de la Augsburg"), adică cea răspândită de Martin Luther.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Reformații, numiți și hughenoți sau calviniști, s-au extins în întreaga lume . Ei sunt majoritari în Scoția, Olanda, nordul Germaniei, Elveția, Ungaria etc ; majoritatea coloniștilor de pe coasta atlantică americană erau reformați, mai ales în New York și Noua Scoție.

Religia prin coloni s-a răspândit și pe continentul african, fiind singura religie creștină semnificativă de pe continent, majoritară în Africa de Sud, Camerun, Sierra Leone și în comunitățile afro-americane din SUA.

Idei privind religia[modificare | modificare sursă]

Calvinismul respinge dogma prezenței reale a "trupului și sângelui Domnului" în împărtășanie, invocarea sfinților, instituția episcopatului, închinarea și slujirea la chip cioplit, icoane și statui, nepracticarea semnului crucii, care ar fi o batjocură pentru Dumnezeu, neîmbogățirea clerului etc. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales. Calvin crede într-o predestinare absolută a aleșilor și celor condamnați la „judecata de apoi”, respingând astfel complet liberul arbitru.

Tainele[modificare | modificare sursă]

La botez, copilului i se toarnă de 3 ori apă pe cap (în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh), primind jumătate de creștinare.

La orele de cateheză, copiii trebuie să învețe despre religie, Dumnezeu, credință și Biserică dintr-o carte cu întrebări și răspunsuri, urmând ca la vârsta de 14 să ia parte la prima împărtășanie, devenind astfel creștini de bună-voie.

Preotul trebuie să fi terminat facultatea de teologie și va fi ales de credincioși. Spre deosebire de celelalte culte și femeia poate fi hirotonită.

Înainte de înmormântarea trupului celui mort, preotul ține o predică pentru ca sufletul să se odihnească și ca Dumnezeu să îl judece îngăduitor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea și cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, Melchisedec Ștefănescu, București, 1890

Legături externe[modificare | modificare sursă]