Huși

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Huși
—  Municipiu  —
Vedere asupra centrului orașului
Vedere asupra centrului orașului
Stema Huși
Stemă
Huși se află în România
{{{alt}}}
Huși
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°40′27″N 28°3′35″E / 46.67417°N 28.05972°E / 46.67417; 28.0597246°40′27″N 28°3′35″E / 46.67417°N 28.05972°E / 46.67417; 28.05972

Țară  România
Județ Vaslui

SIRUTA 161829
Atestare documentară 1494

Guvernare
 - Primar Ioan Ciupilan (PSD,02008, reales 2012)

Altitudine 70-120 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 26.266 locuitori
 - Densitate 6.346 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 29.510 locuitori

Site: http://www.husi.info

Poziția localității Huși

Huși este un municipiu din județul Vaslui, Moldova, România, aflat aproape de frontiera de est a țării. Este format dintr-o singură localitate de rang III, cu o populație de 26.266 de locuitori (2011).[2]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Municipiul Huși se situează în depresiunea omonimă, la o altitudine de 70-120 m, la 45 km est-nord-est de municipiul Vaslui. Este străbătut de pârâul Huși și este înconjurat de dealuri ocupate cu podgorii.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Huși

     Români (90.95%)

     Necunoscută (8.5%)

     Altă etnie (0.54%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Huși

     Ortodocși (73.91%)

     Romano-catolici (17.19%)

     Necunoscută (8.53%)

     Altă religie (0.35%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Huși se ridică la 26.266 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 29.510 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,95%). Pentru 8,51% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,91%), cu o minoritate de romano-catolici (17,2%). Pentru 8,54% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Evoluția populației la recensăminte:


Istorie[modificare | modificare sursă]

Localitatea Huși este atestată documentar la sfârșitul secolului al XV-lea, mai precis la 1494, într-un document care amintește drumul „ce merge de la Vaslui la Huși”. Un alt document din 1497 amintește de Huși „ce iaste pe Drâslivțe”. Acestea sunt doar două documente ce amintesc de Huși, însă au mai existat și altele. În 1495, Ștefan cel Mare a construit aici o biserică cu hramul "Sfinții Apostoli Petru și Pavel". Un secol mai târziu, în 1598, domnitorul Ieremia Movilă a înființat Episcopia Hușilor, iar Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" a devenit catedrală episcopală.

Cu privire la originea Hușilor s-au emis mai multe ipoteze. Primul care a incercat să identifice originea orașului a fost episcopul Melchisedec Ștefănescu, care a realizat o cronică a Episcopiei Hușilor mergând cu evenimentele până la jumătatea secolului al XIX-lea. Acestuia i s-au alăturat și alți istorici cum ar fi Nicolae Iorga, Ioan Bogdan, Gh. Ghibănescu ș.a. Este o problemă încă deschisă, cu toate că varianta cea mai plauzibilă descoperită de ei este aceea că numele de Huși ar veni de la un boier Husul, care a avut moșii de o parte și de alta a Prutului.

O altă ipoteză privind originea este legată de primirea în această localitate, de către Alexandru cel Bun, a husiților, adepți ai teoriilor lui Jan Huss, alungați din Cehia după ce mentorul lor a fost condamnat și executat prin ardere pe rug de către Conciliul de la Konstanz.

Hușiul este numit uneori „orașul dintre vii”, fiind înconjurat în vechime din toate părțile de podgorii; în “Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir a plasat vinul de Huși pe locul al doilea după cel de Cotnari.

Dupa ocuparea sovietică a Basarabiei din iunie 1940, cea mai mare parte a materialelor de rezervă, personalul și arhiva postului Radio Basarabia au fost retrase de la Chișinău la Huși.[4]

Orașul Huși a obținuit statutul de municipiu în 1995.

Economie[modificare | modificare sursă]

Localizarea municipiului în centrul unei zone viticole face din Huși un important centru de vinificație. Industriile principale dezvoltate în Huși sunt cea constructoare de mașini-unelte și de utilaje pentru industria alimentară, industria pielăriei și încălțămintei, industria alimentară (băuturi alcoolice, conserve de legume și fructe, preparate din lapte, băuturi răcoritoare, preparate de panificație etc.), industria prelucrătoare a lemnului (fabrici de mobilă), materiale de construcții (cărămizi, teracotă) etc.

Administrație[modificare | modificare sursă]

Municipiul Huși are în prezent o modestă bibliotecă orășenească plus câteva biblioteci școlare.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Turism[modificare | modificare sursă]

Orașul este un important punct turistic, aici aflându-se o catedrala episcopală ortodoxă, cu hramul "Sfinții Apostoli Petru și Pavel". Biserica a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1495, fiind refăcută din temelie de către episcopul Inochentie al Hușilor în perioada 1753-1756. Între anii 1598-1949 a îndeplinit rolul de catedrală episcopală a Hușilor, iar după reînființarea Episcopiei Hușilor în 1996 și-a reluat acest rol. Palatul episcopal a fost construit între 1782-1792. Episcopia are un muzeu episcopal reconstruit în perioada 1998-2003.

Alte obiective importante sunt Muzeul Municipal, înființat în 1957, Muzeul Viticulturii, precum și Muzeul memorial „Dimitrie Cantemir”.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Biserici[modificare | modificare sursă]

  • Catedrala Episcopală a Hușilor (VS-II-a-A-06839) - a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1495, fiind refăcută din temelie de către episcopul Inochentie al Hușilor în perioada 1753-1756; se află pe Str. Mihail Kogălniceanu nr. 19
  • Biserica "Sf. Voievozi" (VS-II-a-B-06832) - construită între anii 1849-1855 de către breasla negustorilor bogasieri; se află pe Str. Eroilor nr. 10
  • Biserica "Sf. Dumitru" - construită între anii 1834-1836; se află pe Str. Ștefan cel Mare nr. 143

Clădiri istorice[modificare | modificare sursă]

  • Banca Raiffeisen Bank (VS-II-m-B-06849) - clădire construită în perioada 1938-1940 și aflată pe Str. General Teleman nr. 1
  • Casa Adam Mitache, azi Muzeul municipal (VS-II-m-A-06845) - clădire construită la începutul sec. al XIX-lea și aflată pe Str. General Teleman nr. 8
  • Tribunalul fostului județ Fălciu, azi Casa de cultură "Alexandru Giugaru" (VS-II-m-B-06835) - clădire construită în anul 1892, reparată capital în anii 1988-1999 și aflată pe Str. Alexandru Giugaru nr. 1
  • Liceul Teoretic "Cuza Vodă” (VS-II-m-B-06838) - clădire construită în 1913 și aflată pe Str. Mihail Kogălniceanu nr. 15

Monumente[modificare | modificare sursă]

  • Statuia lui Ștefan cel Mare - realizată din bronz de sculptorul Gheorghe Alupoae și amplasată în 1995 în curtea Episcopiei
  • Grupul statuar „Slavă eroilor români”[6] ridicat în memoria Eroilor din Primul Război Mondial (VS-IV-m-B-06915) - realizat de sculptorul Mihai Onofrei și amplasat în 1928 în Parcul Rodina
  • Bustul lui Dimitrie Cantemir - realizat din piatră albă de sculptorul Iftimie Bârleanu și amplasat în centrul civic al orașului
  • Bustul lui Alexandru Ioan Cuza - realizat din piatră albă de sculptorul Vasile Aciobăniței și amplasat în 1959 în parcul din fața Liceului “Cuza Vodă”
  • Bustul lui Mihail Kogălniceanu - realizat din piatră albă de sculptorul Vasile Aciobăniței și amplasat în 1959 în fața Colegiului agricol “Dimitrie Cantemir”, pe strada Mihail Kogălniceanu
  • Bustul generalului Gheorghe Teleman (VS-IV-m-B-06914) - realizat din bronz și amplasat în anul 1914 în Parcul Cuza Vodă
  • Bustul pictorului Ștefan Dimitrescu (VS-IV-m-B-06916) - dezvelit în sec. XX în incinta Muzeului municipal de pe Str. General Teleman nr. 8

Personalități locale[modificare | modificare sursă]

Aici s-au născut sau au trăit parsonaje importante care au avut un rol important în istorie precum:

Sport[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Hușul în presa vremii – de la Melchisedec până în zilele noastre – 1869-2006, Ion Oprea
  • Cronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, Melchisedec Ștefănescu, București 1869

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Huși