Cluj-Napoca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cluj)
Sari la navigare Sari la căutare
Pagina „Cluj” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Cluj (dezambiguizare).
Cluj-Napoca
Kolozsvár
Klausenburg
—  municipiu, reședință de județ[*], mare oraș[*], oraș și oraș universitar[*]  —
Romania-2382 - View from Hotel (7794313314).jpg
Opera nationala romana cluj - teatrul national lucian blaga - 2019iunie.jpgCluj Arena night.jpg
Biserica romano-catolică "Sfântul Mihail".jpgCluj City Walls, Tailors Bastion 2012-002.JPG
Universitatea Babeș-Bolyai.jpg

Stemă
Stemă
Poreclă: „Inima Transilvaniei”[1]
„Orașul Comoară”[2]
Cluj-Napoca (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 46°46′0″N 23°35′0″E / 46.76667°N 23.58333°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Cluj county CoA.png Cluj

SIRUTA54975
Atestat în1213[3]

ReședințăCluj-Napoca[*]
ComponențăCluj-Napoca[*]

Guvernare
 - PrimarEmil Boc[5] ( PNL, )

Suprafață
 - Total179,5 km²
Altitudine410 m.d.m.
Altitudine maximă405 m.d.m.

Populație (2011)[4]
 - municipiu324,576 locuitori
 - Densitate1,808 loc./km²
 - Metropolitană410,766 locuitori
 - Densitate metropolitană226 loc./km²

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal400001–400930
Prefix telefonic+40 264/364

Localități înfrățite
 - 24 orașe înfrățitelistă

Prezență online
Primăria Municipiului Cluj-Napoca
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap Modificați la Wikidata
Facebook Places Modificați la Wikidata

Localizarea municipiului Cluj-Napoca în județul Cluj
Localizarea municipiului Cluj-Napoca în județul Cluj

Cluj-Napoca, Cluj până în 1974 și în limbajul cotidian (în maghiară Kolozsvár, în germană Klausenburg, în idiș קלויזנבורג Cloizânburg) este municipiul de reședință al județului Cluj, Transilvania, România. Având 324.576 de locuitori la recensământul din 2011, este al doilea oraș ca populație din România.[4] Cu o istorie de peste două milenii, orașul este supranumit „Inima Transilvaniei” sau „Orașul Comoară”.[6]

Clujul este situat în nordul Depresiunii Transilvaniei, între Munții Apuseni și Câmpia Transilvaniei, pe valea râului Someșul Mic la confluența cu râul Nadăș și cinci alte pâraie.[7][8] Datorită geografiei locale, orașul s-a dezvoltat mai ales pe axa est-vest, de-a lungul limitei sudice a Podișului Someșan fiind flancat la sud de dealul Feleac, iar la nord de dealul Lomb.[7][9] Hotarele administrative ale municipiului cuprind o arie de 179,5 km, iar suprafața construită a municipiului era de 36 km în 2020.[10]

Istoria Clujului începe cu întemeierea așezării numite Napoca de către un trib de daci sau celți în apropierea orașului modern și cucerirea acesteia de către Imperiul Roman. Promovată la rang de municipiu, aceasta este pentru o perioadă capitala provinciei Dacia Porolissensis.[11] În evul mediu Clujul a fost repopulat cu coloniști sași, care au constituit majoritatea populației până în secolul al XV-lea, după care orașul a devenit majoritar maghiar. Clujul a găzduit mai multe sesiuni ale Dietei Transilvaniei și a fost capitala administrativă a Principatului Transilvaniei în secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea (alternativ cu Sibiul).[12] În secolul al XX-lea Clujul a devenit parte din România, iar populația orașului s-a schimbat treptat din majoritar maghiară în română.[13]

Clujul este unul din cele mai importante centre academice, culturale, industriale și de afaceri din România. Acesta găzduiește sediile unor firme importante pe plan național, precum Banca Transilvania[14], producătorul de farmaceutice Terapia[15], producătorul de cosmetice Farmec[16] și Berăria Ursus.[17] Din mediul academic clujean face parte cea mai mare universitate din țară, Universitatea Babeș-Bolyai, precum și Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și Universitatea Sapientia, cea mai mare universitate cu predare în limba maghiară din România.[18]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cluj[modificare | modificare sursă]

Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în 1213 pentru a desemna cetatea orașului medieval. Cuvântul latin clusa/clausa înseamnă „închis” și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri. Sensuri similare sunt atribuite termenului slav kluč, care înseamnă „cheie” și termenului germanic Klause/Kluse, care înseamnă „trecătoare”.[19] Termenul din urmă este păstrat în denumirea în limba germană a orașului, Klausenburg.[20]

Text românesc „Tiperit en Klus en Anul Domnului 1703”, pe foaia de titlu a Catehismului tradus de George Buitul

Numele orașului ar mai putea proveni de la un anume primar sas Klaus sau de la faptul că așezarea medievală a apărut în umbra unei mănăstiri, odată ce în germană, pe timpul primilor locuitori sași din această zonă, la mănăstire se zicea Kloster.[21] O altă ipoteză este că numele provine de la primul său magistrat (de origine maghiară), Miklós/Kolos.[19]

Denumirea veche a orașului în limba română, folosită și de Mihai Eminescu în Poesis, era cea de Cluș, ocazional ortografiată și Klus, după regulile de scriere ale limbii maghiare.[22] Denumirea românească de Cluj a devenit oficială în 1918 dupa unirea Transilvaniei cu România.[23]

Napoca[modificare | modificare sursă]

Originea numelui Napoca este, cel mai probabil, pre-romană.[24][25] Această denumire a așezării a fost menținută după cucerirea Daciei în anul 106 de către coloniștii romani care au construit un castru pe locația centrului Clujului modern. În timpul domniei împăratului Hadrian, castrul este promovat la rang de municipiu și este redenumit Municipium Aelium Hadrianum Napoca.[26] Posibile etimologii pentru Napoca sau Napuca includ numele unor triburi dacice, cum ar fi Naparis sau Napaei, termenul grecesc napos (νάπος), care înseamnă „vale împădurită”, sau rădăcina indo-europeană *snā-p- (Pokorny 971-2), care are semnificația de „a curge”, „a înota” sau „umezeală”.[24]

Cluj-Napoca[modificare | modificare sursă]

Decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, care a schimbat numele orașului Cluj în Cluj-Napoca.

Schimbarea numelui orașului din Cluj în Cluj-Napoca, s-a efectuat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974 în cadrul politicii „național-comuniste” din timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.[27][28] Conform decretului, municipiului i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca „pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări – mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri”.[29][30]

În alte limbi[modificare | modificare sursă]

Datorită istoriei multietnice a Transilvaniei, Clujului i-au fost date, de-a lungul timpului, mai multe nume în limbile vorbite de către administrațiile sau locuitorii zonei, precum Claudiopolis în limba latină, Clausemburgo în italiană, Kaloșvar în turcă, Kluż în poloneză și קלאזין, Klazin sau קלויזנבורג, Cloizânburg în idiș.[31][32] în maghiară Kolozsvár, în poloneză, Kluż, în latină Claudiopolis.

Forma maghiară Kolozsvár a fost înregistrată pentru prima dată în 1246 sub numele de Kulusuar și este o aglutinație a termenilor Kolozs și vár, în limba maghiară, uar sau vár având sensul de „castel”.[33] Datorită diverselor modificări fonetice și ortografice pe care le-a suferit limba maghiară de-a lungul anilor, denumirea orașului are o scriere variabilă în documente istorice, inclusiv cu varianta Koloswar, care apare pentru prima dată într-un document din 1332.[33] Denumirea germană de Klausenburg provine, cel mai probabil, de la numele săsesc Clusenburg/Clusenbvrg, folosit pentru prima dată în 1348 și ortografiat din 1408 drept Clausenburg.[20]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Istoria apartenenței statale Modificați la Wikidata
Flag of Romania.svg România 1989–
Flag of Romania (1965–1989).svg RS România 1965–1989
Flag of Romania (1948–1952).svg Republica Populară Română 1947–1965
Flag of Romania.svg Regatul României 1944–1947
Flag of Hungary (1915-1918, 1919-1946).svg Regatul Ungariei 1940–1944
Flag of Romania.svg Regatul României 1919–1940
Flag of Hungary (1918-1919).svg Republica Democrată Ungară 1918
Flags of Austria-Hungary.png Austro-Ungaria 1867–1918
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac 1804–1867
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Habsburgic 1711–1804
Transsylvanian Banner.svg Principatul Transilvaniei 1570–1711
Regatul Ungariei Răsăritene 1526–1570
Flag of Hungary (1915-1918, 1919-1946).svg Regatul Ungariei 1000–1526
Flag of Hungary (895-1000).svg Principatul Ungariei 902 d.Hr.–1000
Țaratul Bulgar 803 d.Hr.–902 d.Hr.
Haganatul avar 568 d.Hr.–803 d.Hr.
Gepizi 454 d.Hr.–568 d.Hr.
Imperiul Hun 376 d.Hr.–454 d.Hr.
Flag of the Roman Empire.svg Imperiul Roman 106 d.Hr.–271 d.Hr.
Dacian Draco.svg Dacia –106 d.Hr.

Antichitate[modificare | modificare sursă]

Ruinele castrului roman din Piața Unirii

Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menționat aici una din cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca.[34] Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei, din anii 107–108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial.[26] Fondată pe malul drept al râului Samus, Napoca era la început un simplu vicus.[26] Ea devine așezare urbană (civitas) în timpul împăratului Hadrian, în anul 124 d. Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscripții.[26] Ajunsă capitală a provinciei, Napoca este ridicată apoi la rangul de colonia, fiind denumită Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marc Aureliu sau de Commodus.[26] Orașul se bucura de ius Italicum, care prevedea diferite facilități fiscale pentru cetățenii săi.[35]

Antichitatea târzie și evul mediu (sec. III–IX)[modificare | modificare sursă]

Apahida sub stăpânire gepidă la jumătatea secolului al VI-lea
Țaratul Bulgar la mijlocul secolului al IX-lea

După retragerea romană din Dacia, în anul 271, regiunea trece printr-un proces de ruralizare și descentralizare. Centrele urbane, inclusiv colonia Napoca, sunt abandonate, iar izvoarele istorice despre zona Clujului se împuținează.[36] Începând cu anul 376, zona Clujului este controlată de către Imperiul Hun, această influență încheindu-se în anul 453, odată cu moartea regelui Attila.[37] Regiunea este controlată de gepizi până în anul 568, perioadă în care zona Clujului este probabil să fi avut o importanță ridicată, mormântul unui rege gepid fiind găsit în cadrul Necropolei de la Apahida.[38][39] Până în anul 796, Transilvania este controlata de către avari, iar ulterior, după prăbușirea regatului acestora, de către Primul Țarat Bulgar.[40][41] În secolul al IX-lea, în ajunul cuceririi Transilvaniei de către maghiari zona Clujului făcea parte din Voievodatul lui Gelou.[42]

Începuturile orașului medieval (sec. X–XIII)[modificare | modificare sursă]

Napoca pe harta Principatului Ungariei

În prima jumătate a secolului al X-lea, apare o așezare în locul vechiului castru Napoca care este cucerită de către triburile maghiare conduse de către Tühütüm. La începutul secolului XI, Ștefan I al Ungariei, instituie o împărțire administrativă a regatului în comitate, bazată pe modelul feudal francez, în care apare pentru prima dată comitatul Cluj (Kolozs vármegye în maghiară). Tot în această perioadă este ridicată o mică fortăreață la Cluj-Mănăștur (Kolozsmonostor în maghiară) unde își avea reședința comitele (comes Clusiensis în latină). Prima mențiune a comitatului o precedă pe cea a localității medievale, într-un document din anul 1173 făcându-se referire la Thomas comes Clusiensis, comitele din acea perioadă.

Clujul este atestat documentar pentru prima dată din anul 1213, sub denumirea Castrum Clus.[43] Atât cetatea veche, cât și Mănășturul, au fost însă distruse în timpul marii invazii mongole din anul 1241. Între anii 1242 și 1275, ajung la Cluj mai multe serii de coloniști germani din Renania și Flandra care reclădesc cetatea și încep construcția unei biserici în stil romanic, astăzi cunoscută ca Biserica Franciscană.

În anul 1275, episcopul de Alba Iulia, Petru Monoszló, îl constrânge pe regele minor al Ungariei, Ladislau al IV-lea, să pună Clujul sub administrarea Episcopiei de Alba Iulia.[44][45] Această mișcare a fost vehement contestată de către coloniștii germani cărora le fuseseră promise numeroase privilegii pentru a se muta în regiune și care nu erau mulțumiți de statutul de subordonați ai unei instituții religioase.[45] De-a lungul următorilor 41 de ani, sașii se luptă pentru revocarea acestei decizii, ajungându-se inclusiv la conflict armat între anii 1277 și 1279.[45][46]

Orașul liber regesc sub Coroana Maghiară (1316–1541)[modificare | modificare sursă]

Casa în care s-a născut regele Matia Corvin

În data de 19 august 1316, după decenii de presiuni în acest sens, regele Carol Robert de Anjou acordă Clujului statutul de oraș liber regesc la solicitarea comitelui clujean, Stark.[13][47] Clujenii obțin dreptul de a-și alege liberi judele orășenesc și parohul, de a circula liber în Transilvania și de a-și vinde mărfurile în Regat fără a plăti vamă.[47][48] Locuitorii Clujului sunt obligați să-și plătească impozitele anual, de ziua Sfântului Martin, și să pună la dispoziția regelui câte un ostaș bine echipat la fiecare 60 de gospodării.[48][49] În același an începe construcția Bisericii Sfântul Mihail.[50][51]

Stema Clujului, compusă din trei turnuri deasupra unui zid de cetate, a fost pentru prima dată folosită în anul 1377 cu acordul Regelui Ludovic I al Ungariei, ilustrând importanța în creștere a orașului.[47][52] În această perioadă, în oraș se dezvoltă un sistem de bresle, asemănător celor din Europa Centrală, meșteșugurile cele mai dezvoltate fiind blănăria și măcelăria.[53][54] După ridicarea turnurilor de apărare ale Cetății Clujului, breslele au primit în grijă câte un turn pe care trebuiau să-l apere în caz de asediu.[55][54]

Sigiliul orașului liber Cluj
Interiorul Bisericii Sf. Mihail, finalizată în anul 1432

În anul 1405, împăratul romano-german, Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, reconfirmă statutul Clujului de oraș liber regesc și îi acord privilegii suplimentare: de a-și ridica ziduri fortificate, turnuri și metereze, de a răspunde direct Regelui Ungariei, nu voievodului Transilvaniei, și de a-și alege un consiliu de 12 jurați care alegeau judele orășenesc (primarul).[53][56] Consiliul a fost lărgit în mai multe rânduri, transformându-se în Sfatul Clujului până în anul 1458.[57] Numit și Centumviratul, acesta era format dintr-o sută de bărbați, jumătate maghiari și jumătate germani, împărțiți și în funcție de statut social, jumătate breslași și jumătate nobili.[58]

Datorită abuzurilor de putere a nobilimii clujene, a îmbogățirii anumitor bresle și a sărăcirii majorității populației, secolele XIV și XV au fost marcate de numeroase conflicte sociale.[59] Pătura săracă a Clujului a participat la răscoala de la Bobâlna din anul 1473 și la răscoala lui Gheorghe Doja din anul 1514, preluând temporar controlul orașului de ambele dăți.[59][60]

Ungaria Răsăriteană și Principatul Transilvaniei (1541–1711)[modificare | modificare sursă]

Clujul în secolul XVII
Gravură a Clujului din 1617

După împărțirea Ungariei impusă de Imperiul Otoman în 1541, Clujul a aparținut mai întâi de Regatul Ungariei Răsăritene, iar, după anul 1570, de Principatul Transilvaniei. Anul 1544 marchează sosirea Reformei Protestante în Cluj, odată cu stabilirea în oraș a cărturarul Gáspár Heltai, pastor luteran, absolvent al Universității din Wittemberg.[61] Acesta înființează în anul 1550 prima tipografie din Cluj și, alături de Francisc David, pune bazele Bisericii Unitariene din Transilvania în anul 1568, convertind o parte semnificativă a populației la noua confesiune.[62][63][64] În același an, în urma intrării în vigoare a Edictului de la Turda și a unei medieri între stări, efectuată de Ioan Sigismund Zápolya, din care a rezultat o redistribuire a puterii în oraș, conflictele sociale, începute cu două secole în urmă, au fost temporar aplanate.[64]

În 12 mai 1581 este înființată prima instituție de învățământ superior din oraș, Colegiul Iezuit, parte din inițiativa de contrareformă organizată de regele Ștefan Báthory.[64] Înainte să fie închis în anul 1603, îl găzduiește pe fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Pătrașcu.[64] Colegiul este redeschis în anul 1698, odată cu revenirea Ordinului Iezuit în oraș, la finalul Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman.[65] De-a lungul secolului XVII au trăit în Cluj cărturarul umanist János Apáczai Csere, fondatorul școlii calvine din Cluj, istoricii Albert Szenczi Molnár și Stefan Zamosius, și tipograful Miklós Kis Misztótfalusi.[65]

În contextul Războiului cel Lung și al luptei pentru controlul Principatului Transilvaniei, în anul 1601, este executat la Cluj mercenarul sârb, Baba Novac.[64]

Perioada Habsburgică (1711–1867)[modificare | modificare sursă]

Clujul în 1759
Piața centrală din Cluj în 1840

La sfârșitul secolului al XVII-lea Clujul a intrat sub dominație austriacă. După un acord silit semnat de Mihai Apafi I, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100.000 de florini. Cu toate acestea, ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili.

Cu o populație de 10.660 de locuitori, cetatea se transformă în capitala Transilvaniei, lucru care duce la modernizarea acesteia, dar și la sporirea numărului locuitorilor români. Importantele mișcări revoluționare de la 1848 cuprind și Clujul. Deși un important centru revoluționar, avea un statut contradictoriu, datorită nobilimii. Doctrina a cuprins tineretul de la facultăți, academii și gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Orașul a găzduit tratativele dintre Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, pentru unirea revoluției române cu cea maghiară. Înfrângerea revoluției ungare a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la Sibiu, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra autorităților. Mai târziu Clujul a devenit unul din cele șase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de 400.000 de locuitori.

Austro-Ungaria (1867–1918)[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Austro-Ungaria.
Inaugurarea ansamblului statuar Matei Corvin (1902)
Harta Clujului în 1897 cu Centrul, Cetățuia și Gara

În anul 1867, în urma compromisului prin care a fost constituită Austro-Ungaria, Clujul și Transilvania au fost reintegrate în Regatul Ungariei.[66][67] Clujul trece în această perioadă printr-un amplu proces de modernizare prin demolarea parțială a Cetății Clujului, lărgirea și pavarea străzilor, construirea unui sistem de canalizare, a unuia de iluminat și edificarea unui mare număr de clădiri monument istoric.[68] Pot fi menționate clădirile administrative precum Palatul Primăriei, Palatul Prefecturii, Palatul de Finanțe, Palatul de Justiție sau Gara, clădiri culturale precum Teatrul Național, Teatrul Maghiar și Palatul EMKE (azi CFR), sau clădiri religioase precum Palatele Statusului, Liceul Unitarian și Biserica cu Cocoș.[69][70] Printre clădirile cu rol comercial se numără cele patru palate care încadrează Podul Horea de peste Someș (Széki, Berde, Babos și Elian), Camera de Comerț sau Palatul Urania.[69][70] La finalul perioadei Belle Époque, suprafața Clujului crește la peste 10 km, iar populația se dublează față de începutul perioadei, ajungând la aproximativ 60.000.[71][72]

În anul 1872 este înființată Universitatea Franz Joseph, cu predare în limba maghiară, dar și cu o catedră de limbă și literatură română.[73] Până în 1918, activează în cadrul universității lingvistul Sámuel Brassai, botanistul August Kanitz, biologul István Apáthy, medicul Zsigmond Purjesz, istoricul Elek Jakab și folcloriștii români Grigore Silași și Grigore Moldovan.[74] Printre absolvenții din această perioadă se numără omul de stat Iuliu Maniu, poeții George Coșbuc, Emil Isac și Attila József și medicul Iuliu Hațieganu.[75] Pentru a permite desfășurarea activităților universității, sunt construite sediul universității, Biblioteca Centrală Universitară și Ansamblul Clinicilor Universitare.[76][77]

În anul 1894, au fost judecați la Cluj semnatarii Memorandumului Transilvaniei.[78] Odată cu începerea Primului Război Mondial, în Cluj se intensifică activitatea unionistă, condusă în oraș de Amos Frâncu, Emil Isac și Enea Grapini.[79] La 3 noiembrie 1918 se formează la Cluj Senatul Național Român, care se alătură la scurt timp Consiliului Național Român din Arad.[80]

Perioada interbelică (1919–1940)[modificare | modificare sursă]

Vezi și: România Mare.
Intrarea Regimentului 16 Dorobanți "Fălticeni" în Cluj (1918)
Vedere aeriană a Clujului în 1930

În urma înfrângerii Puterilor Centrale în Primul Război Mondial și a Declarației de la Alba Iulia care hotăra unirea Transilvaniei cu România, în data de 22 decembrie 1918, la Cluj are loc Adunarea Națională Maghiară care solicita ca Ardealul să rămână în componența Republicii Ungare.[81][82] Solicitarea este ignorată de statul român, care în 24 decembrie trimite Regimentele 15 și 16 de infanterie să ocupe Clujul.[81][82]

La începutul anului 1919, primarul Clujului, Gusztáv Haller, împreună cu majoritatea cadrelor universitare ale Universității Franz Joseph, a refuzat să depună jurământul de fidelitate față de noile autorități, fiind ulterior înlăturat din funcție.[81][82] În locul său, Consiliul Dirigent numește primul primar român al orașului, pe Iulian Pop.[81][83]

La 12 mai 1919, Universitatea Franz Joseph este naționalizată și transformată în unitate de învățământ cu predare în limba română, urmând ca din 1927 să fie redenumită în Universitatea Regele Ferdinand I.[84][85] În cadrul acesteia activează, începând cu perioada interbelică, scriitorii Sextil Pușcariu și Onisifor Ghibu, istoricul Alexandru Lapedatu, botanistul Alexandru Borza, medicii Victor Papilian și Iuliu Hațieganu, microbiologul Victor Babeș și savantul Emil Racoviță.[86][87][88][89]

Între anii 1920 și 1940, orașul crește semnificativ, populația mărindu-se de la aproximativ 85.000 la 115.000, iar suprafața construită aproape dublându-se.[72][90] Această creștere este încurajată de activitatea industrială din Cluj, care, în perioada respectivă, avea în componență Fabrica de Tutun, Fabrica de chibrituri, Fabrica Dermata și Cărămidăria, printre altele.[90][91][92] Se conturează noi zone rezidențiale înstărite în cartierele Andrei Mureșanu, Grigorescu și la sud de Ansamblul clinicilor universitare, compuse preponderent din case și vile construite în stil eclectic și neoromânesc.[93] În această perioadă au mai fost construite Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, Grădina Botanică, Parcul Sportiv, Parcul Etnografic, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Palatul Bursei de Valori (azi Cercul Militar) și Aeroportul Someșeni (azi Aeroportul Internațional Avram Iancu).[94][95]

Al doilea război mondial (1940–1945)[modificare | modificare sursă]

Trupele Ungariei defilând în centrul Clujului (1940)
Centrul după bombardamentele din 2 iunie 1944

În anul 1940, în urma Dictatului de la Viena, Clujul, împreună cu restul Transilvaniei de Nord, a fost cedat Ungariei, care la momentul respectiv era aliată cu Germania Nazistă și contribuia la genocidul inițiat de aceasta împotriva populației evreiești.[96] În 27 martie 1944, trupele Germaniei naziste au ocupat orașul și au improvizat un ghetou temporar în curtea fabricii de cărămizi de pe str. Kajántó din cartierul Iris în care au fost mutați 16.148 de evrei, posesiunile lor fiind confiscate.[96] Din aceștia, aproximativ 80 au reușit să scape și să rămână în oraș, alți 388 au primit refugiu în Budapesta, iar restul au fost trimiși la Lagărul de concentrare Auschwitz în trenuri de transport de vite în perioada mai-iunie 1944.[96][96] Deși în Cluj nu a existat o rețea de ajutor a evreilor deportați, cinci clujeni au primit titlul de „Drept între popoare” datorită eforturilor de a salva membri ai comunității evreiești, printre care episcopul romano-catolic, Áron Márton, sau diplomatul Valer Pop.[97]

Pe parcursul verii anului 1944, în cadrul operațiunii Frantic, trupele aliate au bombardat aerian în mod repetat orașul.[98] Cele mai semnificative distrugeri având loc în data de 2 iunie, în urma unei operațiuni care viza zona centrală a orașului, zona gării și zona industrială din cartierul Mărăști.[98] În urma bombardamentelor, au fost uciși 362 de civili, 32 de soldați maghiari și 65 de soldați germani, iar 2.434 de civili au rămas fără locuințe.[98][99] Clujul a fost recapturat de către armatele forțelor aliate în octombrie 1944 și reconfirmat ca parte din România, împreună cu restul Transilvaniei de Nord, prin Tratatul de la Paris din 1947.[100]

Perioada comunistă (1945–1989)[modificare | modificare sursă]

Cursuri la Universitatea Victor Babeș (1951)
Piața Păcii (acum Lucian Blaga) în anul 1975

La scurt timp după înființarea Republicii Populare Române, în 1 octombrie 1948, noul regim comunist condus de Petru Groza a organizat la Cluj un fals sinod al Bisericii Greco-Catolice în urma căruia a fost declarată schimbarea confesiunii tuturor membrilor bisericii în cea a Bisericii Ortodoxe Române.[101][102] Două luni mai târziu, pe 1 decembrie 1948, guvernul comunist desființează prin decret Biserica Greco-Catolică.[103][104] Concomitent, majoritatea intelectualilor interbelici clujeni sunt fie întemnițați, precum în cazul lui Alexandru Lapedatu sau a lui Emil Hațieganu, sau înlăturați din funcțiile academice, dar lăsați în libertate, precum în cazul lui Lucian Blaga sau Iuliu Hațieganu.[105][106][107]

Revoluția din 1989 la Cluj
Manifestanți în Piața Mihai Viteazul
Manifestanți cu mesaj de mulțumire pentru Doina Cornea

De-a lungul perioadei comuniste, Clujul a trecut printr-un amplu proces de industrializare și urbanizare, populația crescând de la aproximativ 115.000 în anul 1945 la aproximativ 320.000 în anul 1989.[72] Prin programul de sistematizare, au fost demolate casele din zonele mărginașe ale Clujului și înlocuite de cartierele de blocuri Gheorgheni, Grigorescu, Între Lacuri, Mănăștur, Mărăști, Plopilor și Zorilor. Au fost, de asemenea, construite clădiri publice în stilul realismului socialist precum Palatul Telefoanelor, Casa Radio sau Casa de Cultură a Studenților. Mijlocul anilor 1960 a fost punctul în care comunitatea română a depășit-o numeric pe cea maghiară, în special datorită migrației către oraș.[72] Pentru a reconfirma caracterul românesc al orașului, în contextul promovării teoriei continuității daco-române, autoritățile comuniste au contopit numele orașului Cluj cu denumirea așezării antice, Napoca, în anul 1974.[28][30]

După anul 1945, au coexistat la Cluj Universitatea Victor Babeș și Universitatea Bolyai, acestea două fiind unite în anul 1959, devenind Universitatea Babeș-Bolyai.[108] În această perioadă, au fost activi în aceste universități câțiva academicieni notabili, precum Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu sau Ion Vlad, precum și scriitoarea și disidenta anticomunistă Doina Cornea.[109][110]

La Revoluția din 1989, au avut loc manifestații împotriva regimului comunist în datele de 21 și 22 decembrie.[111] Protestele au fost inițial reprimate de către forțele armate, fiind ucise 26 de persoane și rănite alte câteva zeci.[111][112]

După Revoluția din 1989[modificare | modificare sursă]

Începând cu anul 1990, dar mai ales în secolul XXI, Clujul trece printr-o intensă perioadă de dezvoltare și modernizare.[113] În primele două decenii ale secolului XXI, Clujul are cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, pe fondul unei reorientări a activității economice a orașului de la industria grea la o industrie bazată pe servicii, finanțe și outsourcing, dar și pe personal înalt calificat.[113][114] Această schimbare a fost posibilă, în special, datorită investițiilor străine și a numărului mare absolvenți universitari.[115]

Pe plan demografic, Clujul a fost unul din singurele orașe din România în care populația nu a scăzut între anul 1990 și prezent.[116] Populația estimată în anul 2020 a fost de 327.985, la care se adaugă un număr de aproximativ 100.000 de studenți în cele 9 instituții de învățământ superior din oraș.[117][118] Totodată, Clujul și-a dublat suprafața construită între anii 2000 și 2020, de la aproximativ 18 km la 36 km, .[10]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Imagine din satelit cu municipiul Cluj-Napoca și comunele învecinate

Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona centrală a Transilvaniei, având o suprafață administrativă de 179,5 km² și o suprafață construită de circa 36 km².[10] Situat în zona de legătură dintre Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei, orașul este plasat la intersecția paralelei 46°46'N cu meridianul 23°36'E. Se întinde pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale Popeștiului, Chintăului, Borhanciului și Popii.

Topografie[modificare | modificare sursă]

Spre sud-est, ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de dealuri și coline cu înălțimi între 500 și 825 m.[119] La est, în continuarea orașului, se întinde Podișul Someșan, iar la nordul orașului se află Dealul Morilor (670 m), Dealul Lombului (682 m), Dealul Steluța, Dealul Chinteni, Dealul Râpos (578 m), Dealul Sf. Gheorghe, Dealul Bogamaia (609 m) și Dealul Fânațelor (513 m).[119][120] Înspre vest se află o suită de dealuri, cum ar fi dealul Hoia (506 m), dealul Gârbăului (570 m), dealul Sf. Pavel (538 m), Dealul Melcului (615 m) și Dealul Suceagului (637 m).[119] Odinioară în afara orașului, acum în interior însă, se află dealul Calvaria și dealul Cetățuia.[119]

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Prin municipiul Cluj-Napoca trec râurile Someșul Mic și Nadăș, precum și câteva pâraie: Pârâul Țiganilor, Canalul Morii, Pârâul Popești, Pârâul Nădășel, Pârâul Chintenilor, Pârâul Becaș, Pârâul Murătorii.[119]

Faună și floră[modificare | modificare sursă]

Zona din jurul orașului este în mare parte acoperită cu păduri și ierburi. Pot fi găsite plante rare cum ar fi papucul doamnei, stânjenelul, căpșunica, șerparița ș.a. Există două rezervații botanice cunoscute – Fânațele Clujului și Valea Morilor. În pădurile din jurul orașului (cum ar fi Pădurea Făget sau Pădurea Hoia) trăiește o faună diversificată cu specii precum porcul mistreț, bursucul, vulpea, iepurii, veverițele. În rezervația Fânațele Clujului trăiesc exemplare de viperă de fâneață. O floră foarte bogată se găsește și în interiorul orașului la Grădina Botanică, loc în care și-au găsit adăpostul și unele specii de animale.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima Clujului este temperat-continentală, cu ușoare influențe oceanice, însă fiind un oraș situat pe mai multe trepte de altitudine, temperaturile și precipitațiile pot fi diferite de la cartier la cartier. Temperatura medie anuală în Cluj-Napoca este de 8,2°C, iar media precipitațiilor este de 557 mm.[121] Trecerea de la iarnă la vară se face, de obicei, la sfârșitul lunii aprilie, iar cea de la toamnă la iarnă în luna noiembrie. Verile sunt călduroase, iar iernile sunt, în general, lipsite de viscole.

Temperatura minimă absolută înregistrată a fost de –34,2°C pe data de 23 ianuarie 1963, temperaturi foarte scăzute mai înregistrându-se și pe 11 februarie 1929 (–32°C) sau 13 ianuarie 1985 (–26°C).[121] Temperatura maximă absolută a fost înregistrată pe data de 25 august 2012 (38,5°C), precedentul record fiind de 38°C (24 iulie 2007).[121] În medie, cea mai caldă lună este august, în timp ce cea mai rece este ianuarie. În ultimii ani, se observă faptul că iernile devin din ce în ce mai blânde, cu temperaturi care rareori scad sub –15°C și cu zăpadă din ce în ce mai puțină. Verile sunt din ce în ce mai calde, crescând numărul de zile tropicale (în care maxima depășește 30°C).

Media precipitațiilor anuale atinge 557 mm, cea mai ploioasă lună fiind iunie (85,9 mm), iar cea mai uscată, februarie (23,3 mm). Furtunile de vară însoțite de descărcări electrice sunt frecvente, direcția lor predominantă fiind vest-est, acestea desprinzându-se de pe Munții Gilău și având intensitatea maximă în cartierele vestice ale orașului.

Date climatice pentru Cluj-Napoca (1961-1990)
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie °C (°F) 0.3
(32,5)
3.2
(37,8)
9.9
(49,8)
15
(59)
20.3
(68,5)
22.6
(72,7)
24.5
(76,1)
24.3
(75,7)
20.7
(69,3)
14.6
(58,3)
6.3
(43,3)
1.8
(35,2)
13,6
(56,5)
Media zilnică °C (°F) −3.4
(25,9)
−1.2
(29,8)
4.1
(39,4)
9
(48)
14.2
(57,6)
16.6
(61,9)
18.2
(64,8)
17.8
(64)
14.1
(57,4)
8.5
(47,3)
2.4
(36,3)
−1.5
(29,3)
8,2
(46,8)
Minima medie °C (°F) −6.5
(20,3)
−4.7
(23,5)
−0.6
(30,9)
3.9
(39)
8.6
(47,5)
11.3
(52,3)
12.7
(54,9)
12.2
(54)
8.9
(48)
3.8
(38,8)
−0.7
(30,7)
−4.2
(24,4)
3,7
(38,7)
Ploaie mm (inches) 24
(0.94)
20
(0.79)
22
(0.87)
48
(1.89)
69
(2.72)
95
(3.74)
81
(3.19)
60
(2.36)
36
(1.42)
31
(1.22)
30
(1.18)
32
(1.26)
548
(21,57)
Zăpadă cm (inches) 6
(2.4)
11.5
(4.53)
5.8
(2.28)
1.3
(0.51)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
0
(0)
0.5
(0.2)
2.6
(1.02)
5.8
(2.28)
33,5
(13,19)
Umiditate [%] 87 82 74 72 74 77 76 76 78 81 86 88 79
Nr. mediu de zile ploioase 6 5 5 9 11 11 10 8 6 6 7 7 91
Ore însorite 70.9 98.8 165.2 174.7 230.8 238.6 273.8 261.6 204.8 166.2 74.9 54.7 2.015
Sursa nr. 1: Hong Kong Observatory,[122] NOAA[123]
Sursa nr. 2: Deutscher Wetterdienst (umiditate, 1973–1993)[124]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Evoluția demografică a Clujului[125][126]

Conform recensământului din 2011, populația municipiului Cluj-Napoca se ridică la 324.576 de locuitori, în creștere față de recensământul din 2002, când se înregistraseră 317.953 de locuitori.[127] Clujul s-a dezvoltat din punct de vedere demografic mai ales în secolul al XX-lea, în decurs de 100 de ani crescând de peste șase ori ca număr de locuitori, de la o populație de 50.908 în anul 1900, la 328.602 la recensământul din 1992. Creșterea demografică din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea se datorează în mare parte așezării în localitate a populației din mediile rurale învecinate.[4]

Pe fondul unei scăderi de populație în toată România după revoluția din 1989, la finalul secolului XX, populația Clujului suferă singura scădere de la începutul înregistrării valorilor, de la 328.602 în 1992 la 317.953 în 2002.[4] Creșterea se reia în primele două decenii ale secolului XXI, înregistrându-se o populație de 324.576 la recensământul din 2011.[128]

Demografia Clujului conform recensământului din 2011 [4][129][130][131]
Componența etnică Componența confesională Nivelul de educație

Grupuri etnice[modificare | modificare sursă]

Populația Clujului este predominant de etnie română (75,71%), existând o minoritate semnificativă de maghiari (15,27%) și una mai mică de romi (1%).[4][132] Pentru 7,13% din populație nu se cunoaște apartenența etnică. Restul de 0,89% este compus dintr-o varietate de etnii fie cu rădăcini istorice în zona Transilvaniei, fie venite din afara Ardealului datorită atractivității economice și academice a orașului.[132][133]

În mod istoric, etnia majoritară în Cluj a fost cea maghiară, această situație schimbându-se începând cu anii 1950, în urma mișcărilor de populație din rural în urban.[72][134][135] Populația orașului a ajuns să aibă aceleași proporții etnice și religioase ca zona rurală înconjurătoare.[136] În primele două decenii ale secolului XXI, profilul etnic al Clujul se diversifică datorită creșterii numărului de studenți străini, azilanți, dar și a numărului de migranți economici atrași de oportunitățile oferite de mediul de afaceri și academic din Cluj.[137]

Comunitatea română[modificare | modificare sursă]

Înaintea anului 1918, populația de limbă română a variat, ca proporție din totalul orașului, între 21% în anul 1850 și aproximativ 14% în anul 1910, conform ultimului recensământ organizat de Imperiul Austro-Ungar.[72] În timpul perioadei interbelice, principalul flux migrator este cel din satele și orașele mici din jur, către Cluj. La acesta s-a adăugat și migrația internă a românilor din Vechiul Regat către Ardeal și emigrarea etnicilor maghiari din Transilvania către Regatul Ungariei. Proporția de români în Cluj a crescut la aproximativ 36%, conform recensământului din 1930.[72] Perioada comunistă a adus cu ea un val de urbanizare și industrializare a Clujului și, cu ea, un nou rând de migrare a etnicilor români către oraș, aceștia ajungând la paritate cu populația maghiară în 1956 și depășind-o numeric la scurt timp după.[72][138] După revoluția din 1989, populația română a variat ca proporție între aproximativ 75% și 79%.[132][72]

Comunitatea maghiară[modificare | modificare sursă]

În mod istoric, maghiarii au fost etnia majoritară a orașului, cel puțin din secolul XV, când au depășit-o numeric pe cea sasă, până în secolul XX, când numărul lor a fost întrecut de cel al etnicilor români.[53][72] Cetățenii de limbă maghiară alcătuiau în jur de 80% din populația orașului în anul 1910.[72][139] Ulterior Primului Război Mondial și a unirii Transilvaniei cu România, proporția de maghiari scade la aproximativ 50% ca urmare a emigrării membrilor comunității și a creșterii numărului de români și evrei.[72] În 1940, Regatul Ungariei anexează Transilvania de Nord conform Dictatului de la Viena, eveniment care duce la un exod al românilor din Cluj și o strămutare în masă a maghiarilor în oraș.[72] Astfel, procentajul de etnici maghiari din Cluj sare de la 46% în 1930 la 85% în 1941.[72] După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Clujul revine sub administrație românească, iar mișcările de populație de la începutul anilor 1940 sunt inversate. Cu excepția populației evreiești, decimată în Holocaust, împărțirea etnică a Clujului revine la cea de dinainte de război.[72]

Conform recensământului din anul 2011, în Cluj-Napoca trăiesc 49.565 de maghiari.[132] După Târgu Mureș, în orașul Cluj se regăsește cea mai mare comunitate maghiară urbană din România, cu o viață culturală și academică intensă.[140][141][142] În oraș funcționează Opera Maghiară și Teatrul Maghiar de Stat.[143] Tot aici învață și studiază peste 10.000 de studenți de etnie maghiară, precum și câteva mii de elevi, unii proveniți din județele învecinate, în care instituțiile școlare maghiare fie nu sunt dezvoltate, fie nu sunt atât de prestigioase. În Cluj se găsesc mai multe instituții maghiare de învățământ superior și cercetare: Universitatea Sapientia, Societatea Muzeului Ardelean, Societatea Maghiară Tehnico-Științifică din Transilvania, Societatea Bolyai, etc.[144][145][146]

Comunitatea germană[modificare | modificare sursă]

Alături de comunitatea maghiară, cea germană (sau sasă) este printre cele mai vechi din oraș, primii coloniști germani contribuind la fondarea cetății medievale în jurul anului 1260. În perioada medievală, sașii au fost cel mai numeros grup etnic din oraș, această situație schimbându-se în secolul XIV.[139] Se estimează că, în secolul XV, sașii constituiau aproximativ 40% din populația orașului, această proporție scăzând la circa 20% până în secolul XVII.[147][148] Pe fondul unor divergențe religioase cu comunitatea maghiară, etnicii germani emigrează treptat din oraș, la începutul secolului XX aceștia alcătuind doar circa 3% din totalul populației.[72] În urma emigrării în masă a populației germane din România în a doua jumătate a secolului XX, în Cluj au mai rămas doar câteva sute de etnici germani.[4]

Comunitatea romă[modificare | modificare sursă]

Comunitatea romă este prezentă în Cluj cel puțin din secolul XIX.[72] În 2011 erau 3.273 de persoane de etnie romă cu reședința în Cluj-Napoca, aproximativ 1% din populația orașului.[132] Romii din Cluj se împart în mai multe comunități compacte, localizate în câteva arii geografice restrânse.[149][150] Cele mai sărace familii trăiesc în comunitatea din ghetoul Pata Rât, împărțit în patru comunități învecinate: Dallas, Cantonului, Zona Verde/Coastei și Rampa.[151][152][153] Alte comunități compacte se mai află la nord de Gară, în cartierul Iris și în părțile estice ale cartierelor Mărăști și Între Lacuri.[149][154][155]

Alte minorități etnice[modificare | modificare sursă]

De-a lungul istoriei Clujului, au existat câteva comunități minore, cu o prezență în oraș de doar zeci sau sute de membri. În perioada secolelor XVI - XX, în care Clujul a făcut parte din Monarhia Habsburgică, stat multi-etnic și multi-confesional, în oraș sau stabilit câteva zeci sau sute de ucrainieni, polonezi, cehi, slovaci și sârbi.[132][72] Începând cu secolul XXI, atractivitatea pieței muncii și a mediului academic a determinat un număr tot mai mare de cetățeni străini să se stabilească în Cluj, sporind diversitatea minorităților orașului.[156] Peste 6.400 de cetățeni străini, proveniți din 113 țări ale lumii, locuiau în anul 2015 în Cluj.[157] Cei mai mulți proveneau din Franța (1.009), Italia (723), Germania (516), Republica Moldova (447) și Tunisia (297).[157] În anul 2018, numărul cetățenilor străini din Cluj crescuse la 8.900.[158]

Religie[modificare | modificare sursă]

Viața religioasă cunoaște vechi tradiții și o mare diversitate în Cluj. Aici își au sediul o mitropolie, patru episcopii ale diferitelor culte, un vicariat romano-catolic, mai multe sinagogi evreiești, dintre care una vie până în prezent. În Cluj își au sediul Eparhia Reformată din Ardeal[159], Episcopia Unitariană Maghiară[160] și Episcopia Evanghelică Luterană.[161] Potrivit sociologului Vasile Dîncu, spiritul cosmopolit al Clujului, dar și numărul mare de locuitori cu studii superioare „sunt factori care fac ca presiunea religiilor să fie mai mică decât în cazul altor orașe cu aceleași caracteristici culturale”.[162]

Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (65,62%), dar există și minorități de reformați (9,73%), romano-catolici (4,6%), greco-catolici (4,36%), penticostali (2,49%) și baptiști (1,11%). Pentru 7,91% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.[128] Numărul ateilor la recensământul din 2011 era de 2.809 de persoane, adică 0,87% din totalul locuitorilor.[163]

Comunitatea ortodoxă[modificare | modificare sursă]

Ortodocșii români alcătuie cea mai numeroasă comunitate confesională a Clujului modern, reprezentând 65,62% din populația orașului în 2011.[163] Istoric, această comunitate a fost una minoritară, în anul 1790 aflându-se doar 129 de ortodocși români în Cluj.[164] Numărul acestora s-a mărit pe măsură ce populația română din oraș a depășit-o numeric pe cea maghiară.[72] Numărul ortodocșilor români a crescut, de asemenea, în urma interzicerii Bisericii Greco-Catolice de către guvernul Petru Groza și integrarea credincioșilor în Biserica Ortodoxă Română.[165]

Comunitatea greco-catolică[modificare | modificare sursă]

Începând cu formarea Bisericii Române Unite cu Roma la începutul secolului XVIII, Clujul a fost un important centru al comunității greco-catolice.[166] Prima biserică unită este construită la Cluj între anii 1801 și 1803 cu sprijinul episcopului Ioan Bob pentru a deservi unei comunități de aproximativ 2.000 de credincioși.[167] Pe parcursul secolului al XIX-lea, numărul credincioșilor greco-catolici crește semnificativ, iar apoi scade dramatic în urma desființării Bisericii Unite în anul 1948 de către guvernul Petru Groza. În anul 2011, în Cluj aveau reședința 14.152 de credincioși greco-catolici, echivalent cu 4,3% din populația orașului.[4]

Comunitatea romano-catolică[modificare | modificare sursă]

Cultul romano-catolic este unul din cele mai vechi din Cluj, acesta fiind adus de coloniștii sași și maghiari la începutul mileniului al II-lea. Între secolele XI și XVI, populația Clujului a fost aproape exclusiv de confesiune romano-catolică, această situație schimbându-se după convertirea unei părți semnificative a populației la luteranism, calvinism sau unitarianism în urma Reformei Protestante. Ponderea catolicilor din populația totală scade din nou în secolele XIX și XX, odată cu mutarea în oraș în număr mare a comunităților de evrei și, ulterior, a românilor ortodocși. În anul 2011 erau 14.940 de romano-catolici în Cluj-Napoca, echivalent cu 4,6% din populația orașului.[128]

Comunitățile protestante[modificare | modificare sursă]

În anul 2011, în Cluj-Napoca erau aproximativ 50.000 de protestanți dintre care, 31.597 erau reformați, 8.083 penticostali, 3.603 baptiști, 2.946 unitarieni, 1.907 martori ai lui Iehova, 1.028 adventiști și 434 luterani.[128] Comunitățile protestante sunt prezente în oraș cel puțin de la jumătatea secolului XVI, când o parte semnificativă a orașului s-a convertit la calvinism (predominant maghiarii) sau luteranism (predominant sașii), iar ulterior la unitarianism.[62][63][64] Comunitățile de penticostali, baptiști, unitarieni, martori ai lui Iehova și adventiști au căpătat proporții doar la finalul secolului XX.[168]

Comunitatea evreiască[modificare | modificare sursă]

Sinagoga Neologă și școala talmudică (dreapta) la începutul secolului XX

Deși primele atestări ale prezenței comunității evreiești în Cluj datează din anul 1481, în oraș nu a existat o comunitate stabilă până în secolul XIX din cauza legilor care restricționau posibilitățile de activitate ale evreilor în Principatul Transilvaniei.[96][169] După relaxarea legilor punitive la adresa acesteia în anul 1851, populația evreiască din Cluj a început să crească într-un ritm accelerat.[96] Aceasta a crescut de la doar 109 în anul 1835, la 13.094 în anul 1930, constituind aproximativ 15% din populația orașului.[72] Populația evreiască scade dramatic în timpul Holocaustului, cele câteva mii de evrei care supraviețuiesc lagărelor de concentrare, revenind în Cluj în 1945.[72][96] În deceniile următoare, mulți din aceștia au emigrat în Israel și în Statele Unite ale Americii, în secolul XXI rămânând sub 200.[96][72]

Cu toate că dimensiunea comunității evreiești din Cluj a scăzut dramatic față de apogeu, aceasta este în continuare prezentă prin bogata moștenire arhitecturală lăsată orașului.[96] Începând cu anul 1851 și de-a lungul primei jumătăți a secolului XX au fost construite în Cluj cinci sinagogi care deserveau comunitatea în creștere.[96][170][171] Acestea au fost vandalizare în anul 1927 de către bande de studenți afiliate Gărzii de Fier, iar ulterior jefuite și grav afectate în Al Doilea Război Mondial, de ambele dăți fiind restaurate.[96][170] În urma Holocaustului și a emigrării evreilor în Israel, sinagogile Șas Hevra, Poale Țedek și cea Ortodoxă s-au închis treptat, singura rămasă activă până în secolul XXI fiind Sinagoga Neologă, cunoscută și ca Templul Deportaților.[170]

Alte comunități religioase[modificare | modificare sursă]

La recensământul din anul 2011, 2.428 de locuitori ai orașului au declarat că au o altă confesiune în afara opțiunilor din formular.[128] În același an, în oraș era o comunitate de 879 de musulmani, majoritatea de origine arabă.[172] Numărul de persoane nereligioase era de 2.809 (0,87%) , iar numărul de persoane care au refuzat să își declare religia a fost de 25.665 (7,91%).[128]

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Municipiul Cluj-Napoca este împărțit, din punct de vedere administrativ, în 20 de cartiere și este administrat de un primar și un consiliu local.

Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]

Dispunerea cartierelor clujene în 2020

Clujul este împărțit în 20 de cartiere dispuse circular, în jurul centrului, care s-au constituit în trei faze principale.[173] Înainte de jumătatea secolului al XX-lea, s-a dezvoltat Centrul, și cartierele Gruia și Andrei Mureșanu, împreună cu zonele imediat învecinate. Odată cu urbanizarea forțată din timpul regimului comunist, au fost create mai multe cartiere de blocuri: Mănăștur, Gheorgheni, Mărăști, sau Zorilor.[174][175] După revoluția din 1989, datorită liberalizării pieței imobiliare, suprafața construită a Clujului a crescut semnificativ, orașul dezvoltându-se în toate direcțiile, fapt care a dus la apariția unor noi cartiere precum Europa, Borhanci sau Sopor.

Consiliu local[modificare | modificare sursă]

Istoria consiliului local Cluj începe în secolul XV, când împăratul romano-german, Sigismund de Luxemburg, acordă urbei dreptul de a-și alege 12 jurați drept consilieri.[176] Numărul de consilieri a fost sporit în mai multe rânduri, Sfatul Clujului fiind format la jumătatea secolului al XV-lea.[57] Numit și Centumviratul, acesta era format dintr-o sută de bărbați, jumătate maghiari și jumătate germani, împărțiți și în funcție de statut social, jumătate breslași și jumătate nobili. După reforma protestantă din secolul XVI, în consiliu au fost reprezentate comunitatea catolică și cea protestantă în mod egal.[177] Instituția Centumviratului a fost desființată în 1848, prin promulgarea Legilor din Aprilie și uniformizarea administrativă în Regatul Ungariei.[178]

Între 1948 și 1950, consiliul s-a numit Comitetul provizoriu local, Sfatul Popular al Clujului între 1950 și 1968, și Consiliul Popular al Municipiului Cluj din 1968, în anul 1974 fiind adăugată și denumirea de Napoca.[179][180] După revoluția din 1989, acesta a fost compus din 31 de consilieri, numărul fiind redus la 27 începând cu alegerile din 2004.[181][182]

Municipiul Cluj-Napoca este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri. Primarul, Emil Boc, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[183]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal16                
Uniunea Salvați România5                
Uniunea Democrată Maghiară din România4                
Partidul Social Democrat2                

Primarul Clujului[modificare | modificare sursă]

Primarul Emil Boc

Începând cu anul 1860, Clujul a avut 44 de primari: 8 în perioada Marelui Principat al Transilvaniei și a Monarhiei Duale, 11 în perioada Regatului României, 2 în perioada ocupației Transilvaniei de Nord, 15 în perioada comunistă și 7 în perioada post-comunistă. Primarul actual, Emil Boc, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din anul .

Inițial, primăria și consiliul local se întruneau în Casa Sfatului din Piața Unirii, în clădirea cunoscută actualmente sub numele de Primăria veche. Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, activitatea celor două instituții s-a mutat în Palatul Primăriei de pe strada Moților. Deși sediul central al primăriei se află în această clădire, o parte dintre cartierele Clujului dispun de sedii secundare pentru facilitarea interacțiunii cetățenilor cu administrația locală.[184]

Zona metropolitană[modificare | modificare sursă]

Zona metropolitană Cluj cuprinde municipiul Cluj-Napoca și 19 comune din apropiere: Aiton, Apahida, Baciu, Bonțida, Borșa, Căianu, Chinteni, Ciurila, Cojocna, Feleacu, Florești, Gilău, Gârbău, Jucu, Petreștii de Jos, Săvădisla, Sânpaul, Tureni și Vultureni. Conform recensământului din 2011, zona metropolitană Cluj-Napoca avea o populație de 411,379 de oameni.[4] În anul 2020, era estimat că aceasta a crescut până în apropierea a 500,000 de oameni, în mare parte datorită migrației accentuate către Cluj-Napoca și comunele vecine: Florești, Baciu și Apahida.[185]

Calitatea vieții[modificare | modificare sursă]

Într-un clasament al calității vieții, Cluj-Napoca ocupa, la începutul anului 2021, locul 43 dintre 91 orașe europene studiate.[186] Cluj-Napoca se afla în clasament deasupra unor metropole precum Barcelona (locul 59), Paris (locul 75), Londra (locul 62), Roma (locul 80) sau Moscova (locul 85).[186] Clasamentul a fost realizat luându-se în considerare puterea de cumpărare, gradul de siguranță al populației, sistemul de sănătate, nivelul de poluare.[186]

Din punct de vedere al criminalității, Cluj-Napoca este unul dintre orașele cu cel mai ridicat grad de siguranță din România.[187] Un studiu efectuat în anul 2020 a clasat Clujul pe locul 13 din lume ca siguranță (din 374 de orașe evaluate) și pe locul 1 din România.[188][189] Baza de date statistice Numbeo arată că, în anul 2021, cea mai mare problemă de criminalitate percepută de locuitorii Clujului este cea a corupției și solicitării de mită, crimele violente fiind relativ rare.[190] Același studiu arată că 91% din locuitorii orașului se simt în siguranță mergând singuri pe stradă ziua, iar 76% noaptea.[190] Un top al siguranței cartierelor din 2017 pune cartierul Grigorescu pe primul loc din țară, urmat îndeaproape de cartierele Gheorgheni și Zorilor.[191] Statisticile Inspectoratului de Poliție Cluj arată un nivel relativ constant de criminalitate între anii 2012 și 2020.[192]

Economie[modificare | modificare sursă]

Cluj-Napoca are una dintre cele mai dinamice economii din România.[193] Principalele atuuri, din punct de vedere economic, pe care le deține Clujul, sunt forța de muncă specializată și ieftină comparativ cu Europa de vest, infrastructura de transport dezvoltată, atractivitatea turistică și mediul de afaceri dinamic.[194] În Cluj au fost fondate companii românești importante precum Banca Transilvania, Napolact, Farmec, Jolidon, Terapia sau Ursus.[194] PIB-ul pe cap de locuitor al orașului raportat la puterea de cumpărare era la nivelul de 150% din media UE în anul 2020.[195] Clujul a fost orașul cu cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană între anii 2000 și 2020.[196][197]

Istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 1870 și-au început activitatea Uzinele de Material Rulant. Ulterior, s-au deschis prima uzină electrică, în 1906 și fabrica de încălțăminte Clujana, în 1911.[198]

Singurul sector industrial semnificativ încă activ în limitele orașului este cel chimic (reprezentat prin fabrici precum Terapia), celelalte activități industriale fiind mutate în parcurile din localitățile alăturate, în special Baciu, Apahida și Jucu.[199][200]

Mărime[modificare | modificare sursă]

Clujul avea în anul 2020 a doua cea mai mare economie locală din România, după București, veniturile private înregistrate fiind cu aproximativ 30% peste cele înregistrate în Timișoara, duble față de cele înregistrate în Constanța sau Craiova și triple față de cele înregistrate în Iași.[194] Economia Clujului a avut cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană între anii 2000 și 2020, produsul intern brut triplându-se între acești ani.[196] PIB-ul Clujului în 2020 era estimat la 33,6 mld. lei, iar cel al zonei metropolitane Cluj era estimat la 39,3 mld. lei.[194]

Cluj-Napoca dispune de patru parcuri industriale – Tetarom I, II, III și IV – în cadrul cărora își desfășoară activitatea peste 50 de firme, iar suprafața totală administrată este de peste 2,8 milioane m².[201][202]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Structură[modificare | modificare sursă]

Industria prelucrătoare[modificare | modificare sursă]

Uzinele de Material Rulant, monument de arhitectură industrială[203]

Industria prelucrătoare era cel mai mare sector industrial din Cluj în anul 2020, angajând aproximativ 50.000 de oameni.[197] Istoric, Clujul a fost un pol al industriei grele din România, reprezentat prin întreprinderi precum Combinatul de Utilaj Greu sau Uzinele de Material Rulant.[204] Actualmente, în Cluj își derulează activitatea de fabricație companii multinaționale precum Emerson, De'Longhi, Fujikura sau Bosch.[205] De asemenea, sunt prezente și companii cu capital local precum Clujana, Electrogrup, EnergoBit, Napomar, Sanex sau Sinterom.

Industria alimentară este reprezentată prin companii precum Napolact, Ursus Breweries, Prodvinalco, Oncos, Panemar sau Carmangeria Moldovan.[206][207] Industria chimică și cea farmaceutică sunt reprezentate de companii precum Farmec, Terapia, Carbochim sau Napochim.

IT&C[modificare | modificare sursă]

În 2017, un studiu specializat constata că unul din 11 angajați din Cluj-Napoca lucrează în domeniul IT, iar în 2019 firmele IT&C clujene aveau aproape 20.000 de angajați și se apropiau de o cifră de afaceri de 1 miliard de euro.[208] Pentru, o mai bună colaborare, firmele din industrie au format asocieri între ele, cu mediul academic, cu administrația locală și cu diverse ONG-uri.[209] Printre aceste asocieri se numără Cluj IT Innovation Cluster care include peste 70 de companii,[210] sau Transilvania IT Cluster, care numără peste 120 de companii membre, care au împreună peste 8200 de angajați și o cifră de afaceri de peste 445 de milioane de euro.[211] Printre firmele care dezvoltă produse în domeniul IT în Cluj se numără Porsche Engineering, Bosch Engineering, Endava, Accenture, Siemens, Dell, Garmin, Betfair, NTT și Bombardier.[212][213][214][215]

Finanțe[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește serviciile financiare, Cluj-Napoca este cel de-al doilea centru ca importanță din România. Nu mai puțin de 25 de bănci au sucursala în Cluj-Napoca, dintre care 10 și-au dezvoltat și o rețea de agenții.[216] De asemenea, în Cluj sunt reprezentate majoritatea societăților de asigurare-reasigurare din țară, precum și fonduri de investiții și firme de brokeraj. Tradiția orașului în aceste servicii a început în anii '90, aici apărând inițiativa unor oameni de afaceri locali de a dezvolta un sistem bancar privat, Banca Dacia Felix și Banca Transilvania fiind arhicunoscute la nivel național. Tot în Cluj-Napoca s-a înființat și și-a avut sediul societatea de asigurări Ardaf, liderul pieței de asigurări din România în anii '90. În Cluj-Napoca își are sediul Grupul Financiar „Banca Transilvania”, construit în jurul băncii cu același nume, care în 2019 a devenit cea mai mare bancă din România.[217] Din Grup fac parte Banca Transilvania, BT Asset Management, BT Direct, BT Leasing, BT Capital Partners, Compania de Factoring, BT Operational Leasing și BT Medical Leasing.

Construcții[modificare | modificare sursă]

Susținută de creșterile economice puternice înregistrate pe plan local precum și de cererea solidă de locuințe, piața rezidențială clujeană a cunoscut o adevărată explozie în 2016. Tot mai multe persoane tinere – majoritatea absolvenți ai unei instituții de învățământ superior – aleg să se stabilească în Cluj-Napoca, atrași de piața înfloritoare a muncii, inclusiv de multinaționalele care și-au deschis un birou în oraș în ultimii ani. Nu mai puțin de 2.300 de locuințe au fost livrate pieței în orașul Cluj-Napoca în 2016, în creștere cu aproape 50% față de 2015.[218]

Turism[modificare | modificare sursă]

Evoluția numărului de turiști în Cluj[219]

Așezat la încrucișarea unor drumuri de interes național și internațional, municipiul Cluj-Napoca a constituit în permanență un centru de atracție turistică, atât datorită monumentelor aparținând trecutului istoric, cât și bogatei activități cultural-științifice favorizată de inestimabile valori găzduite în muzee și biblioteci de rezonanță națională, de existența teatrelor dramatice și lirice, cu largă audiență și pe plan internațional și nu în ultimul rând de existența Grădinii Botanice – așezământ de notorietate europeană, în incinta căreia se află și un valoros muzeu botanic.

În anul 2011, pe raza municipiului existau 79 de unități de cazare care ofereau un număr total de 4.327 de locuri de cazare în: 39 de hoteluri, 12 vile turistice, 6 hosteluri, 1 camping, 20 de pensiuni urbane și o pensiune agro-turistică.[201] Turismul din Cluj a fost puternic afectat de pandemia COVID-19.[219]

Comerț[modificare | modificare sursă]

Interiorul Iulius Mall

Sectorul comerțului este al doilea cel mai dezvoltat dintre sectoarele economice ale Clujului, cuprinzând 6.389 de firme înregistrate în anul 2014. Dintre acestea 3.266 practicau comerțul cu amănuntul, iar 3.063 pe cel cu ridicata.[197][201] În ceea ce privește sectorul de retail, municipiul beneficiază de prezența unor importante magazine de tip cash and carry (Metro, Selgros), hipermarketuri și supermaketuri (Cora, Kaufland, Auchan, Carrefour, Lidl, Billa). Pe piața de bricolaj sunt prezente magazinele companiilor Leroy Merlin, Dedeman, Brico Depot, Arabesque și Ambient, parte a unor rețele autohtone și internaționale.

Principalele centre comerciale din Cluj sunt Iulius Mall și VIVO! Cluj-Napoca.[220] Primul a fost inaugurat în anul 2007, se află în partea de est a orașului, are o suprafață totală de 147.000 m² și a fost vizitat de peste 11 milioane de persoane în anul 2014.[201] Cel de-al doilea a fost inaugurat tot în 2007, în partea vestică a orașului, la limita cu comuna Florești, se întinde pe aproximativ 28 ha și a fost vizitat de 9 milioane de persoane în anul 2014.[13] În centrul orașului se află Magazinul Central care are o suprafață comercială de 20.000 m² și Platinia Shopping Center, construit pe fosta locație a fabricii de bere Ursus, cu o suprafață de aproximativ 14.000 m².[13] Centre comerciale mai mici sunt Sigma Shopping Center în cartierul Zorilor (suprafață de 6.000 m²), Sora Shopping Center (suprafață de 5.000 m²) într-o clădire interbelică din centru, sau Winmarkt Someș (suprafață de 7.800 m²) în cartierul Mănăștur.

Transport[modificare | modificare sursă]

Transportul rutier[modificare | modificare sursă]

În anul 2018, Clujul era străbătut de 662 km de străzi, din care 443 km erau echipate cu facilități moderne (structură stradală, echipamente pentru servicii publice).[221] Clujul este traversat de drumul european E60 (BucureștiOradeaBudapestaViena), de drumul european E81 (MuncaciHalmeuConstanța), de drumul european E576 (Cluj-Napoca–Dej) și de DN1 (Borș-București). Începând cu anul 2017, este în pregătire proiectul pentru drumul TR35 – Drum TransRegio – Centura Metropolitană Cluj.[222]

Transportul public[modificare | modificare sursă]

Harta transportului public din Cluj

Transportul în comun este asigurat de Compania de Transport Public Cluj-Napoca, prin intermediul a 77 linii de autobuz, din care 49 urbane și 28 metropolitane, care leagă localitătile invecinate de oraș, 10 linii de troleibuz, 4 linii de tramvai și una de microbuz.[223][224] Compania este dotată cu 243 de autobuze (tip: Renault/Irisbus Agora, Iveco Urbanway, Solaris Urbino 18 sau MAN), 98 de troleibuze (tip: Irisbus/Renault Agora long, AstraBus sau Iveco Astra Town 118), 29 de tramvaie (tip: Tatra KT4D, Tatra KT4DM sau PESA 120NaR) și 10 microbuze. Din anul 2018, au intrat în circulație mai multe autobuze diesel de tip Mercedes-Benz Conecto și autobuze electrice tip Solaris Urbino 12.[225] În anul 2014, serviciile Companiei de Transport Public au fost utilizate pentru circa 150 de milioane de călătorii.[201] Între anii 2011 și 2015 s-au efectuat lucrări de modernizare a liniei de tramvai din Cluj-Napoca, fiind înlocuită infrastructura din tot orașul care data de la finalul anilor 1980 și se afla într-o stare avansată de degradare.[226]

Transportul feroviar[modificare | modificare sursă]

Clujul a fost racordat la rețeaua feroviară în anul 1870, odată cu darea în folosință a căii ferate Oradea–Cluj, azi parte a magistralei CFR 300.[227][228] În anul 2020, au început lucrările de dublare și electrificare a acestei magistralei.[229] Clujul mai este conectat la rețeaua de căi ferate prin magistrala CFR 401 (Ilva MicăSalvaDejApahida–Cluj-Napoca).[230]

Principala gară a orașului este Gara Centrală, proiectată de arhitectul Ferenc Pfaff și inaugurată în anul 1902.[231] Construcția gării a fost finanțată de Societatea Căilor Ferate Maghiare, iar execuția lor a aparținut firmei de construcții Lajos Hirschfeld.[231] În imediata vecinătate a acesteia, în anul 1976 a fost construită Gara Mică, care a funcționat până în anul 2011, deservind rute scurte.[232] În afara centrului, trenurile mai opresc la halta Clujana din cartierul Mărăști și la gara Cluj-Napoca Est din cartierul Someșeni.

În anul 2020 au început studiile de fezabilitate pentru extinderea infrastructurii feroviare a Clujului prin înființarea unor servicii de tip tren metropolitan care să circule pe ruta Nădășelu-Baciu-Cluj-Aeroport-Apahida-Jucu-Bonțida.[233][234] În același an au început studiile pentru realizarea unei linii de metrou ușor pe ruta Florești-Mănăștur-Centru-Mărăști.[234]

Transportul aerian[modificare | modificare sursă]

Terminalul de pasageri al Aeroportului Internațional Cluj

Aeroportul Internațional „Avram Iancu” (IATA: CLJ) este situat la limita estică a orașului, în continuarea cartierului Someșeni, la aproximativ 8 km distanță de centru. Aeroportul a fost înființat în anul 1932, cu denumirea de Aeroportul Civil din Cluj, și devine aeroport internațional în anul 1933, odată cu deschiderea unei linii regulate către Praga.[235] Prima clădire a aeroportului a fost construită între anii 1937 și 1939, an în care este capătă numele de Aeroportul Cluj–Someșeni.[235][236] În urma bombardamentelor forțelor aliate din septembrie 1944, clădirea originală a aeroportului este distrusă.[235]

Între anii 1948 și 1959, activitatea se reia prin operarea de către Compania Transporturile Aeriene Româno-Sovietice a unor curse interne către celelalte centre importante de populație.[235] Aeroportul trece prin mai multe faze de extindere în anii 1960 și 1970.[235]

În anul 1996, se reiau cursele internaționale de pe Aeroportul „Avram Iancu”.[235] În anii 2008 și 2009 au fost inaugurate terminale noi de pasageri, cu suprafețe de 16.150 m² (plecări) și 10.812 m² (sosiri), structurate pe 3 nivele, cu 6 porți de îmbarcare, 3 benzi de procesare a bagajelor și cu o capacitate de procesare de 1.500.000 pasageri/an (plecări) și 2.000.000 pasageri/an (sosiri).[235] În 2013 a fost inaugurată o nouă pistă de 2.100 m lungime și 45 m lățime, cu un sistem de balizaj luminos de categoria I.[235] Aeroportul a avut în anii 2000 și 2010 o evoluție continuă a traficului, ajungând în anul 2019 la numărul record de 2.921.392 de pasageri.[237]

Transportul activ[modificare | modificare sursă]

Începând cu anii 2010, în Cluj s-a început construcția de infrastructură pentru transport activ, folosind biciclete sau trotinete.[238] Până în anul 2020 au fost delimitate benzi de carosabil cu o lungime de aproximativ 40km pentru folosirea de către utilizatorii transportului activ.[238] Acestea erau localizate preponderent în zona centrală, nefăcând legătură cu zonele rezidențiale ale orașului, fiind, din acest motiv, utilizate relativ redus.[238] În anul 2015 a fost lansat de administrația locală un serviciu de închiriere de biciclete numit Cluj Bike.[239]

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Clujul deține un amplu ansamblu de monumente istorice, edificate în stiluri diverse, care au adus urbei supranumele de „Oraș Comoară”. Dintre cele mai vechi se numără fortificațiile medievale, lăcașurile de cult gotice din timpul Regatului Ungariei, sau casele, palatele și bisericile în stil renascentist și baroc, construite în timpul Monarhiei Habsburgice. În secole XIX și XX au fost ridicate edificii în stil eclectic, neoclasic sau Art Nouveau, iar după al Doilea Război Mondial, a devenit dominant stilul realismului socialist.

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

Stil gotic[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi biserici din Cluj au fost construite în stilul gotic în evul mediu târziu și se află în zona centrală și de vest a orașului. Biserica Sf. Mihail, finalizată în anul 1390, se află în punctul central al orașului, în Piața Unirii, și are în componență un turn cu ceas cu înălțimea de 80m, fiind al doilea cel mai înalt turn al unei biserici din România.[240] Biserica de pe Ulița Lupilor, construită între 1486 și 1516 de către ordinul franciscan, se află în centrul vechi al Clujului, în apropierea Bastionului Croitorilor, și îi aparține Bisericii Reformate din anul 1620. Biserica Calvaria este cea mai veche biserică încă în folosință din Cluj, datând din 1095 și se află în centrul fostului sat Mănăștur, devenit în anul 1965 cartierul Mănăștur din Cluj-Napoca.[174]

În secolul al XIX-lea, pe ruinele unei biserici vechi aflate într-o stare avansată de degradare, a fost construită singura biserică în stil neogotic din Cluj-Napoca, Biserica Sfântul Petru, romano-catolică.[241]

Stil baroc[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe biserici monument istoric din Cluj-Napoca au fost construite în stilul baroc și se află, exclusiv, în centrul orașului. Singurul lăcaș al Bisericii Ortodoxe construit în acest stil este Biserica Ortodoxă din Deal, finalizată în anul 1796.[242] Mai multe ordine catolice au construit biserici și mânăstiri în Cluj, dintre care se mai află în uz Biserica Franciscană (construită inițial în stil romanic[243]), Biserica Minoriților și Biserica Piariștilor.[244][245] În stil baroc au mai fost construite Biserica Bob, cel mai vechi lăcaș greco-catolic din oraș, și două biserici ale unor culte protestante, Biserica Evanghelică-Luterană și Biserica Unitariană.[246]

Epoca modernă[modificare | modificare sursă]

Începând cu secolul al XIX-lea, mai multe lăcașuri de cult au fost construite în Cluj în stiluri atipice pentru oraș până în momentul respectiv. În stilul arhitecturii clasice a fost construită Biserica reformată din Orașul de Jos, finalizată în anul 1879.[247] În stilul maur a fost construită în anul 1887 Sinagoga Neologă, cunoscută astăzi și ca Templul Memorial al Deportaților Evrei.[248][249] Acesta este singurul templu mozaic încă funcțional în oraș dintre cele 5 care au existat la începutul secolului XX.[250]

Stilul secesiunii vieneze este reprezentat în Cluj prin Bizerica cu Cocoș, construită între anii 1913 și 1914 după planurile arhitectului Károly Kós, și este numită după cocoșul de alamă care decorează vârful turnului sudic.[251][252] În urma încorporării Transilvaniei în Regatul României, noua administrație a dispus construirea unei catedrale ortodoxe române în centrul orașului. Astfel, Catedrala Mitropolitană, aflată în Piața Avram Iancu, a fost construită între anii 1923 și 1933 în stil neobrâncovenesc.[253]

Clădiri culturale[modificare | modificare sursă]

Clujul deține un număr de clădiri culturale monument istoric, în mare parte, amplasate în centrul orașului. Clădirea Teatrului Național, aflată în Piața Ștefan cel Mare, a fost construită între anii 1904 și 1906 de către arhitecții austrieci Hermann Helmer și Ferdinand Fellner în stil neobaroc și a fost utilizată de către teatrul maghiar până în 1918.[254] În acel an, Consiliul Dirigent al Transilvaniei a ordonat ca teatrul și opera maghiară să se mute în clădirea de lângă râul Someș, cunoscută astăzi ca Teatrul Maghiar de Stat, clădire construită între 1909 și 1910 la inițiativa regizorului Jenő Janovics și proiectată de arhitecții Márkus Géza și Frigyes Spiegel.[27] Fațada originală a acestei clădiri a fost înlocuită între anii 1959 și 1961 cu una în stilul realismului socialist.[27]

Din patrimoniul arhitectural fac parte și mai multe clădiri academice, printre care clădirea Institutului Teologic Protestant, inaugurată în anul 1895, Biblioteca Centrală Universitară, construită între anii 1906 și 1908 în stilul secesiunii vieneze, sau Casa Universitarilor, construită între 1935 și 1937 în stil art deco.

Case și conace[modificare | modificare sursă]

Conform listei oficiale, în Cluj-Napoca există 199 de case monument istoric.[255] Dintre cele mai vechi, sunt notabile Casa Matia, construită în secolul XV, în care s-a născut Matei Corvinul, rege al Ungariei, și Casa Hintz, în care a fost deschisă prima farmacie din Cluj, în anul 1573.[256] De dinaintea secolului XIX, mai sunt semnificative casa în care s-a născut matematicianul János Bolyai, Casa Schleunig[257], ridicată în anul 1450 și decorată ulterior de sculptorul Anton Schuchbauer[258], Casa Wolphard-Kakas[259], construită în secolul XVI în stil renascentist, sau Casa Heltai, în care a trăit primul reformator religios și tipograf al Clujului, Gáspár Heltai.[260] De însemnătate mai este și clădirea fostei primării, cunoscută și sub numele de Casa Sfatului (Tanácsház în maghiară), construită în stil neoclasic între anii 1842 și 1845, după planurile arhitectului Anton Kagerbauer.[261]

În secolele XIX și XX, au fost construite case în eclectic, precum Casa Benkő sau Casa Piuariu-Molnar, sau în stilul secesiunii vieneze, precum Casa Învățătorului.

Palate[modificare | modificare sursă]

În Piața Unirii din centrul Clujului se află mai multe palate ale fostelor case princiare maghiare ale Transilvaniei. În stil baroc, în secolul XVIII, au fost construite Palatul Teleki și Palatul Bánffy, proiectat de arhitectul german Johann Eberhard Blaumann, clădire în care astăzi se află Muzeul de Artă al Clujului.[262] Au mai fost construite Palatul Wass, în stil renascentist, Palatul Rhédey, în stil eclectic, și Palatul Jósika (numit și Casa cu picioare), în stil neoclasicist.[263] În apropierea acestora, se află ansamblul de palate din jurul Podului Horea: Palatul Babos, Palatul Berde, Palatul Széki și Palatul Elian. Construite la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea sunt tipice arhitecturii Belle Époque, cu influențe din stilul neoclasic și al secesiunii vieneze.

La finalul secolului XIX și începutul secolului XX, au mai fost construite în stil eclectic Palatul Regionalei CFR (inițial Palatul EMKE), Palatul de Justiție, Palatul Primăriei (construit cu influențe neobaroce) și Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe (inițial sediul Administrației Domeniilor Forestiere al Austro-Ungariei). În stilul secesiunii vieneze s-au construit Palatul Prefecturii și Palatul Urania, iar în stil neoclasic, Palatul Reduta (astăzi sediul Muzeului Etnografic al Transilvaniei), Palatul Poștei și Palatul de Finanțe.

Amenajare urbană[modificare | modificare sursă]

Cartierele de locuințe colective construite în anii 1960

Planificare urbană[modificare | modificare sursă]

Străzi[modificare | modificare sursă]

Fortificații[modificare | modificare sursă]

Bastionul Aurarilor (demolat 1859)
Poarta de pe Str. Podului (demolată 1868)

De-a lungul istoriei Clujului, au fost construite 4 principale sisteme de fortificații în zona centrului orașului, din care 3 mai sunt vizibile și în prezent și sunt frecventate ca obiective turistice: un fragment din ruinele Castrului Roman Napoca, aflat în Piața Unirii.[264] Din perioada primelor secole ale erei noastre, s-a păstrat un fragment din ruinele Castrului Roman Napoca, aflat în Piața Unirii, mai multe fragmente din a doua cetate medievală și rămășițele Cetățuii.[265]

Ruinele Bastionului Pantofarilor
Bastionul Postăvarilor

În timpul Epocii Medievale, Clujul a avut două serii de fortificații de apărare. Prima, de dimensiune mai mică, a fost parțial distrusă de o invazie tătară în secolul XIII, rămășițele sale fiind încorporate în cea de-a doua cetate medievală a Clujului, construită după obținerea titlui de Oraș Liber în anul 1316.[13][266] Aceasta înconjura zona actualului centru istoric și era constituită din zidurile de apărare și 20 de turnuri, deținute de breslele Clujului. Dintre aceste, astăzi mai există Bastionul Croitorilor, Bastionul Postăvarilor, Bastionul Lăcătușilor (devenit ulterior Turnul Pompierilor) și Bastionul Pantofarilor (parțial demolat).[267] Doar primele două și-au menținut arhitectura originală.[264]

Ultimul rând de fortificații a fost construit între 1715 și 1735 de către Monarhia Habsburgică pe dealul Cetățuii.[268] Fortăreața era în formă de stea, era dotată cu o redută și un turn și era înconjurată de bastioane. Doar o parte din clădirile vechii cazarme au supraviețuit până în prezent, o parte fiind demolate în perioada comunismului pentru a construi Hotelul Belvedere și Turnul Parașutiștilor.[268] Pentru a conserva și restaura situl Cetățuii, în anul 2020 a fost elaborat un plan de reamenajare a zonei care prevedea readucerea vârfului dealului la forma de stea din secolul XVIII, crearea unei piațete în locul parcării hotelului și redeschiderea porții de vest către public.[268]

Piețe[modificare | modificare sursă]

Existau, în anul 2020, 19 locații în Cluj-Napoca cu denumirea de piață, excluzând piețele agroalimentare.[269] Piața Unirii, cunoscută în trecut ca Piața Regele Matia sau Piața Centrală, se află în centrul orașului și este considerată punctul zero al Clujului.[270] În zona centrală mai sunt 5 alte piețe istorice: Piața Avram Iancu (Piața Victoriei până în 1993), Piața Lucian Blaga (Piața Păcii până în 1995), Piața Mihai Viteazul, Piața Muzeului și Piața Gării.[269] Restul piețelor sunt de mici dimensiuni și se află în cartierele rezidențiale ale orașului.[269]

Parcuri[modificare | modificare sursă]

Cazinoul din Parcul Central
Biserică din Parcul Etnografic

Clujul are în folosință 5 parcuri majore aflate, fie în zona centrală, fie în zonele alăturate: Parcul Central (13 ha)[271], Parcul Iuliu Hațieganu (20 ha)[272], Grădina Botanică (14 ha)[273] și Parcul Etnografic (16 ha)[274] și Parcul Cetățuia (12 ha).[275][276] Pe lângă acestea, mai există alte șase parcuri de dimensiuni mai mici și patru baze sportive în cartierele Clujului.[275] Raportat la populația din anul 2018, Clujul deține 25.28 m2 de spațiu verde pe cap de locuitor.[277]

Principalele parcuri ale Clujului au fost date în folosință în secolul XIX și începutul secolului XX și conțin clădiri de importanță istorică locală. În Parcul Central, deschis în anul 1830 sub numele de Népkert (Grădina Populară), se află clădirea Chios și Casinoul,[278][279] ambele construite la sfârșitul secolului XIX după proiectele arhitectului clujean Lajos Pákey.[280] Parcul Iuliu Hațieganu a fost construit între anii 1930 și 1932, sub îndrumarea medicului internist Iuliu Hațieganu care dorea să creeze un parc sportiv în oraș.[272] Amenajarea Grădinii Botanice a început în anul 1920 după planurile botanistului Alexandru Borza, având la bază grădina Universității Franz Joseph, preluată de către administrația română de la cea maghiară după Marea Unire.[273][281] Parcul Etnografic, înființat în anul 1929 și amenajat sub îndrumarea lui Romulus Vuia, face parte din Muzeul Etnografic al Transilvaniei și este primul muzeu în aer liber din România.[274][282]

Monumente și statui[modificare | modificare sursă]

Principalele monumente din Cluj-Napoca au fost inaugurate în patru perioade principale: perioada Monarhiei Habsburgice și a Imperiului Austro-Ungar, perioada interbelică, perioada comunistă și perioada de după 1989.[283][284] Cel mai vechi monument major, Statuia Sf. Maria Protectoare, cunoscută și ca Statuia Ciumei, a fost ridicat după epidemia de ciumă care a afectat Clujul între 1738 și 1742 și face parte dintr-o serie de astfel de monumente inaugurate de către administrația imperială în semn de mulțumire către divinitate pentru eradicarea pestei.[285][286] În 1831 este amplasat, în Piața Mare, Obeliscul Carolina, în onoarea împărătesei Austriei, care a vizitat Clujul alături de împăratul Francisc în acel an.[287][288] În anul 1902, acesta este mutat în Piața Muzeului pentru a face loc ansamblului de sculpturi reprezentându-i pe regele Matia Corvin alături de generalii săi.[289][290][291] În 1904 a fost instalată în Piața Lucian Blaga (atunci Piața Sf. Gheorghe) o copie a Statuii Sfântului Gheorghe din Praga, monument realizat în anul 1373 de doi sculptori clujeni, Gheorghe și Martin din Cluj (în latină Martinum et Georgium de Clussenberch, conform inscripției originale).[292][293][294]

La începutul perioadei interbelice, Clujul a primit din partea Romei o copie a statuii Lupa Capitolina, amplasată inițial în Piața Unirii, iar în prezent în fața Catedralei Greco-Catolice.[295][296] În timpul Republicii Socialiste România, au fost inaugurate statuia lui Mihai Viteazu,[297][298] statuia lui Baba Novac,[299][300] statuile lui Horea, Cloșca și Crișan[301][302] și statuia Școlii Ardelene.[303][304] După revoluția din 1989, au mai fost adăugate statuia lui Avram Iancu[305] și Monumentul "Glorie Ostașului Român"[306] în zona Catedralei Metropolitane, Monumentul Memorandiștilor[307] și Monumentul Stâlpii Împușcați[308] în Piața Unirii și Monumentul Rezistenței Anticomuniste la intrarea în Parcul Central.[309][310]

Cimitirul Hajongard[modificare | modificare sursă]

Cripta Bethlen
Lespede

Numit oficial Cimitirul Central și supranumit Panteonul Transilvaniei, Cimitirul Hajongard adăpostește numeroase statui, obeliscuri, morminte și cripte elaborat împodobite.[311][312] Printre personalitățile îngropate în Hajongard se numără familiile maghiare princiare și nobiliare Teleki, Bethlen, Kendeffy, Bánffy și Apor, scriitori precum Sámuel Brassai, Emil Isac, Janos Apaczai Csere și Ion Agârbiceanu, compozitorul Gheorghe Dima, sculptorul Virgil Fulicea, medicul internist Iuliu Hațieganu, savantul Emil Racoviță și arhitectul Károly Kós.[313] Cimitirul se află pe lista de monumente istorice a României, iar, în trecut, a fost sugerat ca acesta să fie înregistrat în patrimoniul mondial UNESCO.[314]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Casa Tranzit: spațiu cultural situat în fosta sinagogă Poale Țedek

Există în Cluj o gamă largă de activități și întreprinderi din domeniul culturii, orașul având o bogată istorie a teatrului, cinematografiei și muzicii.[315][316] Sunt prezente la Cluj patru instituții publice naționale de cultură: Teatrul Național „Lucian Blaga”, Teatrul Maghiar de Stat, Opera Maghiară și Opera Națională Română.[317][318] În oraș activează filiale ale Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Artiștilor Plastici, Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.[319] De asemenea, Clujul are un număr semnificativ de centre culturale, precum Institutul Cultural Francez, Centrul Cultural German, Centrul Cultural Italian, British Council, Centrul Cultural Brazilian „Casa do Brasil”, Centrul Cultural Polonez, Institutul Confucius și multe altele.

Heraldică[modificare | modificare sursă]

Cel mai vechi simbol al administrației Clujului este sigiliul orașului liber, acordat de Ludovic de Anjou în anul 1369 și folosit de atunci pe acte administrative și judecătorești. Sigiliul are în prim plan un zid de cetate cu șapte creneluri, iar în mijlocul acestuia, o poartă cu hersă. Deasupra lor, în fundal, se află 3 bastioane crenelate cu fereastră. Acest simbol apare pe acoperișul Primăriei vechi din Piața Unirii, pe o lojă a Teatrului Național din Cluj, pe Obeliscul Carolina, în Biserica Sf. Mihail și este, de asemenea, încorporată în emblema Universității Babeș-Bolyai.[320]

Stema actuală a Clujului a fost adoptată în anul 1999, în urma unui concurs organizat în 1995 de Primăria Cluj-Napoca, condusă de Gheorghe Funar.[52] Modelul câștigător, conceput de o elevă de la Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea”, prezintă un scut împărțit în trei secțiuni, cea din stângă conținând un portret al zeiței Minerva, cea din dreapta, o reprezentare a Monumentului Memorandiștilor, iar cea superioară, un draco dacic.[52]

Muzee și galerii[modificare | modificare sursă]

Numeroase expoziții permanente sau temporare pot fi vizitate la Muzeul Național de Artă, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Muzeul de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Farmaciei, Muzeul Zoologic, Muzeul Apei, Muzeul de Mineralogie, Muzeele Universității Babeș-Bolyai și Muzeul Mitropoliei Clujului.[321] Un reper important pentru cultura orașului a devenit în anii recenți Fabrica de Pensule, un spațiu de creație și difuzare a artei contemporane, cunoscut la nivel internațional în special pentru artele vizuale. Mai mulți artiști ai Fabricii de Pensule expun periodic în câteva dintre cele mai mari muzee de artă contemporană ale lumii.

Dramaturgie[modificare | modificare sursă]

Teatrul și opera din Cluj au operat continuu începând cu înființarea, în anul 1792, a Societății teatrale, organizație artistică sponsorizată inițial de nobilimea orașului.[322][323][324] Din cauza lipsei unui spațiu dedicat spectacolelor, acestea s-au ținut inițial în sala de bal a Palatului Rhédey, iar ulterior în Casa Pataki–Teleki.[325][326] Între anii 1804 și 1821, este construit Teatrul de pe Ulița Lupilor, prima clădire dedicată spectacolelor dramatice din oraș.[322] Teatrul a funcționat în clădirea de pe Ulița Lupilor (azi Strada Mihail Kogălniceanu) până în anul 1906, când și-a mutat activitatea în clădirea Teatrului Național.[322] Până în anul 1919, spectacolele dramatice erau, în principal, interpretate în limba maghiară, cu puneri în scenă ocazionale a unor piese în limba germană.[322][327]

În anul 1919, Clădirea Teatrului din Piața Ștefan cel Mare este preluată de autoritățile române, din acel an și până în 1940, fiind folosită de compania de teatru română și de Opera Națională Română.[322] Teatrul Maghiar și Opera Maghiară își mută activitatea în clădirea de la capătul Parcului Central, construită de Jenő Janovics.[324] Teatrul Român a fost condus de Zaharia Bârsan, Victor Eftimiu și Victor Papilian, printre alții, în perioada interbelică.[322] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, instituțiile dramatice române s-au refugiat la Timișoara, cele maghiare reluându-și activitatea în clădirea Teatrului Național.[322]

În perioada comunistă, împărțirea clădirilor teatrelor revine la orânduirea din anul 1919.[322] În această perioadă sunt prezenți pe scena din Cluj actorii Dorel Vișan, Ileana Ploscaru, Silvia Ghelan, Aurel Giurumia, Melania Ursu, Valeria Seciu, George Motoi și Anton Tauf.[322]

Pe scena Operei Naționale Române au susținut spectacole sopranele Angela Gheorghiu și Anita Hartig, baritonii Alexandru Agache și George Petean, tenorul Ion Buzea și balerina Simona Noja.[328][329][330]

Cinematografie[modificare | modificare sursă]

Janovics, Curtiz și Korda la Cluj, 1915

Prima proiecție de film din Cluj a fost difuzată în anul 1906 și a constat în câteva cadre ce înfățișau un tren care venea spre spectatori.[331] Activitatea de producție cinematografică la Cluj începe în anul 1913, în perioada filmelor mute, alb-negre, când regizorul Jenő Janovics, pionier al cinematografiei și director al Teatrului din Cluj, a început colaborarea cu studioul de film parizian Pathé.[332][333] Din această colaborare a rezultat Sárga csikó (Murgul șarg), primul film realizat în oraș.[333] În anul 1914, Janovics își înființează propriul studio de film, Studioul Janovics, care intră în colaborare cu firma de distribuție de film Projectograph, împreună publicând filme sub numele ProJa Filmgyár (Casa de filme ProJa).[334][335]

Alături de Janovics, a lucrat în anul 1915 regizorul Michael Curtiz, care avea să devină câștigător al premiului Oscar pentru filmul Casablanca.[333][336] Aceștia au publicat trei filme mute: A tolonc (Escortata), Bánk bán (Banul Bánk) și A kölcsönkért csecsemök (Sugarii împrumutați).[337][338] În același an, tot la invitația lu Janovics, își începe activitatea la Cluj Alexander Korda, cunoscut ulterior ca regizor al unor filme clasice britanice și de Hollywood.[333][339] Împreună, Janovics și Korda produc două filme, Vergödö szívek (Inimi zbuciumate) și A Dolovai nábob leánya (Fiica nababului Dolovan).[339] În 1916, Janovics înființează un nou studio de film, Corvin Film, sub care Korda va mai regiza un număr de 21 de filme.[340] Anul următor, Corvin Film este vândut unui alt regizor maghiar și își mută activitatea la Budapesta. Restul filmelor produse sau regizate de Janovics în Cluj după 1917 au fost publicate de Casa de film Transsylvania (Transsylvania Filmgyár).[341]

Cinema ARTA
Clădirea Urania - primul cinema al Clujului

Producția de film în Cluj scade în perioada interbelică, Janovics fiind în continuare unul dintre singurii producător activi în oraș.[342] Totuși, din lipsă de fonduri și din dorința de a se concentra mai mult pe producții de teatru, și acesta renunță la o mare parte din activitatea cinematografică odată cu sfârșitul epocii filmului mut.[343][342] Alături de Casa de film Transsylvania, în Cluj funcționează în perioada interbelică și studioul Fotofilm, condus de László Fekete.[343][342] De-a lungul anilor 1920 și 1930, ambele studiouri produc filme documentare, informative sau de propagandă atât pentru statul român, cât și pentru cel maghiar.[343]

În perioada comunistă, în Cluj se filmează filme precum Corigența domnului profesor (1958), Gaudeamus Igitur (1964) sau Pistruiatul (1973).[344] În 1991 este turnat filmul Undeva, în Est.[345] Și-au început cariera în oraș actorii Florin Piersic și Dorel Vișan, precum și producătorul Tudor Giurgiu.

Au existat în Cluj 14 cinematografe, dintre care 8 sunt active și în prezent.[346] Favorit este cel mai vechi cinematograf din Cluj, are peste un secol și a suferit multe transformări de-a lungul existenței sale, inclusiv două rebotezări. Dat în funcțiune odată cu Palatul Urania în 1910, în cinematograf au rulat primele filme mute din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.[331] Acum, pe lângă proiecții de film rulate ocazional, se organizează și concerte de muzică, piese de teatru sau diverse expoziții, fiind mai degrabă un spațiu cultural. Pe lângă acesta, Clujul dispune de alte șapte cinematografe: Odeon Cineplex (VIVO!), Cinema City (Iulius Mall), Florin Piersic, Victoria, Arta, Dacia și Mărăști. În anul 2021, Clujul a fost inclus în rețeaua de orașe creative UNESCO, primind titlul de Oraș al filmului.[347]

Festivaluri[modificare | modificare sursă]

Festivalul Untold pe Cluj Arena

Clujul găzduiește mai multe festivaluri de muzică care atrag anual sute de mii de participanți.[348] Printre acestea se numără Untold[349], Electric Castle, Toamna Muzicală Clujeană, Transilvania Jazz Festival, Festivalul Mozart,[350] Jazz in the Park,[351] Festivalul de Muzică de Cameră „SonoRo”[352] și Festivalul Ligeti.[353]

Festivalului Internațional de Teatru „Interferențe”, Festivalul „Temps d'Images”, Festivalul internațional de film Transilvania, Festivalul Internațional de Film Comedy Cluj, Primăvara Cafenelelor, Festivalul Cluj Modern sau Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga” completează imaginea de oraș al festivalurilor pe care și-a creat-o deja Clujul.[354] Începând cu 2017, Cluj-Napoca este gazda Cluj Pride, primul festival de anvergură destinat comunității LGBT din Transilvania.

În 2012 au avut loc la Cluj circa 90 de festivaluri, de mai mică sau mai mare dimensiune.[354]

Gastronomie[modificare | modificare sursă]

Datorită locației orașului și a legăturilor istorice cu Europa Centrală, gastronomia locală a fost, în mod istoric, influențată de bucătăria românească, cea maghiară, cea germană și cea evreiască.[355] La Cluj își au originea cel puțin două feluri de mâncare specifice Ardealului, varză à la Cluj și vargabeleșul.[356][357] De asemenea, specifică zonei este brânza de Năsal, produsă actualmente de Napolact.[358][359]

În Cluj activează restaurante cu specific local, dar și multe care servesc mâncare internațională, cu specific indian, vietnamez, italian, francez, chinezesc sau japonez.[360][361][362] În plus, sunt prezente restaurante și magazine pentru diete specifice, cum ar fi dieta vegetariană, cea vegană, cea fără gluten sau cea halal.[363][364][365] În anul 2021 s-a deschis primul restaurant din oraș al unui bucătar premiat cu o stea Michelin.[366]

Prezența minorității maghiare a asigurat continuitatea bucătăriei maghiare tradiționale în oraș.[367][368] În oraș sunt prezente baruri, cafenele și restaurante, cu specific maghiar, unde se servesc supe și tocane, precum gulașul, paprikașul, pörköltul sau supa halászlé, cârnații tradițional ungurești, condimentați cu boia de ardei, deserturi precum vargabeleșul, gomboții și găluștele Șomloi sau produse de patiserie precum cozonacul secuiesc și langoșul.[369][370][371][372]

Clujul are importanță regională în domeniul gastronomiei cel puțin din secolul XVII.[373] În anul 1695 este tipărită, la Cluj, prima carte de bucate publicată pe teritoriul actual al României, scrisă de Sofia Tofeus, publicată în limba maghiară și tradusă în limba română sub numele de Cărticica meseriei de bucătar.[374][373] Cartea conținea 334 de rețete, scrise pentru pătura mijlocie a Transilvaniei, printre care se numără cele mai vechi rețete de sarmale și de varză à la Cluj.[368][357]

Producția de bere la Cluj are o istorie lungă, prima atestare a activității meșteșugarilor berari (în latină braxatores) fiind din anul 1366.[375][376] Deși numărul acestora în secolul XIV nu era suficient de mare pentru a forma o breaslă, este notat că numărul lor crescuse semnificativ până în secolul XVI, în pas cu dezvoltarea orașului.[377] Industrializarea producției de bere a început în a doua jumătate a secolului XIX. În Mănăștur, s-a înființat în anul 1862 fabrica de bere Városi Sörfözöház (Berăria Orășenească).[376][378] În anul 1878 se deschide Fabrica de Bere Czell Friedrich & Fii, cunoscută în perioada comunistă ca Fabrica de Bere „Înainte”, iar în prezent ca Ursus Breweries.[376][379] Începând cu anii 2010, producția de bere la Cluj s-a diversificat odată cu apariția mai multor producători de bere artizanală.[376][380] În ianuarie 2021, își aveau sediul la Cluj 6 berării artizanale și 4 gypsy brewers (berării fără sediu fix), care produceau împreună peste 100 de sortimente de bere.[381][382]

Viață de noapte[modificare | modificare sursă]

Viața de noapte în Cluj este vibrantă, cu o mulțime de cluburi și petreceri studențești, inedite sau sofisticate. Cele mai populare cluburi de noapte sunt NOA (Nest of Angels), Midi (singurul club din România cotat de revista britanică DJ Mag ca fiind unul dintre cele mai bune din lume),[383],/Form Space, Flying Cyrcus, Janis, Diesel, After Eight, Phi 18 (destinat în principal studenților), Bamboo și Euphoria Music Hall. Cluj-Napoca este printre puținele orașe din România care are un club destinat comunității LGBT.[384] Deținut de activistul Lucian Dunăreanu, clubul Delirio a luat ființă în 2011.[385]

Cele mai multe baruri și puburi se găsesc în centrul orașului, multe dintre ele surprinzând prin originalitatea designului, atmosfera prietenoasă și evenimentele inedite organizate. Printre acestea se remarcă Samsara Chill-out & Tea House, singura ceainărie din oraș în care clienții se descalță la intrare, iar servirea se face la podea. În ultimii ani, campania de promovare a cititului a luat amploare în localurile clujene și, ca rezultat, au început să apară mini-biblioteci în multe baruri din oraș.[386]

Strada Piezișa e cunoscută pentru atmosfera de vacanță, pentru puburile în care tinerii se adună după cursuri, la o cafea sau seara la o poveste sau la dans.[387]

Media[modificare | modificare sursă]

Presă scrisă[modificare | modificare sursă]

Chioșc de ziare în Piața Unirii
Câteva ziare și reviste publicate la Cluj

Cel mai difuzat cotidian clujean după tiraj este Făclia, publicat în perioada post-decembristă, până în 2007, sub denumirea de Adevărul de Cluj. Principalii săi competitori sunt Gazeta de Cluj, Ziua de Cluj și Monitorul de Cluj. Până în iunie 2007, exista și un al patrulea cotidian local de limbă română, Ziarul Clujeanului, însă acesta a fost transferat online, ultimul număr tipărit apărând pe 8 iunie 2007. Local, mai sunt active Cluju.ro, Media9, Actual De Cluj.

La Cluj-Napoca apar și alte ediții de Transilvania ale cotidienelor naționale, precum România liberă, Ziarul financiar, Pro Sport sau Gazeta sporturilor. În ianuarie 2008, Evenimentul zilei a închis ediția regională care avea sediul la Cluj.

Principalele reviste de cultură și literatură sunt: Apostrof, Idea, Steaua, Tribuna și Echinox.

Presa de limba maghiară este activă la nivel local prin publicațiile Szabadság, Krónika, Transindex, Maszol și Főtér. În oraș se află și redacția săptămânalului Erdélyi Napló, publicației Átlátszó Erdély, precum și redacțiile revistelor culturale Korunk și Helikon și a portalului istoric Erdélyi Krónika.[388]

Radio[modificare | modificare sursă]

În mare parte, presa radiofonică clujeană a fost preluată de posturile de radio naționale și retransmite pe frecvențe locale programele de la București și parțial programe locale. Cele mai populare posturi de radio sunt Radio Transilvania Cluj (100% local), Radio Cluj (radioul de stat), Radio Impuls (care retransmitea în trecut Radio 21), Kiss FM, Pro FM, Radio Guerilla, Magic FM și Mix FM. Situația este asemănătoare în ceea ce privește televiziunea. În 2003, Consiliul Național al Audiovizualului a acordat o licență audiovizuală proprie studioului teritorial Cluj al Televiziunii Române, care acum emite pe o frecvență proprie. Alte posturi de televiziune care transmit programe locale sunt Pro TV, Antena 1, Realitatea TV și Jurnalul TV. În decembrie 2011, a fost lansat postul regional de televiziune Transilvania L!VE, proprietar fiind Transilvania Media Group.

În limba maghiară, Societatea Română de Radiodifuziune deține un post frate al Radio Cluj, denumit Kolozsvári Rádió.[389] Mai sunt prezente Paprika Rádió, înființat în anul 2006.[390]

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Societatea Română de Televiziune este prezentă local prin postul TVR Cluj, care transmite emisiuni în limba română și maghiară.[391] Între anii 2011 și 2013, a emis postul de televiziune Transilvania L!VE, ulterior redenumit în LookPlus.[392] Din 2013, Digi24 a început să difuzeze jurnale de știri și emisiuni sociale și politice sub numele Digi24 Cluj-Napoca.[393]

Învățământ[modificare | modificare sursă]

Stimulat de investițiile IT din ultimii ani, care au atras prosperitate și profesioniști de elită, orașul se afirmă mai nou și ca centru educațional în învățământul preuniversitar, unde oferta s-a diversificat puternic în ultimii ani, cu investiții solide în școli private cu programe educaționale performante, atât în limba română, cât și în limba engleză.[394] Numărul mare al universităților și diversitatea studenților a transformat Clujul într-un oraș multicultural și multietnic.

Învățământ superior[modificare | modificare sursă]

Clujul găzduiește o comunitate academică de peste 100.000 de persoane.[118] În prezent, funcționează în oraș 6 universități publice, Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea Tehnică, Universitatea de Medicină și Farmacie, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Universitatea de Artă și Design și Academia Națională de Muzică, cât și trei instituții academice private, Universitatea Sapientia,Universitatea „Bogdan Vodă” și Institutul Teologic Protestant.[395]

Universitatea Babeș-Bolyai[modificare | modificare sursă]

Rectoratul
Facultatea de Drept
Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică

Universitatea Babeș-Bolyai este cea mai mare universitate din Cluj și din România, având un număr de 49.478 de studenți în anul 2020 și 248 de specializări (din care 150 în română, 72 în maghiară, 9 în germană, 15 în engleză și 2 în franceză).[396][397] Numele instituției provine de la două personalități marcante ale Transilvaniei, cercetătorul român Victor Babeș și matematicianul maghiar János Bolyai.

Universitatea Tehnică[modificare | modificare sursă]

Rectoratul
Facultatea de Construcții
Facultatea de Automatică

Este a doua cea mai mare universitate din oraș, după Universitatea Babeș-Bolyai, având un număr de 12 facultăți și 19,841 de studenți în anul 2020.[398][399]

Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”[modificare | modificare sursă]

Este cea mai cosmopolită datorită diversității provenienței studenților este cea de medicină și farmacie.

USAMV[modificare | modificare sursă]

Sediul Central USAMV

Este o universitate specializată pe tehnologii agricole și medicină veterinare, printre cele mai mari din România, având un număr de 5.643 de studenți în anul 2020.[400]

Universitatea de Artă și Design[modificare | modificare sursă]

Fondată în anul 1926 sub numele de Școala de Arte Frumoase, Universitatea de Artă și Design cuprinde două facultăți: Facultatea de Arte Plastice și Facultatea de Arte Decorative și Design.[401][402]

Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”[modificare | modificare sursă]

Academia Națională de Muzică este formată din două facultăți: Facultatea de Interpretare Muzicală și Facultatea Teoretică.[403]

Învățământul preuniversitar[modificare | modificare sursă]

În Cluj funcționează 51 de grădinițe (26 private și 25 publice) și 27 de unități de învățământ care oferă cursuri la nivel primar și gimnazial (8 private și 19 publice).[404][405] Funcționează 40 de licee (3 private și 37 publice), 13 școli postliceale (6 private și 7 publice) și 5 școli profesionale (toate publice).[406]

În topul liceelor cu predare în limba română se află Colegiul Național „Emil Racoviță”, Liceul Teoretic „Avram Iancu”, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” sau Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”.[407][408]

Biblioteci[modificare | modificare sursă]

Biblioteca Centrală Universitară
Biblioteca Județeană „Octavian Goga”

Există în Cluj un număr de 29 de biblioteci publice și private, dintre care cele mai semnificative sunt Biblioteca Județeană „Octavian Goga” și Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”.[409][410] Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” este cea mai mare bibliotecă universitară din Transilvania. Ea aparține Universității Babeș-Bolyai și cuprinde peste 3.700.000 de volume, din care aproape 500.000 sunt periodice.[411] Cluj-Napoca dispune de un serviciu de bibliotecă mobilă. Finanțat de Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, serviciul de bibliotecă mobilă are ca scop reducerea inegalității dintre locuitorii municipiului Cluj-Napoca și cei din spațiul rural, prin facilitarea accesului la carte, lectură și informare.[412] Serviciul se desfășoară cu ajutorul unui vehicul special amenajat pentru activități de bibliotecă.[413]

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Polaris Medical, cel mai mare spital privat de recuperare din România,[414] este situat pe raza localității Suceagu, la doar 8 km de Cluj-Napoca.

Cluj-Napoca este un centru de excelență în medicină, deținând unități medicale cu un nivel ridicat al calității serviciilor. Turismul medical este dezvoltat în domeniile medicinei dentare, chirurgiei plastice, recuperării medicale, asistenței medicale a vârstnicilor etc. Datorită programelor universitare de specialitate orașul reprezintă un pol de cercetare în domeniul medical și al sănătății publice.

Într-un clasament întocmit în 2011 de Ministerul Sănătății al unităților sanitare din România în funcție de competențele lor, un spital și trei institute din Cluj-Napoca au fost înscrise la clasa I de performanță dintr-un total de cinci categorii de competențe.[415]

Un spital regional de urgență, care ar urma să deservească toată Transilvania, va fi construit în Florești, devenit astăzi o suburbie a orașului.[416]

Structura rețelei medicale din Cluj-Napoca cuprinde:[417]

  • spitale, în număr de 10 în 2010, cuprinzând la rândul lor 62 de secții/clinici;
  • trei institute medicale: Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal, Institutul Inimii „Niculae Stăncioiu” și Institutul Oncologic „Ion Chiricuță”;
  • opt spitale particulare;
  • 20 de centre medicale particulare;
  • șapte laboratoare medicale particulare;
  • 362 de cabinete stomatologice;
  • 96 de laboratoare de tehnică dentară;
  • 112 farmacii particulare și 27 de depozite farmaceutice;
  • 164 de cabinete pentru medicină de familie;
  • 33 de cabinete școlare.

Sport[modificare | modificare sursă]

Fotbal[modificare | modificare sursă]

Universitatea Cluj după câștigarea Cupei României în 1965
Masculin
Kolozsvári Vasutas Sport Club în anul 1911
  • CS Sănătatea Servicii Publice Cluj - Înființat în anul 1986 sub denumirea "Clubul Sportiv Sănătatea Cluj-Napoca". Echipa își dispută meciurile de acasă pe stadionul Clujana. Cea mai mare performanță a clubului este accederea echipei în optimile de finală ale Cupei României în sezonul 2007-2008, acolo unde a fost premiată cu medalia Surpriza Cupei României în sezonul 2007-2008.
  • Victoria Cluj - a fost un club românesc de fotbal, înființat în anul 1920, în cartierul Mănăștur, înglobând inițial studenții de la Academia Comercială din Cluj-Napoca. Triplă vicecampioană a României în anii 1921–22, 1922–23, 1928–29. A fost reînființată în 2019 și activează în liga a patra.
  • Ferar Cluj - Sau Club Atletic Cluj a fost un club de polisportiv fondat în anul 1880 (ca Kolozsvári Atlétikai Club), secția de fotbal fiind înființată abia în 1904. Echipa are în palmares un titlu de campioană regională în sezonul 1913-14. În anii interbelici a jucat în nou inființata Divizie B. În timpul celui de-al doilea război mondial a obținut un loc 3 în prima ligă maghiară în sezonul 1943-44, si a fost finalistă în Cupa Ungariei împotriva echipei Ferencvaros. După război a obținut cea mai bună clasare în fotbalul românesc, locul 6 in Divizia A în sezonul 1946-47. În 1948 a fuzionat cu echipa CFR.
  • Dermata Cluj - A fost un club de fotbal fondat în 1945 și desființat în 1967, prin fuziunea cu CFR Cluj. A fost sponsorizată de fabrica de încălțăminte Clujana până în 1948. A jucat timp de un sezon în Divizia A (1947-1948).
Feminin
  • CFF Olimpia Cluj - Este un club de fotbal feminin fondat în 2010, clubul a început direct în prima ligă pentru că la acea vreme era doar prima ligă și a câștigat campionatul în primul său sezon. În același an, echipa a câștigat de asemenea și Cupa României. De atunci, Olimpia a reușit eventul timp de cinci ani consecutiv (2011, 2012, 2013, 2014, 2015).
  • CFF Clujana - Este un club de fotbal feminin înfiițat in 2001. Are în palmares 7 titluri de campioană și 4 cupe.

Baschet[modificare | modificare sursă]

Masculin
  • U-BT Cluj-Napoca - Este o echipă de baschet masculin, care a luat ființă în anul 1948. Are în palmares 5 titluri de campioană și 4 cupe ale României.
Feminin

Rugby[modificare | modificare sursă]

Handbal[modificare | modificare sursă]

Masculin
Feminin

Polo pe apă[modificare | modificare sursă]

  • CSM Cluj - Este o echipă de polo pe apă înființată în 1993.

Fotbal american[modificare | modificare sursă]

Orașul a găzduit Campionatele europene de gimnastică individuală din 2017 și o grupă de la Campionatul European de Baschet Masculin 2017. La Cluj urmează să se desfășoare Campionatul European de tenis de masă din 2018.[418]

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Cluj-Napoca este înfrățit cu 18 localități din întreaga lume:[419]

Reprezentanțe diplomatice[modificare | modificare sursă]

Până la centralizarea administrativă instaurată în anul 1948 odată cu preluarea puterii de către PCR, au funcționat la Cluj consulate generale ale Franței, Cehoslovaciei, Canadei ș.a. Ultima reprezentanță diplomatică străină închisă în timpul regimului comunist a fost Consulatul General al Republicii Populare Ungare, desființat în anul 1988 în contextul răcirii relațiilor româno-maghiare. Consulatul a fost redeschis în anul 1997, conform prevederilor Tratatului de la Timișoara.

În prezent, funcționează la Cluj:

Personalități[modificare | modificare sursă]

De importanță locală[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Cluj Napoca - Ghid de călătorie” (PDF). infoturism.ro. 
  2. ^ Tia Sîrca (). „De ce Clujul era numit "orașul comoară"?”. Transilvania Reporter. 
  3. ^ Ștefan Pascu, Istoria Clujului, Cluj, 1974, pag. 68.
  4. ^ a b c d e f g h i Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  6. ^ „Clujenii - gânduri despre oamenii din orașul comoară”. Cluj.com. . Accesat în . 
  7. ^ a b „Despre Cluj - Istoria Clujului - informații despre Cluj Napoca” (în engleză). www.cazareclujnapoca.ro. Accesat în . 
  8. ^ „Atlasul cadastrului apelor din România”. 
  9. ^ „IDENTIFICAREA AȘEZĂRILOR RURALE DIN PODIȘUL SOMEȘAN ÎN VEDEREA EVALUĂRII VULNERABILITĂȚII LOR”. 
  10. ^ a b c „Analiză UBB | Orașul Cluj-Napoca și-a dublat suprafețele construite în ultimii 20 de ani”. EBS Radio. . Accesat în . 
  11. ^ „Prin Cluj-Mănăștur, pe urmele unei istorii multimilenare”. Buletin de Mănăștur. Accesat în . 
  12. ^ „Transilvania și Imperiul Habsburgic. Cum au ocupat austriecii Ardealul”. www.historia.ro. Accesat în . 
  13. ^ a b c d e „Centrul Comercial Central”. Visit Cluj-Napoca. 
  14. ^ „Banca Transilvania - Despre noi”. Banca Transilvania. Accesat în . 
  15. ^ „Terapia SA”. 
  16. ^ „Incantati de cunostinta”. www.farmec.ro. Accesat în . 
  17. ^ „Japonezii de la Asahi au finalizat achiziția producătorului Ursus și Timișoreana”. ZF.ro. Accesat în . 
  18. ^ „Fundația Sapientia”. sapientia.ro. Accesat în . 
  19. ^ a b hu Gaal, György (). „Kolozsvári kronológia – Kolozsvár kétezer esztendeje dátumokban” (în maghiară). Szabadság. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ a b Centre, UNESCO World Heritage. „Villages with Fortified Churches in Transylvania” (în engleză). UNESCO World Heritage Centre. Accesat în . 
  21. ^ „Originea necunoscută a numelui orașului Cluj-Napoca (II)”. BunaDimineata.ro. . 
  22. ^ Szabó, Attila m. „Dicționar de localități din Transilvania”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „Clus, Cluj, Napoca…| Când și de ce s-a schimbat denumirea orașului?”. Cluj.com. . Accesat în . 
  24. ^ a b Pașcu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 24. 
  25. ^ „Originea necunoscută a numelui orașului Cluj-Napoca (I)”. BunaDimineata.ro. . 
  26. ^ a b c d e Pașcu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 25. 
  27. ^ a b c „Descriere tehnică - Teatrul Maghiar de Stat Cluj”. www.huntheater.ro. Accesat în . 
  28. ^ a b Verdery, Katherine (). National Ideology Under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceaușescu's Romania. University of California Press. ISBN 0-520-20358-5. 
  29. ^ Mihai Prodan (). „Cluj sau Cluj-Napoca? Cum s-a schimbat numele orașului peste noapte, din pixul lui Ceaușescu”. Ziua de Cluj. 
  30. ^ a b „Partea I”. Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. X (125). . 
  31. ^ Le Vie d'Italia, vol. 46/1940, issues 7-12, p. 1172
  32. ^ Gönül Pultar, Kimlikler lütfen: Türkiye Cumhuriyeti'nde kültürel kimlik arayıșı ve temsili, p. 62. Ankara: ODTÜ Yayıncılık, 2009, ISBN: 978-994-434478-4
  33. ^ a b Asztalos, Lajos (). „Kolozsvár neve” (în maghiară). Szabadság. Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ Ioana Bugheanu. „Cluj-Napoca: istorie și cultură în inima Transilvaniei”. Historia. 
  35. ^ Pașcu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 26. 
  36. ^ Pop & Bolovan 2009, p. 82.
  37. ^ Heather 2012, p. 223.
  38. ^ Crișan, Ion Horațiu (). Necropola celtică de la Apahida [Celtic necropolis at Apahida] (în Romanian). Acta Musei Napocensis. 
  39. ^ Lukács 2005, p. 20.
  40. ^ The Cambridge history of early Inner Asia, Volume 1 (în engleză), Cambridge/New York/Melbourne: Cambridge University Press, , ISBN 0-521-24304-1 .
  41. ^ Vasile Chirică, Românii în imperiul avar, cartea a IV-a, capitolul II, nota 1, Regimul noului august Iustinian, în: Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. II, ed. a II-a, București, Editura enciclopedică, 1992, p. 233)
  42. ^ Anonymus (). Gesta Hungarorum. 
  43. ^ Ștefan Pascu, Istoria Clujului, Cluj, 1974, pag. 68.
  44. ^ Tudor Sălăgean, ed. (). Povești despre Cluj. 1. Editura Școala Ardeleană. p. 41. 
  45. ^ a b c „19 august 1316: Ziua în care Clujul a devenit oraș liber”. adevarul.ro. Accesat în . 
  46. ^ „Răscoala sașilor din 1277 și alte revolte de-a lungul vremurilor | Romania Libera”. romanialibera.ro. Accesat în . 
  47. ^ a b c „Cum a devenit Clujul oraș acum 700 de ani: stabilirea hotarelor și cele mai importante consecințe imediate”. adevarul.ro. Accesat în . 
  48. ^ a b „Cluj, 19 august 1316: ziua libertății”. adevarul.ro. Accesat în . 
  49. ^ de Franz Zimmermann, Carl Werner (). Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. I. Sibiu. p. 319. 
  50. ^ „Biserica Sfântul Mihail - Memorie și cunoaștere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  51. ^ https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-CJ.pdf
  52. ^ a b c Pop, Florina (). „Cum a ajuns Clujul să renunțe la o stemă veche de peste 600 de ani și să folosească în actele oficiale desenul unei eleve”. Adevărul. Accesat în . 
  53. ^ a b c Lazarovici, Gheorghe (). Cluj-Napoca: Inima Transilvaniei. Studia. p. 36. 
  54. ^ a b Ștefan Pascu (). Meșteșugurile din Transilvania până în secolul al XVI-lea. Editura Academiei Republicii Socialiste România. p. 58. 
  55. ^ Lazarovici, Gheorghe (). Cluj-Napoca: Inima Transilvaniei. Studia. p. 37. 
  56. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 95. 
  57. ^ a b Pakó, László, „Rolul adunării centumvirilor în activitatea judecătorească a Clujului în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea”, Pe urmele trecutului. Profesorului Nicolae Edroiu la 70 de ani. Susana Andea, Ioan-Aurel Pop (coord.). Cluj-Napoca, 2009. 225–238., accesat în  
  58. ^ Kiss 1997.
  59. ^ a b Lazarovici, Gheorghe (). Cluj-Napoca: Inima Transilvaniei. Studia. p. 38. 
  60. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 124. 
  61. ^ Lukács, József (). Povestea "orașului-comoară": scurtă istorie a Clujului și a monumentelor sale. Apostrof. p. 49. 
  62. ^ a b Rogers Brubaker, Margit Feischmidt, Jon Fox, Liana Grancea (). „De la Kolozsvár la Cluj-Napoca”. Politică naționalistă și etnicitate cotidiană într-un oraș transilvănean. Cluj-Napoca: Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Kriterion. p. 98. ISBN 978-606-92512-5-6. 
  63. ^ a b „Cum a trecut la unitarianism tot Clujul. Discursul legendar rostit acum 450 de ani de un predicator „cățărat" pe o piatră”. adevarul.ro. Accesat în . 
  64. ^ a b c d e f Lazarovici, Gheorghe (). Cluj-Napoca: Inima Transilvaniei. Studia. p. 40. 
  65. ^ a b Lazarovici, Gheorghe (). Cluj-Napoca: Inima Transilvaniei. Studia. p. 42. 
  66. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 310. 
  67. ^ Schimbam, Uniti (). „Compromisul austro-ungar din 1867”. Uniti Schimbam. Accesat în . 
  68. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 311. 
  69. ^ a b Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 290. 
  70. ^ a b https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-CJ.pdf
  71. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 312. 
  72. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v hu Árpád Varga E. „Erdély etnikai és felekezeti statisztikája (1850-1992)”. 
  73. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 349. 
  74. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 350. 
  75. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 351. 
  76. ^ „Ansamblul Clinicilor universitare – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  77. ^ „Universitatea Babeș-Bolyai”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în . 
  78. ^ „„Procesul memorandiştilor" şi discursul cu care doctorul în drept Ion Raţiu a intrat în istorie: „Existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă". adevarul.ro. Accesat în . 
  79. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 375. 
  80. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 380. 
  81. ^ a b c d „Cum a intrat armata română în Cluj în ajunul Crăciunului, în 1918, după terminarea Marelui Război”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  82. ^ a b c Tudor Sălăgean, ed. (). Povești despre Cluj. 3. Editura Școala Ardeleană. p. 153. 
  83. ^ „Pop, Iulian - Memorie și cunoaștere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  84. ^ AGERPRES. „UN SECOL DE EDUCAȚIE: Serbările oficiale de inaugurare a Universități Daciei Superioare.”. www.agerpres.ro. Accesat în . 
  85. ^ „Clădirea Universității (strada Mihail Kogălniceanu) - Memorie și cunoaștere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  86. ^ Tudor Sălăgean, ed. (). Povești despre Cluj. 3. Editura Școala Ardeleană. p. 159. 
  87. ^ „Învățământul universitar în Transilvania | Facultatea de Matematică și Informatică”. www.cs.ubbcluj.ro. Accesat în . 
  88. ^ Brădățeanu, V. „PORTRET: Victor Babeș – autorul primului tratat de bacteriologie din lume | Agenția de presă Rador”. Accesat în . 
  89. ^ Tudor Sălăgean, ed. (). Povești despre Cluj. 3. Editura Școala Ardeleană. p. 158. 
  90. ^ a b Tudor Sălăgean, ed. (). Povești despre Cluj. 3. Editura Școala Ardeleană. p. 155. 
  91. ^ „Manufactura de tutun. Activitatea din anul 1923 a acestei instituții”. 
  92. ^ „Cum au dispărut fabricile Clujului. Terenurile, marea miză a afacerilor”. Accesat în . 
  93. ^ Tudor Sălăgean, ed. (). Povești despre Cluj. 3. Editura Școala Ardeleană. p. 161. 
  94. ^ „Evoluția urbanistică a Clujului interbelic”. Bienala Națională de Arhitectură. Accesat în . 
  95. ^ „Arhitecții Clujului: George Cristinel sau despre arhitectura interbelică a orașului”. Cluj.com. . Accesat în . 
  96. ^ a b c d e f g h i j k „Comunitatea Evreilor Cluj: Istoric”. Accesat în . 
  97. ^ „Drepți între Popoare”. INSHR-EW. Accesat în . 
  98. ^ a b c „Ziua când au bombardat Clujul și au ucis 300 de oameni”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  99. ^ „77 de ani de la bombardamentele care au distrus mare parte din orașul Cluj, în al doilea război mondial, și au omorât sute de civili”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  100. ^ „Treaty of Peace with Bulgaria; Treaty of Peace with Finland; Treaty of Peace with Hungary; Treaty of Peace with Italy; Treaty of Peace with Roumania [1948] ATS 2”. www.austlii.edu.au. Accesat în . 
  101. ^ „Capitolul XVIII. Biserica Română Unită în afara legii (II) | Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică”. www.bru.ro. Accesat în . 
  102. ^ „Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla”. Accesat în . 
  103. ^ „Biserica greco-catolică, prigonită de regimul comunist”. www.historia.ro. Accesat în . 
  104. ^ „Biserica din catacombe: istoria dramatică a greco-catolicismului românesc, religia interzisă de comuniști” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  105. ^ „Generația Marii Uniri. Emil Hațieganu, liderul rezistenței antimaghiare în Transilvania ocupată: Guvernul ungar își întemeiază puterea pe nesocotirea legilor” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  106. ^ „Fișă matricolă penală: Emil Hațieganu” (în engleză). Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. . Accesat în . 
  107. ^ Lazarovici, Gheorghe (). Cluj-Napoca: Inima Transilvaniei. Studia. p. 149. 
  108. ^ „Universitatea „Babeș-Bolyai" din Cluj în anii 1959-1965. – Cluj : s.n., 1965, 386 p. - Memorie și cunoaștere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  109. ^ „Universitatea Babeș-Bolyai”. Universitatea Babeș-Bolyai. Accesat în . 
  110. ^ „Doina Cornea, simbolul demnității românești: „Nu mai avem josnicul drept de a fi laşi, ipocriţi, fricoşi, corupţi". Recorder. . Accesat în . 
  111. ^ a b „25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 21 decembrie 1989 - Revoluţia a început şi la Cluj, unde militarii au tras în manifestanţi - FOTO”. Mediafax.ro. Accesat în . 
  112. ^ „FOTO VIDEO Şapte fotografii emblematice de la Revoluţia din Cluj şi poveştile incredibile din spatele acestora”. adevarul.ro. Accesat în . 
  113. ^ a b „Transformarea Clujului: de la oraș industrial înainte de 1989 la Silicon Valley de România”. cluju.ro. . Accesat în . 
  114. ^ „Industralizarea comunistă și dezindustrializarea capitalistă”. Transilvania Reporter. . Accesat în . 
  115. ^ „Clujul și alte două orașe din țară absorb aproape jumătate din investițiile străine”. monitorulcj.ro. Accesat în . 
  116. ^ Ilinca Păun Constantinescu, ed. (). Orașe românești în declin. Editura MNAC. 
  117. ^ „Anuarul statistic al județului Cluj - ediția 2021”. 
  118. ^ a b „Universitățile clujene aduc în acest an peste 90.000 de studenți din țară și străinătate”. monitorulcj.ro. Accesat în . 
  119. ^ a b c d e „Cadrul geografic”. orasulcluj.ro. 
  120. ^ „Muntii Nostri”. Muntii Nostri. Accesat în . 
  121. ^ a b c „ANM. Raport anual” (PDF). meteoromania.ro. 
  122. ^ en „Climatological Information for Cluj, Romania”. Hong Kong Observatory. 
  123. ^ en „Cluj”. National Oceanic and Atmospheric Administration. 
  124. ^ de „Klimatafel von Klausenburg (Cluj-Napoca), Siebenbürgen / Rumänien” (PDF). Deutscher Wetterdienst. 
  125. ^ hu Árpád Varga E. „Erdély etnikai és felekezeti statisztikája (1850-1992)”. 
  126. ^ „POPULATIA STABILA DUPA PRINCIPALELE LIMBI MATERNE LA RECENSAMANTUL DIN ANUL 2011 - REZULTATE PRELIMINARE ROMANIA PE JUDETE, MUNICIPII SI ORASE, COMUNE” (PDF). 
  127. ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  128. ^ a b c d e f Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  129. ^ „8. Populația stabilă după etnie - județe, municipii, orașe, comune”. 
  130. ^ „Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Accesat în . 
  131. ^ „Populația stabilă de peste 10 ani pe sexe după nivelul de educație”. ecoduri. 
  132. ^ a b c d e f „8. Populația stabilă după etnie - județe, municipii, orașe, comune”. 
  133. ^ „Câți cetățeni străini locuiesc în Cluj. Cei mai mulți au venit pentru studii și loc de muncă”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  134. ^ „Românizarea orașelor transilvane”. www.revistasinteza.ro. Accesat în . 
  135. ^ „Vederi din ,,epoca de aur": transformarea Clujului în perioada comunistă”. Cluj.com. . Accesat în . 
  136. ^ Rotariu, Traian; Luminița Dumănescu; Mihaela Hărăguș (). Demografia Romaniei in perioada postbelica (1948-2015). Polirom. 
  137. ^ „Anexa 13 – Clujul MULTICULTURAL” (PDF). 
  138. ^ „Clujul după 30 de ani | Epopeea industrializării Clujului. De la revoluția industrială la revoluția gulerelor albe” (în engleză). Transilvania Reporter. . Accesat în . 
  139. ^ a b Brubaker, Rogers (). Nationalist Politics and Everyday Ethnicity in a Transylvanian Town. p. 90-91. 
  140. ^ „Încep Zilele Culturale Maghiare din Cluj 2020, o ediție sub semnul măsurilor de siguranță”. 
  141. ^ „Departamentul de Etnografie si Antropologie Maghiară – UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI – FACULTATEA DE LITERE”. Accesat în . 
  142. ^ „Piața nu readuce limba maghiară în spațiul public, dimpotrivă: contribuie la enclavizare”. Átlátszó Erdély. . Accesat în . 
  143. ^ „Pagina principală - Teatrul Maghiar de Stat Cluj”. www.huntheater.ro. Accesat în . 
  144. ^ „Universitatea Sapientia”. sapientia.ro. Accesat în . 
  145. ^ „Statutul Societății Maghiare Tehnico Științifice din Transilvania | Erdélyi Magyar Műszaki Tudományos Társaság”. emt.ro. Accesat în . 
  146. ^ „Societatea – Bolyai Társaság”. Accesat în . 
  147. ^ Pascu 1974, p.102
  148. ^ Pascu 1974, pp.222–3
  149. ^ a b „Comunități compacte de romi”. 
  150. ^ „Pata Rât: Turnesolul Clujului”. Átlátszó Erdély. . Accesat în . 
  151. ^ „Povești zguduitoare din Pata Rât, cel mai rușinos loc al Clujului. „Noi suntem mai multe triburi. Nu relaționăm unii cu alții" (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  152. ^ „Hipsterii au dansat cu romii mutați de primărie în groapa de gunoi din Cluj-Napoca”. www.vice.com. Accesat în . 
  153. ^ „Boc i-a trimis la școală pe romii din Cluj după ce aceștia i-au cerut condiții mai bune de locuire”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  154. ^ „ISPMN - Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale”. ispmn.gov.ro. Accesat în . 
  155. ^ „Stephenson din cartierul Iris, ghetou sau stradă din orașul de cinci stele? - GALERIE FOTO”. monitorulcj.ro. Accesat în . 
  156. ^ „Câți cetățeni străini locuiesc în Cluj. Cei mai mulți au venit pentru studii și loc de muncă”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  157. ^ a b „S-au înmulțit străinii din Cluj. Din ce țări provin cei mai mulți”. Ziua de Cluj. . 
  158. ^ „Tot mai mulți străini aleg să se stabilească la Cluj. Cei mai mulți vin la studii sau să muncească”. EBS Radio. Accesat în . 
  159. ^ „BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA – Secretariatul de Stat pentru Culte” (în engleză). Accesat în . 
  160. ^ „BISERICA UNITARIANĂ MAGHIARĂ – Secretariatul de Stat pentru Culte” (în engleză). Accesat în . 
  161. ^ „BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA – Secretariatul de Stat pentru Culte” (în engleză). Accesat în . 
  162. ^ Florentina Tătar (). „Clujul necredincioșilor. De ce suntem fruntași pe lista ateilor?”. Ziar de Cluj. 
  163. ^ a b „Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Accesat în . 
  164. ^ Pașcu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 191. 
  165. ^ Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București 2004
  166. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 190. 
  167. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 193-194. 
  168. ^ Petra Râmeț, Sabrina (). Protestantism and Politics in Eastern Europe and Russia. Duke University Press. p. 183. 
  169. ^ en „The Jewish Community of Cluj Napoca” (în engleză). dbs.anumuseum.org.il. Accesat în . 
  170. ^ a b c „Sinagoga Neologă de pe strada Horea sau despre destinul tragic al comunității evreiești din Cluj”. Cluj.com. . Accesat în . 
  171. ^ „Evreii din Cluj”. Galeria muzeală virtuală a minorităților etnice din România. Accesat în . 
  172. ^ „Vrea control asupra tuturor musulmanilor din Cluj și din țară”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  173. ^ „Cluj: Harta cartierelor! Cum au crescut cartierele Clujului din 2016 în 2017”. Știri de Cluj. Accesat în . 
  174. ^ a b Belkis, Dominique; Coman, Gabriela (). „Construirea urbană, socială și simbolică a cartierului Mănăștur”. 
  175. ^ „Cartierul Gheorgheni Cluj - Cartiere Cluj”. Cluj.com. . Accesat în . 
  176. ^ de Franz Michaelis, ed. (). Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbuürgen. III. Sibiu. p. 346. 
  177. ^ „Jude, birău, fibirău, polgarmester, primar. Povestea mai-marilor Clujului” (în engleză). Transilvania Reporter. . Accesat în . 
  178. ^ „Az áprilisi törvények szövege”. CompLex Kiadó. Accesat în . 
  179. ^ „Clujenii mai au habar ce era Sfatul Popular? Clădirea primăriei în anii 50-60 - Cluj24.ro”. cluj24. Accesat în . 
  180. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. 
  181. ^ „LEGE (R) 215 23/04/2001 - Portal Legislativ”. legislatie.just.ro. Accesat în . 
  182. ^ „Evoluția reformelor administrativ-teritoriale din România în ultimul secol”. 
  183. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  184. ^ „Sediile primăriei • Cluj-Napoca”. Cluj-Napoca. Accesat în . 
  185. ^ „Un mit spulberat! Cluj-Napoca nu are mai mult de 400.000 de locuitori, iar marea expansiune a avut loc în Florești și Baciu”. EBS Radio. Accesat în . 
  186. ^ a b c en „Europe: Quality of Life Index by City”. Numbeo. 
  187. ^ „Cele mai sigure orașe din România”. Digi24. . 
  188. ^ „Cele mai sigure orașe din lume. Orașele din România care depășesc multe capitale europene”. Stirileprotv.ro. Accesat în . 
  189. ^ „Crime Index 2020: Which are the safest cities in Romania?” (în engleză). Romania Insider. Accesat în . 
  190. ^ a b „Crime in Cluj-Napoca” (în engleză). www.numbeo.com. Accesat în . 
  191. ^ Roxana Roșu (). „Topul celor mai sigure orașe din România. Pe ce loc se află Bucureștiul. INFOGRAFIC”. ZF. 
  192. ^ „I.P.J. CLUJ - Coeficienți criminalitate”. cj.politiaromana.ro. Accesat în . 
  193. ^ „Analiză: Topul localităților din România cu cele mai puternice economii”. UrbanizeHub. . Accesat în . 
  194. ^ a b c d Petrovici, Norbert (). Economia Clujului (PDF). Centrul Interdisciplinar pentru Știința Datelor - Universitatea Babeș-Bolyai. 
  195. ^ „Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a municipiului și zonei metropolitane Cluj-Napoca pentru perioada 2021-2027 (2030)” (PDF). Primaria Cluj. 
  196. ^ a b „Orașul cu cea mai rapidă creștere economică din Uniunea Europeană se află în România. Explicația Băncii Mondiale” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  197. ^ a b c „Statistici Județul Cluj”. Panorama. Accesat în . 
  198. ^ „FOTO Clujana, brandul de peste 100 de ani al orașului din inima Ardealului. Povestea fabricii de încălțăminte” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  199. ^ „OPINIE Dr. Dragoș Damian: Economie Cluj-Napoca. Vulnerabilități și trei direcții la care să ne gândim până în 2024”. monitorulcj.ro. Accesat în . 
  200. ^ „Cum arată economia județului Cluj, noua „fabrică de antreprenori" a României, județul unde industria nu a murit, dar s-a mutat din oraș în parcurile industriale”. ZF.ro. Accesat în . 
  201. ^ a b c d e „Planul strategic de dezvoltare economică al municipiului Cluj-Napoca” (PDF). pp. 4–39. 
  202. ^ „Parcurile Tetarom”. 
  203. ^ Clădirile-valori ale vechii industrii a Clujului, ziuadecj.ro, 12 decembrie 2010. Accesat la 26 aprilie 2017.
  204. ^ Ioan.Ciorca (). „CUG Cluj și politica industrială a UE”. ClujToday. Accesat în . 
  205. ^ „Cele mai bănoase companii din Cluj și cei mai mari angajatori”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  206. ^ „Panemar, brandul de succes copt la foc mic” (în engleză). Transilvania Reporter. . Accesat în . 
  207. ^ „Carmangeria Moldovan, un business de 20 mil. euro din Cluj: În 2020, am făcut o linie de produse semipreparate și merge foarte bine. O vom dezvolta. Un business integrat este mai greu de gestionat, dar e mai sănătos într-o perioadă de criză”. ZF.ro. Accesat în . 
  208. ^ „Unul din 11 angajați din Cluj-Napoca lucrează în domeniul IT”. Capital. . 
  209. ^ „Transilvania IT Cluster și Transilvania DIH sunt apreciate de Comisia Europeană”. Transilvania Business. . 
  210. ^ „Ambiții regionale pentru clusterul IT de 100 de milioane de euro de la Cluj: "Va concentra cea mai mare parte a companiilor de IT din regiune". ZF. . 
  211. ^ „Clusterele Clujului, date ca exemple de bună practică în Europa. "Ele ne pot scoate din criză". zcj.ro. Accesat în . 
  212. ^ „Capitala IT-ului din România: orașul în care 1 din 11 angajați lucrează în domeniu” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  213. ^ „TOP 20 PROFIT FIRME IT din Cluj - Ziar de Cluj”. Cotidianul RO. . Accesat în . 
  214. ^ „Porsche Engineering România vrea să ajungă la 240 de angajați la finalul acestui an”. ZF.ro. Accesat în . 
  215. ^ „Bosch expands its Romanian engineering centre under EUR 21 mln project” (în engleză). Romania Insider. Accesat în . 
  216. ^ „Economie și dezvoltare”. ClujOnLine.com. 
  217. ^ „Topul oficial al celor mai mari bănci din România”. ZF. 
  218. ^ „Boomul imobiliar continuă la Cluj-Napoca. Cererea de apartamente susținută de creșterea demografică și economică”. Cât costă Clujul. . 
  219. ^ a b „INFOGRAFIC Anatomia unei catastrofe: turismul în Cluj-Napoca a ajuns la cifrele din 2003. În județ, numărul turiștilor străini a scăzut cu 84%”. Economedia.ro. . Accesat în . 
  220. ^ „Polus Center Cluj își schimbă numele. Cum se va numi centrul comercial din Florești”. Ziar de Cluj. . 
  221. ^ „Studiu de oportunitate referitor la achiziționarea mijloacelor de transport public” (PDF). Primăria Cluj-Napoca. 
  222. ^ „Calendar nou pentru centura metropolitană a Clujului”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  223. ^ „CTP Cluj-Napoca - Urban lines”. ctpcj.ro. Accesat în . 
  224. ^ „CTP Cluj-Napoca - Metropolitan lines”. ctpcj.ro. Accesat în . 
  225. ^ „Primele autobuze electrice circulă în România. Au fost plătite de Guvernul Elveției”. 
  226. ^ „CTP Cluj-Napoca - Modernizarea liniei de tramvai din municipiul Cluj-Napoca”. ctpcj.ro. . Accesat în . 
  227. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 287. 
  228. ^ „130 DE ANI DE LA INTRAREA PRIMULUI TREN ÎN BRAȘOV” (PDF). 
  229. ^ „Lucrările de electrificare și reabilitare a liniei de cale ferată Cluj-Oradea-Episcopia Bihor, în valoare de 1,8 miliarde de euro, vor fi scoase la licitație în aprilie, 2021”. G4Media.ro. . Accesat în . 
  230. ^ „De la Cluj la Bistrița cu 160km/h. Se modernizează calea ferată”. Accesat în . 
  231. ^ a b Cluj24.ro, Redactia (). „Povestea Gării Cluj. Printre primele din țară, construită de masoni. Arhitectul a murit înainte de inaugurare”. Cluj24.ro. Accesat în . 
  232. ^ „VIDEO. Gara Mică din Cluj, o mare ruină”. www.digi24.ro. Accesat în . 
  233. ^ „Încep primele lucrări pentru realizarea metroului și a trenului metropolitan din Cluj-Napoca”. www.digi24.ro. Accesat în . 
  234. ^ a b „Proiectul trenului metropolitan și al metroului din Cluj, de 5,66 miliarde lei, pus în dezbatere de Ministerul Transporturilor. Construcția va dura șapte ani”. G4Media.ro. . Accesat în . 
  235. ^ a b c d e f g h „Istoric 1932-2018”. Accesat în . 
  236. ^ „FOTO. Cum arăta Aeroportul din Cluj acum 70 de ani. Plus: ce fac românii din istoria aviației între terminalele de pasageri”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  237. ^ „Trafic pasageri Aeroport”. Accesat în . 
  238. ^ a b c „Cum stăm cu facilitățile pentru biciclete, la Cluj: un "maraton" de piste. Totuși, bicicliștii sunt nemulțumiți”. media9. . Accesat în . 
  239. ^ „Cluj Bike – Welcome!” (în engleză). clujbike.eu. Accesat în . 
  240. ^ Ispas, Andrei (). „Cele mai înalte turle de biserică din România. Unde se găsește biserica de lemn cu două streșini și care este locul în care s-a botezat Matia Corvin”. Matricea Românească. Accesat în . 
  241. ^ „Biserici istorice”. www.visitclujnapoca.ro. Accesat în . 
  242. ^ Mircea Țoca, Clujul baroc, Cluj, 1983, pag. 54.
  243. ^ Mircea Țoca, Clujul baroc, Cluj 1983, pag. 34.
  244. ^ Mircea Țoca, Clujul baroc, Cluj, 1983, pag. 37.
  245. ^ Mircea Țoca, Colegiul iezuit, în: Mircea Țoca, "Clujul baroc", Cluj 1983, pag. 63.
  246. ^ Dorin Alicu et all, p. 24.
  247. ^ Dorin Alicu et all, p. 24
  248. ^ „Comunitatea Evreilor Cluj: Istoric”. Accesat în . 
  249. ^ „Sinagoga Neologă de pe strada Horea sau despre destinul tragic al comunității evreiești din Cluj”. Cluj.com. . Accesat în . 
  250. ^ Dorin Alicu et all, p. 30.
  251. ^ „Monumente - Biserica reformată (Biserica cu Cocoș), Cluj-Napoca”. enciclopediavirtuala.ro. Accesat în . 
  252. ^ „Biserica cu Cocoș din Cluj: culoarea țiglelor, semnificația cocoșului”. Cluj.com. . Accesat în . 
  253. ^ „Catedrala Arhiepiscopala din Cluj”. www.crestinortodox.ro. Accesat în . 
  254. ^ „Teatrul National Lucian Blaga - Cluj-Napoca | Piata Avram Iancu”. Cluj.com. Accesat în . 
  255. ^ https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-CJ.pdf
  256. ^ Konrad Gündisch, Siebenbürgen und die Siebenbürger Sachsen, München 1998, pag. 64.
  257. ^ Heinz Heltmann, Gustav Servatius, Reiseführer Siebenbürgen, Thaur bei Innsbruck, 1993, pag. 77.
  258. ^ Nicolae Sabău, Der Bildhauer Anton Schuchbauer (1719-1789), Cluj 1979, 61.
  259. ^ Dorin Alicu et all, p. 16
  260. ^ Lukács József, p. 50
  261. ^ „Monumente - Primăria veche, Cluj-Napoca”. enciclopediavirtuala.ro. Accesat în . 
  262. ^ „MUZEUL DE ARTA DIN CLUJ-NAPOCA - Palatul Bánffy”. www.macluj.ro. Accesat în . 
  263. ^ Dorin Alicu et al., p. 25
  264. ^ a b „Turnuri și bastioane în Cluj - câte au fost, câte au rămas”. Cluj.com. . Accesat în . 
  265. ^ „Napoca romană, la picioarele noastre”. Cluj.com. . Accesat în . 
  266. ^ „Monumente - Fragmente din prima incintă a orașului medieval (Cetatea Veche), Cluj-Napoca”. enciclopediavirtuala.ro. Accesat în . 
  267. ^ „Porțile și bastioanele Clujului – part 1 « Clipe de Cluj”. Accesat în . 
  268. ^ a b c „Cetățuia Cluj - Obiective turistice Cluj-Napoca”. Cluj.com. Accesat în . 
  269. ^ a b c „Nomenclatorul stradal • Cluj-Napoca”. Cluj-Napoca. Accesat în . 
  270. ^ „Piața Unirii Cluj - Obiective turistice Cluj-Napoca”. Cluj.com. Accesat în . 
  271. ^ „Parcul Central Cluj - Obiective turistice”. Cluj.com. Accesat în . 
  272. ^ a b „Parcul Iuliu Hațieganu (Parcul Babeș) | Recenzii | Cluj”. Cluj.com. Accesat în . 
  273. ^ a b „UBB Grădina Botanică "Alexandru Borza". 
  274. ^ a b „Muzeul Etnografic al Transilvaniei - Istoric”. 
  275. ^ a b Ievuta, Corina (). „9 parcuri din Cluj în care putem ieși în perioada următoare” (în engleză). CLUJLIFE - Te scoate din casă!. Accesat în . 
  276. ^ Corina (). „Parcuri din Cluj: Unde ieșim în funcție de preferințe?” (în engleză). CLUJLIFE - Te scoate din casă!. Accesat în . 
  277. ^ „Cât de bine stă Clujul la capitolul spații verzi”. monitorulcj.ro. Accesat în . 
  278. ^ „ISTORIC – CHIOS Social Lounge” (în engleză). Accesat în . 
  279. ^ „Casino Centru de Cultură Urbană | Recenzii | Cluj”. Cluj.com. Accesat în . 
  280. ^ „Parcul Central și cazinoul, refăcute după planurile din secolul XIX” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  281. ^ „Grădina Botanică „Alexandru Borza" | Recenzii | Cluj”. Cluj.com. Accesat în . 
  282. ^ „Parcul Etnografic National Romulus Vuia | Recenzii | Cluj”. Cluj.com. Accesat în . 
  283. ^ Alexandra Chirilă (). „Poveștile celor mai cunoscute statui din Cluj” (în engleză). CLUJLIFE - Te scoate din casă!. Accesat în . 
  284. ^ „Un clujean "inventariază" statuile Clujului. Care sunt câteva dintre cele neștiute: statuia decapitată, crucifixul din firida misterioasă și bustul lui Avram Iancu de pe strada Frunzișului”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  285. ^ „Monumentul "Sfânta Maria Protectoare" – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  286. ^ „Cum a luptat Clujul cu ciuma în Evul Mediu”. 
  287. ^ „Obeliscul Carolina – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  288. ^ „Monumente - Obeliscul Carolina, Cluj–Napoca”. referinte.transindex.ro. Accesat în . 
  289. ^ „Ansamblul monumental Matia Corvin – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  290. ^ „Cei care-l invocă pe Iorga l-au înțeles greșit | DW | 24.05.2011”. DW.COM. Accesat în . 
  291. ^ „Ansamblul Monumental Matia Corvin - cine sunt vasalii din jurul regelui?”. Cluj.com. . Accesat în . 
  292. ^ „Statuia „Sfântul Gheorghe ucigând balaurul" – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  293. ^ „Monumente - Statuia Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, Cluj-Napoca”. referinte.transindex.ro. Accesat în . 
  294. ^ Hilde Bachmann (). Georg von Klausenburg. Neue Deutsche Biographie (NDB) (în germană). 6. Berlin: Duncker & Humblot. p. 233-. ISBN 3-428-00187-7. Accesat în – via deutsche-biographie.de. 
  295. ^ „Lupa Capitolina – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  296. ^ „Statuia Lupoaicei | Lupa Capitolina Cluj”. Cluj.com. . Accesat în . 
  297. ^ „Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  298. ^ „Cum a ajuns statuia lui Mihai Viteazu la Cluj: „s-a dezbătut mult această alternativă ca, până la urmă, Ceaușescu să se hotărască pentru Cluj". www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  299. ^ „Statuia lui Baba Novac – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  300. ^ „Povestea statuii lui Baba Novac | Romania Libera”. romanialibera.ro. Accesat în . 
  301. ^ „Grupul Statuar Horea, Cloșca și Crișan – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  302. ^ „Povestea monumentului lui Horea, Cloșca și Crișan | Romania Libera”. romanialibera.ro. Accesat în . 
  303. ^ „Grupul statuar „Școala Ardeleană" – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  304. ^ „Grupul statuar Școala Ardeleană - Cluj.info”. www.cluj.info. Accesat în . 
  305. ^ „Statuia lui Avram Iancu, printre cele mai urâte monumente din Cluj” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  306. ^ „Monumentul Glorie Ostașului Român - Memorie și cunoaștere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  307. ^ „Istoria Monumentului Memorandiștilor | Romania Libera”. romanialibera.ro. Accesat în . 
  308. ^ „Stâlpii Împușcați din Piața Unirii - „Oare ce-o fi cu ei aici?". Cluj.com. . Accesat în . 
  309. ^ „Monumentul Rezistenței Anticomuniste – VisitCluj”. visitcluj.ro. Accesat în . 
  310. ^ „La Cluj, a fost dezvelit Monumentul Rezistentei Anticomuniste | Romania Libera”. romanialibera.ro. Accesat în . 
  311. ^ „Ghidul Cimitirului Hajongard – poveștile neștiute ale celui mai liniștit „cartier" din Cluj”. Cluj.com. . Accesat în . 
  312. ^ „Celebri din viața de apoi. Locul în care poți să-ți cunoști strămoșii care au făcut istorie la doar un click distanță” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  313. ^ „Cimitirul Central din Cluj - obiectiv turistic inedit și loc de reflecție asupra vieții”. Cluj.com. . Accesat în . 
  314. ^ „Cimitirul Hajongard pe lista UNESCO, între dorință și putință” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  315. ^ „Cultură • Cluj-Napoca”. Cluj-Napoca. Accesat în . 
  316. ^ „Cluj-Napoca: istorie și cultură în inima Transilvaniei”. www.historia.ro. Accesat în . 
  317. ^ „Teatrul National Cluj-Napoca”. www.teatrulnationalcluj.ro. Accesat în . 
  318. ^ „Pagina principală - Teatrul Maghiar de Stat Cluj”. www.huntheater.ro. Accesat în . 
  319. ^ „Uniunea Scriitorilor din România - filiala Cluj-Napoca -”. www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro. Accesat în . 
  320. ^ „Decretul nr. 302/1972 privind aprobarea stemelor județelor și municipiilor” (în Romanian). Lege5. Accesat în . 
  321. ^ „Muzee”. www.visitclujnapoca.ro. Accesat în . 
  322. ^ a b c d e f g h i „Teatrul Naţional „Lucian Blaga" - Memorie şi cunoaştere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  323. ^ „Istoria Operei Maghiare din Cluj-Napoca | Opera Maghiară Cluj”. operamaghiara.ro. Accesat în . 
  324. ^ a b „Istorie - Teatrul Maghiar de Stat Cluj”. www.huntheater.ro. Accesat în . 
  325. ^ Vladimir-Alexandru, Bogosavlievici (). Clujul văzut și nevăzut. Editura Mega. p. 41. 
  326. ^ „FOTO Prima clădire de teatru din Cluj, aşa cum nu aţi mai văzut-o”. monitorulcj.ro. Accesat în . 
  327. ^ Redactia (). „200 de ani de la înfiinţarea primului teatru din Cluj-Napoca. Sărbătoare în online”. Clujul Cultural. Accesat în . 
  328. ^ „Omagiu tenorului Ion Buzea”. adevarul.ro. Accesat în . 
  329. ^ „Angela Gheorghiu, la 25 de ani de la debutul pe scena din Cluj: "O să încerc să mă reîntorc pentru a sărbători împreună". www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  330. ^ operacluj. „Despre noi”. Opera Națională Română Cluj-Napoca. Accesat în . 
  331. ^ a b „Viața ca un film – Cinematografe Clujene”. Cluj.com. . 
  332. ^ „Jenö Janovics”. IMDb. Accesat în . 
  333. ^ a b c d „Janovics Jenő - Memorie și cunoaștere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  334. ^ „ProJa Filmgyár”. IMDb. Accesat în . 
  335. ^ „O capodoperă timpurie a lui Michael Curtiz”. Accesat în . 
  336. ^ „A magyar Pathé - Janovics Jenő-portrémontázs // Filmtett - Erdélyi Filmes Portál” (în maghiară). Filmtett - Erdélyi Filmes Portál. Accesat în . 
  337. ^ „A TOLONC”. www.hangosfilm.hu. Accesat în . 
  338. ^ „With ProJa Filmgyár (Sorted by Popularity Ascending)”. IMDb. Accesat în . 
  339. ^ a b „Alexander Korda”. IMDb. Accesat în . 
  340. ^ „Corvin Film”. IMDb. Accesat în . 
  341. ^ „Transsylvania Filmgyár”. IMDb. Accesat în . 
  342. ^ a b c „Din trăirile cinematografului interbelic clujean”. IstoraFilmului. Accesat în . 
  343. ^ a b c „De la filmul mut la filmele cu scop informativ și educativ”. IstoraFilmului. Accesat în . 
  344. ^ „Filme turnate la Cluj în perioada comunistă”. IstoraFilmului. Accesat în . 
  345. ^ „Clujul în filme românești. Descoperă orașul în pelicule cu parfum de epocă”. Cluj.com. . Accesat în . 
  346. ^ Poting, Razvan (), „4 EPOCI, 4 CINEMATOGRAFE. O ANALIZĂ COMPARATIVĂ A 4 CINEMATOGRAFE DIN CLUJ-NAPOCA”, Concept (în Romanian) (17-18), pp. 211–227, ISSN 2068-4444, accesat în  
  347. ^ „49 new cities join UNESCO's Creative Cities Network” (în engleză). UNESCO Cities of Film. . Accesat în . 
  348. ^ en „Largest music festival in Romania brings 300,000 spectators to the heart of Transylvania”. Romania Insider. . 
  349. ^ Elena Stanciu (). „Cluj: 240.000 de spectatori în cele patru zile ale UNTOLD Festival”. Agerpres. 
  350. ^ „Festivalul Mozart”. 
  351. ^ „Jazz in the Park 2020” (în engleză). Jazz in the Park. Accesat în . 
  352. ^ „SoNoRo Festival - Ediția a XV-a”. SoNoRo Festival. Accesat în . 
  353. ^ „Ligeti Festival”. www.ligetifestival.ro. Accesat în . 
  354. ^ a b „Strategia Culturală 2014-2020” (PDF). 
  355. ^ „Povești despre Cluj 6.3.: cu Lukács József, despre gastronomia istorică a Transilvaniei”. adevarul.ro. Accesat în . 
  356. ^ „Legendara Varză à la Cluj: moștenirea gastronomiei transilvănene de sute de ani”. Cluj.com. . Accesat în . 
  357. ^ a b „RAPORT DE ȚARĂ. Vedete în bucătăria clujeană: Varza à la Cluj și vargabeles”. Digi24. . 
  358. ^ „3 Local Foods You Have to Try in Cluj-napoca”. www.tasteatlas.com. Accesat în . 
  359. ^ „Altfel de legendă: Brânza și gustul nobil autentic de Năsal”. Cluj.com. . Accesat în . 
  360. ^ Ecaterina (). „Localuri din Cluj unde poți încerca bucătăria ardelenească”. CLUJLIFE. Accesat în . 
  361. ^ Ecaterina (). „De unde comanzi când te-ai săturat să mănânci aceleași lucruri”. CLUJLIFE. Accesat în . 
  362. ^ Rus, Diana (). „Bucătăria asiatică: 5 recomandări de #homedelivery în Cluj”. CLUJLIFE. Accesat în . 
  363. ^ Alexandra Chirilă (). „De unde poți să comanzi mâncare vegetariană sau vegană de Paște”. CLUJLIFE. Accesat în . 
  364. ^ Alexandra Chirilă (). „De unde poți comanda produse fără gluten în Cluj”. CLUJLIFE. Accesat în . 
  365. ^ „Marhaba Cluj – carmangerie Halal și boutique arăbesc”. 
  366. ^ „Primul bucătar român cu stea Michelin își deschide restaurant în Cluj: „A lucra pentru Gordon Ramsay era ca și cum eram în Legiunea Străină a bucătăriilor". adevarul.ro. Accesat în . 
  367. ^ Ecaterina (). „5 localuri din Cluj unde poți încerca bucătăria maghiară”. CLUJLIFE. Accesat în . 
  368. ^ a b „Povești despre Cluj 6.3.: cu Lukács József, despre gastronomia istorică a Transilvaniei”. adevarul.ro. Accesat în . 
  369. ^ „Secretele langoșului: gogoașa delicioasă care îi încântă pe români provine din bucătăria maghiară”. adevarul.ro. Accesat în . 
  370. ^ „Pörkölt, deliciul culinar din bucătăria maghiară. Cum prepari gustoasa tocăniță”. adevarul.ro. Accesat în . 
  371. ^ „Unde poți manca cele mai bune deserturi din Cluj - TOP”. Știri de Cluj. Accesat în . 
  372. ^ „Gomboțul cu prune, gustosul desert din bucătăria maghiară. De ce este foarte apreciat în Banat și Transilvania”. adevarul.ro. Accesat în . 
  373. ^ a b „Cine a scris prima carte de bucate tipărită pe teritoriul actual al României”. Gastroart. . Accesat în . 
  374. ^ „Prima carte de bucate tipărită pe teritoriul României de azi a fost tradusă după 324 de ani. Cum găteau bucătarii din secolul al XVII-lea Varza à la Cluj”. adevarul.ro. Accesat în . 
  375. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 108. 
  376. ^ a b c d „O scurtă istorie a producerii berii în Romania, din secolul XIV până în 1989” (în engleză). Beerologique. . Accesat în . 
  377. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 140. 
  378. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 286. 
  379. ^ Pascu, Ștefan (). Istoria Clujului. p. 293. 
  380. ^ Crăciun, Agnes Elena (). „Producători locali de bere artizanală din Cluj” (în engleză). CLUJLIFE - Te scoate din casă!. Accesat în . 
  381. ^ „Up and running”. Beerologique. . Accesat în . 
  382. ^ „Gypsy & Contract Brewers” (în engleză). Beerologique. . Accesat în . 
  383. ^ en „Club Midi”. DJ Mag. 
  384. ^ „În Cluj există un singur club gay! Clienții se simt ca în familie! Află-i povestea!”. Libertatea. . 
  385. ^ Adnana Mocian (). „Succes în lumea prejudecăților. Povestea singurului club de gay din Cluj”. Ziua de Cluj. 
  386. ^ „Stimulanta viață de noapte a orașului Cluj-Napoca”. ImperialTransilvania. . 
  387. ^ „Localuri noi și vechi. Ce update-uri mai face strada Piezișa?”. Ziar de Cluj. . 
  388. ^ „Erdélyi Krónika – ahol visszaköszön a múlt” (în maghiară). Szabadság. Accesat în . 
  389. ^ „Élő adás ►”. Kolozsvári Rádió. . Accesat în . 
  390. ^ „Paprika Radio live - Asculta Radio Online”. Radio Online - Live radio FM - România. Accesat în . 
  391. ^ „TVRCLUJ.TVR.RO” (în Romanian). TVRCLUJ.TVR.RO. Accesat în . 
  392. ^ „Transilvania L!ve și-a schimbat denumirea în Look Plus”. Paginademedia.ro. Accesat în . 
  393. ^ „Un an de Digi24 Cluj-Napoca. Ce spun personalitățile locale”. Digi24. . 
  394. ^ Roxana Garaiman (). „Educația înflorește în Cluj-Napoca. Școlile private de elită care fac concurență Capitalei”. Adevărul. 
  395. ^ „Instituții de învățământ superior particular acreditate | Ministerul Educației”. www.edu.ro. Accesat în . 
  396. ^ „Raportul Rectorului UBB 2020” (PDF). 
  397. ^ „Lista specializărilor pentru studii universitare de licență cu frecvență, învățământ la distanță și cu frecvență redusă pentru anul universitar 2016-2017”. Universitatea Babeș-Bolyai. 
  398. ^ „Istoric UTCN”. 
  399. ^ „Raport Rector UTCN 2020” (PDF). 
  400. ^ „Număr studenți USAMV” (PDF). 
  401. ^ „Istoric”. www.uad.ro. Accesat în . 
  402. ^ „Facultăți”. www.uad.ro. Accesat în . 
  403. ^ „Organizare”. www.anmgd.ro. Accesat în . 
  404. ^ „Primar • Cluj-Napoca”. Cluj-Napoca. Accesat în . 
  405. ^ „Gimnazial • Cluj-Napoca”. Cluj-Napoca. Accesat în . 
  406. ^ „Liceal • Cluj-Napoca”. Cluj-Napoca. Accesat în . 
  407. ^ „BAC 2021: Top cele mai BUNE licee din Cluj, după media de la Bacalaureat - EXCLUSIV”. Ştiri de Cluj. Accesat în . 
  408. ^ „Top secții licee Cluj- admitere 2021. Elevii din Cluj cu media 10 la admitere au ales, în mod egal, Liceele Avram Iancu și Racoviță”. Ştiri de Cluj. Accesat în . 
  409. ^ „Biblioteci • Cluj-Napoca”. Cluj-Napoca. Accesat în . 
  410. ^ „Bibliotecile cultural-educative din Cluj-Napoca”. BunaDimineata.ro. . 
  411. ^ „Bibliotecile universitare din Cluj-Napoca”. BunaDimineata.ro. . 
  412. ^ „Serviciul de bibliotecă mobilă în județul Cluj”. Biblioteca Județeană Octavian Goga Cluj. 
  413. ^ „Serviciul de Bibliotecă Mobilă în Județul Cluj (I)” (PDF). 
  414. ^ „FOTO-VIDEO. La Cluj s-a inaugurat POLARIS, cel mai mare spital privat de recuperare din România”. NapocaNews. . 
  415. ^ „Clasificarea spitalelor” (PDF). 
  416. ^ Firuța Flutur (). „Ministerul Sănătății a primit terenul pe care va fi construit spitalul regional de la Cluj”. Mediafax. 
  417. ^ Bogdan-Nicolae Păcurar (). „Funcția medicală a municipiului Cluj-Napoca”. Funcțiile „terțiare“ ale Municipiului Cluj-Napoca. Presa Universitară Clujeană. p. 86. ISBN 978-973-595-321-8. 
  418. ^ Adrian Rus (). „Niciun an fără un European la Cluj. În 2018 tenisul de masă își face casă în Sala Polivalentă”. CjSport.ro. 
  419. ^ „Orașe înfrățite”. Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca. 
  420. ^ „Consulat al Olandei la Cluj, în clădirea ISDC”. Citynews. . 
  421. ^ Remus Florescu (). „Ambasada Republicii Slovenia a inaugurat Consulatul de la Cluj-Napoca”. Adevărul. 
  422. ^ „Republica Macedonia și-a deschis consulat onorific la Cluj-Napoca”. Ziarul Făclia. . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • de Ludwig Rohbock, Johann Hunfalvy (). Ungarn und Siebenbürgen in malerischen Original-Ansichten [Ungaria și Transilvania în vederi originale pitorești]. Darmstadt. 
  • Victor Lazăr (). Clujul. București: Cultura Națională. 
  • fr Hoffmann, R. (). L'Université de Cluj [Universitatea din Cluj]. Bibliothèque interuniversitaire de la Sorbonne. 
  • Ștefan Pascu, Viorica Marica (). Clujul medieval. București: Editura Meridiane. 
  • Ștefan Pascu (). Istoria Clujului. Cluj-Napoca. 
  • Stelian Neagoe (). Viața universitară clujeană interbelică. I–II. Cluj-Napoca: Editura Dacia. 
  • Mircea Țoca (1983). Clujul baroc. Cluj-Napoca: Editura Dacia
  • Dorin Alicu (). Cluj-Napoca, de la începuturi până azi. Cluj-Napoca: Editura Clusium. 
  • de Gündisch, Konrad G. (). Siebenbürgen und die Siebenbürger Sachsen. University of Michigan: Langen Müller. ISBN 9783784426853. 
  • Gheorghe Bodea (). Clujul vechi și nou. Cluj-Napoca. 
  • Lukács, József (). Povestea "orașului-comoară": scurtă istorie a Clujului și a monumentelor sale. Levente Várdai. Cluj-Napoca: Apostrof. ISBN 978-973-9279-74-1. 
  • Vais, Gheorghe (). Clujul eclectic: programe de arhitectură în perioada dualistă (1867 - 1918). Cluj-Napoca: UT Press. ISBN 9789736624377. 
  • Rogers Brubaker, Margit Feischmidt, Jon E Fox, Liana Grancea (). Politică naționalistă și etnicitate cotidiană într-un oraș transilvănean. ISPMN. ISBN 9786069251256. 
  • Tudor Sălăgean, ed. (). Povești despre Cluj. I–VI. Cluj-Napoca: Editura Școala Ardeleană. ISBN 978-606-8770-18-5. 
  • Gidó, Attila (). Două decenii. Evreii din Cluj în perioada interbelică. Cluj-Napoca: Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale. ISBN 978-606-8377-28-5. 
  • Cluj-Napoca în proiecte, 50 de ani, 1960-2010. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință. . ISBN 978-606-17-0928-1. 
  • Elek Jakab (). Istoria Clujului. Editura Școala Ardeleană. ISBN 978-606-797-194-1. 
  • Ciorca, Ioan (). Monumente și statui clujene. Casa Cartii de Stiinta. ISBN 9786061716166. 
  • Papp, Annamária; Iván D. Rohonyi (). Clujul rănit. Cluj-Napoca: Editura EXIT. ISBN 978-606-9091-33-3. 
Ghiduri
  • Ștefan Pascu, Iosif Pataki, Vasile Popa (). Clujul (ghid istoric). 
  • Aurel Anton (). Cluj. Ghid turistic al județului. București: Editura pentru Turism. 
  • Cluj-Napoca. Ghid. Editura Sedona. . 
  • en Gabriela Popa, Liviu Stoica (). Cluj-Napoca Illustrated Guide. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-04521-5. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cluj-Napoca