Constantin Daicoviciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Constantin Daicoviciu
Constantin Daicoviciu.jpg
Constantin Daicoviciu
Date personale
Născut1 martie 1898
Căvăran, Austro-Ungaria
Decedat27 mai 1973, (75 de ani)
Cluj
ÎnmormântatCimitirul Hajongard din Cluj Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
CopiiHadrian Daicoviciu Modificați la Wikidata
Naționalitateromână
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România
Flags of Austria-Hungary.png Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațiearheolog
istoric
profesor universitar[*]
politician Modificați la Wikidata
Subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale și Muncă
În funcție
1947 – ?
Rector al Universității din Cluj
În funcție
1957 – 1968
Director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei
În funcție
1945 – 1973
Membru al Consiliului de Stat

PremiiErou al Muncii Socialiste (1968)[1]
Premiul de Stat (1962)[2]
Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai
ProfesieIstoric, arheolog, politician comunist
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Constantin Daicoviciu în 1934

Constantin Daicoviciu (n. 1 martie 1898, Căvăran, comitatul Caraș-Severin – d. 27 mai 1973, Cluj), a fost un istoric și arheolog, profesor, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj și politician comunist. A fost membru titular al Academiei Române.

Teoria continuității daco-romane este doar o ipoteză:
folosirea acesteia pentru obiective politice – este o crimă.[3][4]

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

A fost cadru didactic la catedra de antichități clasice și epigrafie la Universitatea din Cluj (1923-1968), din 1932 - conferențiar, iar din 1938 ca profesor, decan în 1940-1941 și iarăși imediat după eliberare, subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale și Muncă (din ianuarie 1947) și rector între anii 1957-1968, director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei (1945-1973), membru al Academiei Române din 1955. Constantin Daicoviciu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948 - 1952.[5] Din punct de vedere politic, Daicoviciu a fost apropiat de conducătorul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej și a susținut poziții istoriografice naționaliste.[6] Astfel, acesta l-a atacat pe Vasile Pârvan în 1954 pentru „aservirea totală a țării către Occident” prin exaltarea romanității românilor, fiind un adversar al ideii romanizării regiunilor din fosta Dacie romană.[6]

În 1961, Daicoviciu a fost ales membru al Consiliului de Stat, sub președinția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.[7]

A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1925-1927.

Din anul 1973 satul natal Căvăran din județul Caraș-Severin poartă numele istoricului Constantin Daicoviciu.

Ca istoric al antichității și arheolog, a desfășurat, timp de peste trei decenii, o bogată și permanentă activitate științifică. Era un cercetător pasionat și profund cunoscător al antichității, preocupările sale fiind îndreptate mai ales spre cunoașterea și lămurirea principalelor probleme ale istoriei și civilizației geto-dacilor. A condus timp de mai mulți ani săpăturile din cetățile dacice din Munții Orăștiei. Ca urmare a acestor valoroase cercetări au fost scoase la iveală ruinele cetăților dacice de la Grădiștea Muncelului, Piatra Roșie, Blidaru și ale așezărilor de la Rudele și Fețele Albe. Toate aceste cercetări și descoperiri, în special cele făcute în capitala Daciei, Sarmizegetusa (Grădiștea Muncelului), au contribuit în mod substanțial la o mai bună cunoaștere a istoriei și culturii materiale și spirituale a dacilor din perioada celor doi mari regi Burebista și Decebal. În mod deosebit i-a fost atrasă atenția de istoria Daciei romane, și prin urmare, între anii 1924-1936 a executat săpături de amploare la Sarmizegetusa romană (Ulpia Traiana). În cadrul acelorași preocupări a efectuat recunoașteri pe limesul de nord-vest al Daciei și săpături în castrele de la Micia și Porolissum.[8]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Decretul 140/1968 pentru conferirea titlului de "Erou al Muncii Socialiste" tovarășului academician Constantin D. Daicoviciu, legestart.ro, accesat 2010-08-17
  2. ^ a b HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962, lege5.ro, accesat 2016-12-31
  3. ^ A 62-ek levele: 62 romániai magyar értelmiségi levele román értelmiségiekhez, 1978. máj. 25.
  4. ^ Király Ibolya, 62 romániai magyar értelmiségi levele román értelmiségiekhez, 1978. máj. 25.
  5. ^ http://www.bjc.ro/wiki/index.php/Daicoviciu%2C_Constantin
  6. ^ a b Alexandru Madgearu; Cultura Dridu și evoluția poziției României în lagărul socialist, History, Culture and Civilization in Southeastern Europe, 10th edition of the International Academic Conference Culture and Civilization in South-Eastern Europe, Chișinău, April 13-16, 2006, secțiunea I, Arheologia între Știință, Ideologie și Propagandă
  7. ^ http://www.osaarchivum.org/files/holdings/300/8/3/text/49-4-195.shtml
  8. ^ Ștefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 117. 
  9. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]