Lacul Știucilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lacul Știucilor
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Lacul Știucilor în dreptul localității Săcălaia
Lacul Știucilor în dreptul localității Săcălaia
Harta locului unde se află Lacul Știucilor
Harta locului unde se află Lacul Știucilor
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaActual Cluj county CoA.pngJudețul Cluj
 România
Cel mai apropiat orașGherla
CoordonateCoordonate: 46°58′12″N 23°53′36″E / 46.97000°N 23.89333°E / 46.97000; 23.8933346°58′12″N 23°53′36″E / 46.97000°N 23.89333°E / 46.97000; 23.89333[1]
Suprafață26 ha
Înființare1966, declarat în 2000

Lacul Știucilor este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip avifaunistic), situată în județul Cluj, pe teritoriul administrativ al comunei Fizeșu Gherlii.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală aflată în partea nord-estică a județului Cluj (în Câmpia Fizeșului) și cea vestică a satului Săcălaia (în locul numit Valea Bontului), lângă drumul județean (DJ109D) care leagă satul Sic de Bonț[2].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală (înființată în anul 1966[3]) a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[4] și se întinde pe o suprafață de 26 hectare[5].

Aria naturală reprezintă o zonă umedă, cu luciu de apă (lac populat cu știucă, o specie de pește teleostean[6]) și vegetație lacustră ce include și insule plutitoare (plauri) acoperite cu stuf.

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Stârc cenuşiu (Ardea cinerea)

Rezervația găzduiește și asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări acvatice clocitoare protejate la nivel european (prin directivele 147/CE din 30 noiembrie 2009 [7] și 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 - privind conservarea păsărilor sălbatice[8]) sau aflate pe lista roșie a IUCN.

Specii de păsări semnalate în arealul rezervației naturale: buhai de baltă (Botaurus stellaris), corcodel mic (Tachybaptus rificollis), lișiță (Fulica atra), presură (o specie din familia Emberizidae); precum și pentru păsări de pasaj cu specii de: stârc cenușiu (Ardea cinerea)[9], nagâț (Vanellus vanellus) sau cufundar polar (Gavia arctica)[10], ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), rață mare (Anas platyrhynchos), pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), fâsă de pădure (Anthus trivialis) sau acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina).

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Lacul Știucilor văzut dinspre Sic

În vecinătatea rezervației naturală se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice), astfel:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eunis,eea.europa.eu - Lacul Știucilor (general information); accesat la 19 august 2013
  2. ^ ProtectedPlanet.net - Lacul Știucilor - delimitarea ariei protejate, accesat la 19 ianuarie 2012
  3. ^ Eunis.eea.europa.eu - Lacul Știucilor - Rezervație naturală; accesat la 28 mai 2013
  4. ^ Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000; accesat la 19 ianuarie 2012
  5. ^ Apmcj.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Cluj; accesat la 19 ianuarie 2012
  6. ^ Teleosteenii (somnul, știuca, crapul) aparțin unei subspecii de pești cu coloana vertebrală și craniul complet osoase și corpul acoperit cu solzi osoși și coadă împărțită în două părti egale
  7. ^ Directiva Consiliului Europei nr.147 din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor; accesat la 10 august 2014
  8. ^ Directiva CE 79/409/CEE din 2 aprilie 1979; accesat la 10 august 2014
  9. ^ - The IUCN Red List of Threatened Species - Ardea cinerea; accesat la 10 august 2014
  10. ^ - The IUCN Red List of Threatened Species - Gavia arctica; accesat la 10 august 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]