Comuna Aiton, Cluj
| Aiton | |
| Ajton | |
| — Comună — | |
.JPG) Primăria comunei Aiton | |
  Aiton Aiton (România) | |
| Coordonate: 46°41′07″N 23°44′20″E46°41′07″N 23°44′20″E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Cluj |
| SIRUTA | 55598 |
| Atestare | 1320[1] |
| Reședință | Aiton |
| Sate componente | Aiton, Rediu |
| Guvernare | |
| - Primar | Nicolae Făgădar[*][5][6] (PSD, ) |
| Altitudine | 626 m.d.m. |
| Populație (2011)[3] [4] | |
| - Total | ▼ 1085 locuitori |
| - Densitate | 29,8 loc./km² |
| - Recensământul anterior, 2002 | 1.338 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 407025 |
| Prefix telefonic | +40 x64[2] |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
 | |
 (Click pentru imagine interactivă) | |
Modifică date / text  | |
Aiton (în maghiară Ajton, în germană Eiten) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Aiton (reședința) și Rediu.
Cuprins
Date geografice[modificare | modificare sursă]
Comuna Aiton se află la 30 km sud-est de municipiul Cluj-Napoca și 16 km nord-est de Turda. Este situată în zona Dealurilor Feleacului, pe stânga Văii Racilor [7].
Comuna este compusă din satul reședință de comună Aiton și satul Rediu.
Altitudinea medie: 626 m.
În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Aiton
Români (82,76%)
Maghiari (11,61%)
Romi (1,1%)
Necunoscută (4,51%)
Altă etnie (0%)
Componența confesională a comunei Aiton
Ortodocși (57,32%)
Romano-catolici (1,56%)
Reformați (10,23%)
Penticostali (2,21%)
Greco-catolici (23,68%)
Necunoscută (4,51%)
Altă religie (0,46%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Aiton se ridică la 1.085 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.338 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (82,76%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (11,61%) și romi (1,11%). Pentru 4,52% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (57,33%), dar există și minorități de greco-catolici (23,69%), reformați (10,23%), penticostali (2,21%) și romano-catolici (1,57%). Pentru 4,52% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[8]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Aiton este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Nicolae Făgădar[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[9]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 6 | |||||||
| Partidul Național Liberal | 2 | |||||||
| Uniunea Democrată Maghiară din România | 1 | |||||||
Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]
Structura etnică[modificare | modificare sursă]
Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:
| Recensământul[10] [11] | Structura etnică | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populația | Români | Maghiari | Germani | Rromi | Alte etnii | ||
| 1850 | 2.438 | 1.901 | 443 | 85 | 9 | |||
| 1880 | 2.803 | 2.106 | 585 | 1 | 111 | |||
| 1890 | 3.452 | 2.690 | 720 | 42 | ||||
| 1900 | 3.528 | 2.830 | 698 | 0 | ||||
| 1910 | 3.934 | 3.183 | 693 | 4 | 54 | |||
| 1920 | 3.747 | 3.178 | 551 | 18 | ||||
| 1930 | 4.132 | 3.504 | 586 | 1 | 28 | 13 | ||
| 1941 | 4.585 | 3.975 | 566 | 2 | 42 | |||
| 1956 | 3.754 | 3.274 | 479 | 1 | ||||
| 1966 | 3.308 | 2.840 | 467 | 1 | 0 | |||
| 1977 | 2.772 | 2.404 | 368 | 0 | ||||
| 1992 | 1.626 | 1.432 | 194 | 0 | ||||
| 2002 | 1.338 | 1.154 | 181 | 3 | 0 | |||
Aiton - evoluția demografică
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Structura confesională[modificare | modificare sursă]
Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea:
| Recensământul[12] [11] | Structura confesională | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populația | Ortodocși | Greco-catolici | Romano-catolici | Reformați | Alte confesiuni | ||
| 1850 | 2.438 | 0 | 1.923 | 21 | 482 | 12 | ||
| 1857 | 2.577 | 12 | 2.023 | 18 | 518 | 6 | ||
| 1869 | 2.744 | 18 | 2.132 | 27 | 550 | 17 | ||
| 1880 | 2.803 | 31 | 2.120 | 24 | 599 | 29 | ||
| 1890 | 3.452 | 39 | 2.655 | 25 | 700 | 33 | ||
| 1900 | 3.528 | 18 | 2.782 | 34 | 642 | 52 | ||
| 1910 | 3.934 | 30 | 3.171 | 27 | 665 | 41 | ||
| 1930 | 4.132 | 24 | 3.502 | 10 | 585 | 11 | ||
| 1992 | 1.626 | 1.330 | 88 | 0 | 173 | 35 | ||
| 2002 | 1.338 | 747 | 375 | 5 | 149 | 62 | ||
Istoric[modificare | modificare sursă]
Pe teritoriul comunei au fost descoperite urmele mai multor vechi așezări din neolitic (cultura Turdaș, mileniul al IV-lea î.e.n.), din epoca bronzului, din epoca fierului (Hallstatt și La Tène), din perioada stăpânirii romane și din timpul migrațiilor. Tot aici au mai fost scoase la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) și o villa rustica, în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.).
În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre[1].
Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele Villa Ohthunth este din 1320, iar în 1329 cu toponimul Ahthon. Din 1456 apare sub denumirea actuală Ayton [1]. În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095) apare sub numele de Ajton. La nord și la sud-est de satul Aiton pe hartă sunt marcate prin "Gericht" și prin semnul π două locuri publice de pedepsire a delicvenților în perioada medievală.
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Următoarele obiective din satul Aiton au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015:
- Situl arheologic din punctul "Șurilor" (cod LMI CJ-I-s-B-06937)
- Situl arheologic din punctul "Deasupra Morii" (cod LMI CJ-I-s-B-06938)
- Situl arheologic din punctul "Între pâraie" (cod LMI CJ-I-s-A-06939)
- Vestigiile drumului roman Napoca - Potaissa (cod LMI CJ-I-s-B-06940)
- Biserica Reformată-Calvină (cod LMI CJ-II-m-B-07515)
Monumente dispărute[modificare | modificare sursă]
- "Conacul Sandor" din satul Aiton este înscris pe "Lista monumentelor istorice dispărute", elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor în anul 2004 (datare: sec. XVIII, cod 13B0271)[13].
- Biserica de lemn din Aiton (cod LMI CJ-II-m-B-07513)
Miliarul de la Aiton[modificare | modificare sursă]
Stȃlpul miliar descoperit de Mihály Szathmári Pap (profesor de religie, 1737-1812) în anul 1758 la Aiton, marchează distanța de la Potaissa la Aiton, constituind prima atestare documentară a localităților Potaissa (Turda) și Napoca (Cluj). Nu se cunoaște locul exact din sat unde a fost descoperit. A ajuns apoi la Cluj. Căutȃnd piesa în anii 20-30 din secolul al XX-lea, Constantin Daicoviciu nu a reușit să o mai găsească în grădina din Cluj unde se știa că era amplasată[14]. Originalul miliarului probabil s-a pierdut.
Desenul original cu inscripția de pe miliar aparține descoperitorului Mihály Szathmári Pap. În anul 1773 istoricul ardelean Johann Seivert (1735-1785) a văzut desenul lui Mihály Szathmári Pap și l-a reprodus într-un manuscris.
Informația despre existența acestui miliar a fost preluată de Theodor Mommsen în 1873 și înregistrată în CIL (Corpus Inscriptionum Latinarum) volumul III, textul 1627, Berlin.
Cercetătoarea clujeană Iudita Winkler a descoperit, prin anii 70-80, desenul din 1773, realizat de Johann Seivert, în manuscrisul acestuia, care este păstrat la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca, desen pe care l-a publicat apoi în 1982.
Există 3 copii ale miliarului:
- o copie identică cu originalul, de formă cilindrică, din beton, executată prin anii 70 din inițiativa profesorului de istorie Tiberiu Cerghi de la școala din Aiton; copia se află în curtea școlii din Aiton.
- o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 1993 în Piața 1 Decembrie din Turda (în fața Poștei).
- o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 2010 în fața primăriei din Aiton.
Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]
- Biserica Reformată-Calvină din anul 1598 (str. Principală nr.161), cu portalul vestic în stil romanic. Tavan casetat din anul 1793, operă a maeștrilor Hajdu și Samuel Besti. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (2010).
- Biserica ortodoxă nouă având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, construită între anii 2004 și 2006, după planurile arhitectului Zamblău Romulus. Biserica are formă de cruce greacă, cu abside generoase; naosul este acoperit de o turlă străpunsă, de formă octogonală și are opt ferestre pe fiecare parte. Alte două turle, de formă circulară, se află deasupra tindei, una dintre ele servind drept clopotniță. Altarul este acoperit de o boltă în formă de semicalotă și este luminat de două ferestre spre partea de răsărit. Lăcașul de cult a fost pictat în tehnica frescă de pictorul Ovidiu Pușcașiu din București, lucrare executată între anii 2006-2008. Iconostasul este sculptat în lemn de stejar, iar clopotele au fost realizate la o întreprindere metalurgică din Satulung, Maramureș. Biserica a fost sfințită în data de 12 iulie 2009 de Preasfințitul Irineu Bistrițeanul, atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului[15].
Obiective turistice[modificare | modificare sursă]
Printre principalele obiective turistice din zonă, se numără[16]:
- Castelul medieval.
- Muzeul cu obiecte din perioada romană (demolat între timp).
- Rezervația "Pădurea Ciolt".
Date economice[modificare | modificare sursă]
Ocupația de bază a locuitorilor este agricultura și creșterea animalelor domestice.
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
Drumul Ceanu Mic-Aiton
Intrarea în localitate
Stradă din Aiton
Căminul cultural
Școala şi Miliarul de la Aiton (copie)
Biserica greco-catolică
Biserica reformată-calvină (monument istoric)
Biserica ortodoxă
Monumentul Eroilor din Aiton
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Palade, Monica (). Aiton - Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 973-0-02627-0.
- Lazăr, Vasile (). Aiton - Cluj : istorie și tradiție. Cluj-Napoca. ISBN 973-0-02627-0.
- Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-864300-7.
- Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Atlasul localităților județului Cluj, p. 70
- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*]
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
- ^ Alte toponime locale pentru “Valea Racilor”: Pârâul Racilor, Valea Rachiș, Valea Copăceni, Valea Copandului, Pârâul Copăcenilor.
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în .
- ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016.
- ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate
- ^ a b Structura etno-demografică a României
- ^ Varga E. Statistică recensăminte după confesiune
- ^ http://mail.cultura.ro/cultura/uploads/files/MonumenteDisparute-2004.pdf
- ^ Constantin Daicoviciu, Un nou miliarium din Dacia, in AISC, I, 2, 1928-1932, p. 51, nota 2
- ^ http://protopopiatulortodoxturda.ro/parohia-aiton/
- ^ http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_CJ.pdf
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| |||||
