Sari la conținut

Comuna Aiton, Cluj

46°41′07″N 23°44′20″E (Comuna Aiton, Cluj) / 46.68528°N 23.73889°E46.68528; 23.73889
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aiton
Ajton
—  comună  —
Primăria comunei Aiton
Primăria comunei Aiton
Aiton se află în România
Aiton
Aiton
Aiton (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 46°41′07″N 23°44′20″E ({{PAGENAME}}) / 46.68528°N 23.73889°E46.68528; 23.73889
Țară România
Județ Cluj
SIRUTA55598
Atestare1320[1]
ReședințăAiton
Sate componenteAiton, Rediu
Guvernare
 - PrimarNicolae Făgădar[*]​[3][4] (PNL, )
Suprafață
 - Total45,27 km²
Altitudine626 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total1.061 locuitori
 - Densitate29,8 loc./km²
Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal407025
Prefix telefonic+40 x64[2]
Localități înfrățite
 - DabasUngaria
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Localizarea comunei în județul Cluj
Localizarea comunei în județul Cluj
Localizarea comunei în județul Cluj
Aiton (Ajton) pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (sectio 095) (Click pentru imagine interactivă)
Aiton (Ajton) pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (sectio 095)
(Click pentru imagine interactivă)
Aiton (Ajton) pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (sectio 095)
(Click pentru imagine interactivă)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aiton (în maghiară Ajton, în germană Eiten) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Aiton (reședința) și Rediu.[5]

Date geografice

[modificare | modificare sursă]

Comuna Aiton se află la 30 km sud-est de municipiul Cluj-Napoca și 16 km nord-est de Turda. Este situată în zona Dealurilor Feleacului, pe stânga Văii Racilor [6].

Comuna este compusă din satul reședință de comună Aiton și satul Rediu.

Altitudinea medie: 626 m.

În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate.

Demografie

[modificare | modificare sursă]



Componența etnică a comunei Aiton

     Români (72,2%)

     Maghiari (16,31%)

     Alte etnii (0,19%)

     Necunoscută (11,31%)


Componența confesională a comunei Aiton

     Ortodocși (56,93%)

     Reformați (13,95%)

     Greco-catolici (9,9%)

     Romano-catolici (3,02%)

     Penticostali (1,51%)

     Alte religii (2,26%)

     Necunoscută (12,44%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Aiton se ridică la 1.061 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.085 de locuitori.[7] Majoritatea locuitorilor sunt români (72,2%), cu o minoritate de maghiari (16,31%), iar pentru 11,31% nu se cunoaște apartenența etnică.[8] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (56,93%), cu minorități de reformați (13,95%), greco-catolici (9,9%), romano-catolici (3,02%) și penticostali (1,51%), iar pentru 12,44% nu se cunoaște apartenența confesională.[9]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Aiton este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Nicolae Făgădar[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[10]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal5     
Partidul Social Democrat2     
Alianța pentru Unirea Românilor1     
Uniunea Democrată Maghiară din România1     

Evoluție istorică

[modificare | modificare sursă]

Structura etnică

[modificare | modificare sursă]

Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:

Recensământul[11] [12] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Rromi Alte etnii
1850 2.438 1.901 443 85 9
1880 2.803 2.106 585 1 111
1890 3.452 2.690 720 42
1900 3.528 2.830 698 0
1910 3.934 3.183 693 4 54
1920 3.747 3.178 551 18
1930 4.132 3.504 586 1 28 13
1941 4.585 3.975 566 2 42
1956 3.754 3.274 479 1
1966 3.308 2.840 467 1 0
1977 2.772 2.404 368 0
1992 1.626 1.432 194 0
2002 1.338 1.154 181 3 0

Aiton - evoluția demografică

Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Structura confesională

[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea:

Recensământul[13] [12] Structura confesională
Anul Populația Ortodocși Greco-catolici Romano-catolici Reformați Alte confesiuni
1850 2.438 0 1.923 21 482 12
1857 2.577 12 2.023 18 518 6
1869 2.744 18 2.132 27 550 17
1880 2.803 31 2.120 24 599 29
1890 3.452 39 2.655 25 700 33
1900 3.528 18 2.782 34 642 52
1910 3.934 30 3.171 27 665 41
1930 4.132 24 3.502 10 585 11
1992 1.626 1.330 88 0 173 35
2002 1.338 747 375 5 149 62

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul comunei au fost descoperite urmele mai multor vechi așezări din neolitic (cultura Turdaș, mileniul al IV-lea î.e.n.), din epoca bronzului, din epoca fierului (Hallstatt și La Tène), din perioada stăpânirii romane și din timpul migrațiilor. Tot aici au mai fost scoase la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) și o villa rustica, în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.).

În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre[1].

Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele Villa Ohthunth este din 1320, iar în 1329 cu toponimul Ahthon. Din 1456 apare sub denumirea actuală Ayton [1]. În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095) apare sub numele de Ajton. La nord și la sud-est de satul Aiton pe hartă sunt marcate prin "Gericht" și prin semnul π două locuri publice de pedepsire a delicvenților în perioada medievală.

Monumente istorice

[modificare | modificare sursă]

Următoarele obiective din satul Aiton au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015:

Monumente dispărute

[modificare | modificare sursă]
  • „Conacul Sandor" din satul Aiton este înscris pe "Lista monumentelor istorice dispărute", elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor în anul 2004 (datare: sec. XVIII, cod 13B0271)[14].
  • Biserica de lemn din Aiton (cod LMI CJ-II-m-B-07513)

Miliarul de la Aiton

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Miliarul de la Aiton
Miliarul de la Aiton
(copia de la Turda)

Stâlpul miliar descoperit de profesorul de religie Mihály Szathmári Pap (1737-1812) în anul 1758 la Aiton, marchează distanța de la Potaissa la Aiton, constituind prima atestare documentară a castrelor Potaissa și Napoca. Nu se cunoaște locul exact din sat unde a fost descoperit. A ajuns apoi la Cluj. Căutând piesa în anii 20-30 din secolul al XX-lea, Constantin Daicoviciu nu a reușit să o mai găsească în grădina din Cluj unde se știa că era amplasată.[15] Originalul miliarului probabil s-a pierdut.

Desenul original cu inscripția de pe miliar aparține descoperitorului Mihály Szathmári Pap. În anul 1773 istoricul ardelean Johann Seivert (1735-1785) a văzut desenul lui Mihály Szathmári Pap și l-a reprodus într-un manuscris. Informația despre existența acestui miliar a fost preluată de Theodor Mommsen în 1873 și înregistrată în CIL (Corpus Inscriptionum Latinarum) volumul III, textul 1627, Berlin. Cercetătoarea clujeană Iudita Winkler a descoperit, prin anii 1970-1980, desenul din 1773, realizat de Johann Seivert, în manuscrisul acestuia, care este păstrat la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, desen pe care l-a publicat apoi în 1982. Există 3 copii ale miliarului:
- o copie identică cu originalul, de formă cilindrică, din beton, executată prin anii 1970 din inițiativa profesorului de istorie Tiberiu Cerghi de la școala din Aiton; copia se află în curtea școlii din Aiton.
- o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 1993 în Piața 1 Decembrie din Turda (în fața Poștei).
- o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 2010 în fața primăriei din Aiton.

Lăcașuri de cult

[modificare | modificare sursă]

Obiective turistice

[modificare | modificare sursă]

Printre principalele obiective turistice din zonă, se numără[17]:

  • Castelul medieval.
  • Muzeul cu obiecte din perioada romană (demolat între timp).
  • Rezervația "Pădurea Ciolt".

Date economice

[modificare | modificare sursă]

Ocupația de bază a locuitorilor este agricultura și creșterea animalelor domestice.

Imagini

[modificare | modificare sursă]
  • Intrarea în localitate
    Intrarea în localitate
  • Stradă din Aiton
    Stradă din Aiton
  • Căminul cultural
    Căminul cultural
  • Școala şi Miliarul de la Aiton (copie)
    Școala şi Miliarul de la Aiton (copie)
  • Biserica greco-catolică
    Biserica greco-catolică
  • Biserica reformată-calvină (monument istoric)
    Biserica reformată-calvină (monument istoric)
  • Biserica reformată-calvină (monument istoric)
    Biserica reformată-calvină (monument istoric)
  • Masa Domnului
    Masa Domnului
  • Biserica ortodoxă
    Biserica ortodoxă
  • Monumentul Eroilor din Aiton
    Monumentul Eroilor din Aiton
  • Monumentul Eroilor din Aiton (detaliu)
    Monumentul Eroilor din Aiton (detaliu)
  • Stradă din Aiton
    Stradă din Aiton
  • Drumul comunal Aiton-Rediu
    Drumul comunal Aiton-Rediu
  • Rediu
    Rediu
  • Biserica ortodoxă din satul Rediu
    Biserica ortodoxă din satul Rediu
  • Biserica ortodoxă din satul Rediu
    Biserica ortodoxă din satul Rediu
  • Monumentul Eroilor din satul Rediu
    Monumentul Eroilor din satul Rediu
  • Monumentul Eroilor din satul Rediu (detaliu)
    Monumentul Eroilor din satul Rediu (detaliu)
  • Biserica greco-catolică din satul Rediu
    Biserica greco-catolică din satul Rediu
  • Rediu
    Rediu

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Palade, Monica (). Aiton - Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 973-0-02627-0. 
  • Lazăr, Vasile (). Aiton - Cluj : istorie și tradiție. Cluj-Napoca. ISBN 973-0-02627-0. 
  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-864300-7. 
  • Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4. 

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Atlasul localităților județului Cluj, p. 70
  2. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  5. ^ „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. . 
  6. ^ Alte toponime locale pentru “Valea Racilor”: Pârâul Racilor, Valea Rachiș, Valea Copăceni, Valea Copandului, Pârâul Copăcenilor.
  7. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  8. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  9. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  10. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  11. ^ „Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b Structura etno-demografică a României
  13. ^ „Varga E. Statistică recensăminte după confesiune”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Constantin Daicoviciu, Un nou miliarium din Dacia, in AISC, I, 2, 1928-1932, p. 51, nota 2
  16. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Aiton la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comuna_Aiton,_Cluj&oldid=16943223