Sari la conținut

Academia Română

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Academia Română

Sediul Academiei Române
Înființare1 aprilie 1866
FondatorVincențiu Babeș
George Barițiu
Ioan D. Caragiani
Timotei Cipariu
Dimitrie Cozacovici
Ambrosiu Dimitrovici
Alexandru Hâjdeu
Ion Heliade-Rădulescu
Iosif Hodoș
Alexandru Hurmuzaki
Andrei Mocioni
Gavriil Munteanu
Alexandru Roman
Ion G. Sbiera
Constantin Stamati
Ioan Străjescu
Vasile Alecsandri
Ștefan Gonata
Nicolae Ionescu
August Treboniu Laurian
Titu Maiorescu
Ion C. Massim
Constantin Negruzzi
Constantin Alexandru Rosetti
Vasile Urechia Alexandrescu  Modificați la Wikidata
SediuCalea Victoriei 125, București
PreședinteIoan-Aurel Pop
VicepreședințiMircea Dumitru
Marius Andruh
Nicolae Victor Zamfir
Secretar generalIoan Dumitrache
https://acad.ro/academia_romana/
Fostul numeSocietatea Academică Română
Societatea Literară Română
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Academia Română este un for cultural fondat din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866, la București, sub denumirea de Societatea Literară Română. La 1 august 1867 a devenit Societatea Academică Română, iar din 1879 poartă denumirea actuală. Academia Română are ca atribuții principale promovarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor ortografice, cercetarea istoriei naționale și sprijinirea activității științifice. Unele din proiectele fundamentale ale academiei sunt Dicționarul Limbii Române (DLR), Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM).[1][2]

Conform statutului său de instituție publică autonomă, Academia Română poate avea un număr maxim de 181 membri titulari și corespondenți și 135 membri de onoare, din care cel mult 40 din România. „Ziua Academiei Române” este marcată anual la data de 4 aprilie. [3][4]

Academia are în subordinea sa o serie de instituții, Biblioteca Academiei Române și Editura Academiei Române.

Istoric

[modificare | modificare sursă]
Membrii Societății Academice (august 1867)

Academiile existau, în forme timpurii în Țara Românească (București, circa 1689) și în Principatul Moldovei (Iași, 1707), instituții care s-au transformat mai târziu în universități. Primele societăți culturale moderne au fost înființate la Brașov (1821), București (1844) și Cernăuți (1862), pe modelul instituțional de inspirație occidentală.

La mijlocul secolului al XIX-lea, în contextul modernizării statului român și al afirmării identității culturale, au fost inițiate mai multe demersuri pentru înființarea unei instituții centrale cu profil academic. Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859 și reformele ulterioare au creat cadrul favorabil pentru înființarea unui for național de cultură. În 1860, Ioan Maiorescu propunea constituirea unei „societăți academice” care să coordoneze activitatea intelectualilor români în domeniul limbii și istoriei. Proiectul său nu a fost realizat, dar ideea a fost reluată și susținută de mai mulți membri ai elitei culturale și politice.

Sediul Academiei Române din Calea Victoriei
Clădirea nouă a Casei Academiei, situată lângă Palatul Parlamentului

La propunera lui Constantin Alexandru Rosetti, la 1 aprilie 1866, locotenența domnească a aprobat regulamentul de funcționare al Societății Literare Române, cu sediul la București. Scopurile principale ale noii instituții erau stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici și elaborarea unui dicționar-tezaur. Regulamentul prevedea numirea membrilor de către Ministerul Instrucțiunii Publice, cu reprezentare din toate regiunile locuite de români și aromâni.[5][6] În total, numărul membrilor fondatori a ajuns la 25.

Prima ședință a noii instituții a avut loc la 13 august 1867, la București, moment în care s-a decis schimbarea denumirii în Societatea Academică Română. Instituția nou fondată a fost pentru început o societate națională enciclopedică. Primul președinte a fost Ion Heliade-Rădulescu (până la 1 august 1870).

La 30 martie 1879, printr-o lege specială, Societatea Academică Română a fost declarată instituție națională sub numele de Academia Română, cu rol de autoritate în domeniile culturii, științei și moralei publice.

În perioada regimului comunist, Academia Română a fost desființată prin Decretul nr. 76 din 9 iunie 1948, fiind înlocuită cu Academia Republicii Populare Române. Noua instituție nu a fost considerată continuatoare de drept a Academiei Române, iar lista de membri aleși a fost modificată. Peste 100 de membri ai fostei academii nu au fost incluși în noua structură ce a fost completată cu nume apropiate de regimul comunist. Ulterior, instituția a purtat denumirea de Academia Republicii Socialiste România.

După 1989, în urma reinstaurării regimului democratic, instituția și-a reluat denumirea de Academia Română.

Membri fondatori

[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Lista președinților Academiei Române.
Nr. Nume Născut Provincie Vârstă la înființare Deces Membru pentru
1 Vasile Alecsandri 21 iulie 1821 Principatul Moldovei 44 ani, 254 zile 22 august 1890 24 ani, 143 zile
2 Vincențiu Babeș 21 ianuarie 1821 Banat 45 ani, 70 zile 22 ianuarie 1907 40 ani, 296 zile
3 George Barițiu 4 iunie 1812 Transilvania 53 ani, 301 zile 2 mai 1893 27 ani, 31 zile
4 Ioan D. Caragiani 11 februarie 1841 Macedonia 25 ani, 49 zile 13 ianuarie 1921 54 ani, 287 zile
5 Timotei Cipariu 21 februarie 1805 Transilvania 61 ani, 39 zile 3 septembrie 1887 21 ani, 155 zile
6 Dimitrie Cozacovici 1790 Macedonia 76 ani, 90 zile[7] 31 august 1868 2 ani, 152 zile
7 Ambrosiu Dimitrovici 20 iulie 1838 Bucovina 27 ani, 255 zile 3 iulie 1866 93 zile
8 Ștefan Gonata 1 februarie 1838 Basarabia 28 ani, 59 zile 18 septembrie 1896 30 ani, 170 zile
9 Alexandru Hâjdeu 30 noiembrie 1811 Basarabia 54 ani, 122 zile 9 noiembrie 1872 6 ani, 222 zile
10 Ion Heliade-Rădulescu 6 ianuarie 1802 Țara Românească 64 ani, 85 zile 27 aprilie 1872 6 ani, 26 zile
11 Iosif Hodoș 20 octombrie 1829 Transilvania 36 ani, 163 zile 28 noiembrie 1880 14 ani, 241 zile
12 Alexandru Hurmuzachi 16 august 1823 Bucovina 42 ani, 228 zile 8 martie 1871 4 ani, 341 zile
13 Nicolae Ionescu 1820 Principatul Moldovei 46 ani, 90 zile[7] 24 ianuarie 1905 38 ani, 298 zile
14 August Treboniu Laurian 17 iulie 1810 Transilvania 55 ani, 258 zile 25 februarie 1881 14 ani, 330 zile
15 Titu Maiorescu 15 februarie 1840 Țara Românească 26 ani, 45 zile 18 iunie 1917 51 ani, 78 zile
16 Ion C. Massim 1825 Țara Românească 41 ani, 90 zile[7] 1877 10 ani, 275 zile
17 Andrei Mocioni 27 iunie 1812 Banat 53 ani, 278 zile 23 aprilie 1880 14 ani, 22 zile
18 Gavriil Munteanu februarie 1812 Transilvania 54 ani, 59 zile 17 decembrie 1869 3 ani, 260 zile
19 Constantin Negruzzi 1808 Principatul Moldovei 58 ani, 90 zile 24 august 1868 2 ani, 145 zile
20 Alexandru Roman 26 noiembrie 1826 Transilvania 39 ani, 126 zile 15 septembrie 1897 31 ani, 167 zile
21 Constantin Alexandru Rosetti 2 iunie 1816 Țara Românească 49 ani, 303 zile 8 aprilie 1885 19 ani, 7 zile
22 Ion G. Sbiera 1 noiembrie 1835 Bucovina 30 ani, 151 zile 22 octombrie 1916 50 ani, 204 zile
23 Constantin Stamati 1786 Basarabia 80 ani, 90 zile 12 septembrie 1869 3 ani, 164 zile
24 Ioan Străjescu 1833 Basarabia 33 ani, 90 zile 1873 6 ani, 275 zile
25 Vasile Urechea-Alexandrescu 15 februarie 1834 Principatul Moldovei 32 ani, 45 zile 21 noiembrie 1901 35 ani, 234 zile

Membri

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lista membrilor Academiei Române

Academia Română este alcătuită din cinci categorii de membri:

  • membri titulari,
  • membri corespondenți (titlu onorific academic, fără beneficii financiare),
  • membri de onoare (din țară și din străinătate),
  • membri post-mortem
  • membru donator (Constantin Năsturel-Herescu).

În cazul membrilor titulari, propunerile pot fi formulate doar de membri titulari, iar candidații trebuie să fie deja membri corespondenți. Pentru alegerea unui membru corespondenți, propunerile pot fi făcute de membri titulari sau corespondenți. Membrii titulari și corespondenți sunt aleși dintre personalitățile cu realizări în domeniile științei, culturii, artei sau educației. Candidaturile sunt propuse de membri existenți ai Academiei și analizate de către secțiile de specialitate, care evaluează contribuțiile științifice, lucrările publicate, impactul național și internațional, precum și conduita profesională și morală a candidaților. După avizul secției de specialitate și aprobarea Biroului Prezidiului, candidatura este supusă votului secret al Adunării Generale. Alegerea are loc cu majoritate absolută a voturilor membrilor titulari prezenți. Odată aleși, membrii titulari primesc:

  • o indemnizație lunară viageră din partea statului, în plus față de pensia obișnuită;
  • statutul de demnitate publică (funcție publică onorifică, recunoscută oficial de stat, similară cu cea de înalt demnitar, dar fără atribuții executive sau politice);
  • acces la resursele instituționale ale Academiei: biblioteci, institute de cercetare, laboratoare și acces la finanțare pentru activitatea academică;
  • rol consultativ în probleme de interes național, fiind chemați să contribuie la formularea pozițiilor academice în domenii precum educația, patrimoniul cultural sau cercetarea științifică;
  • autoritatea de a participa la elaborarea și validarea normelor oficiale ale limbii române (inclusiv prin dicționare și reguli ortografice), precum și la definirea standardelor culturale și științifice asumate de statul român.

Titlul de membru post-mortem este acordat, în mod excepțional, unor figuri de marcă decedate, în semn de recunoaștere a contribuției lor. Membrii de onoare sunt aleși dintre personalitățile din afara Academiei, din țară sau din străinătate, care s-au remarcat prin contribuții semnificative în domenii relevante.

Singurul membru donator din istoria Societății Academice Române este generalul Constantin Năsturel-Herescu. Din donația acestuia s-a înființat Premiile „Năsturel-Herescu” pentru lucrări din domeniul literaturii, istoriei, arheologiei, geografiei și dreptului.[8]

În Dicționarul academicienilor români, 1866-1999, Dorina N. Rusu contabiliza că până în anul 1999 Academia adunase un număr de 1.494 membri, dintre care: 980 români (25 fondatori, 375 titulari, 178 de onoare, 361 corespondenți, 41 aleși post-mortem) și 514 străini (404 membri de onoare, 109 corespondenți, 1 ales post-mortem). Dintre membrii străini, țările cu cei mai mulți membri erau: Franța cu 163, Germania cu 60, Italia 48, SUA 39, Anglia 22, URSS (Rusia) 20, Belgia 17 etc.

Funcționare

[modificare | modificare sursă]

Academia este o instituție finanțată, în principal, de la bugetul de stat și care funcționează autonom. Surse secundare de finanțare pot fi activitățile proprii sau exploatarea propriului patrimoniu, precum și donațiile. Are 3 filiale, la Iași, Cluj-Napoca și Timișoara. În subordinea sa se află o serie de instituții prestigioase și centre de cercetare din România (circa 60). În anul 2001, două dintre institutele Academiei Române au fost recunoscute de Comunitatea Europeană ca institute de excelență.

Conform statutului actual, un mandat de președinte are durata de patru ani, iar o persoană nu poate deține funcția de președinte pentru mai mult de două mandate. Biroul Prezidiului Academiei Române este format din șase academicieni: președintele Academiei Române, cei patru vicepreședinți și secretarul general. Actualul Birou al Prezidiului a fost ales pentru un mandat de patru ani, în cadrul Adunării Generale din 4 mai 2022, prin vot secret.[9][10]

Președinți ai Academiei Române (1989-prezent)
Nr. Nume Naștere Începere mandat Sfârșit mandat Deces
37 Radu Voinea 24 mai 1923 13 noiembrie 1984 2 februarie 1990 11 mai 2010
38 Mihai Drăgănescu 6 octombrie 1929 2 februarie 1990 18 ianuarie 1994 28 mai 2010
39 Virgiliu N. Constantinescu 27 martie 1931 1994 1998 31 ianuarie 2009
40 Eugen Simion 25 mai 1933 16 ianuarie 1998 20 aprilie 2006 18 octombrie 2022
41 Ionel Haiduc 9 mai 1937 20 aprilie 2006 8 aprilie 2014
42 Ionel Valentin Vlad 22 septembrie 1943 8 aprilie 2014 24 decembrie 2017 24 decembrie 2017
  Cristian Hera 18 decembrie 1933 5 ianuarie 2018 5 aprilie 2018
43 Ioan-Aurel Pop 1 ianuarie 1955 5 aprilie 2018 prezent

Biblioteca Academiei Române, înființată în 1867, are o colecție de peste șapte milioane de cărți și colecții de desene, gravuri, hărți și monede. Academia are și propria editură.

Curiozități

[modificare | modificare sursă]
Placă comemorativă amplasată pe clădirea sediului Academiei Române din Calea Victoriei
  • Scriitorul Andrei Vizanti, ales ca membru corespondent în 1882, a fost îndepărtat în 1903, după ce a părăsit țara pentru a scăpa de o pedeapsă pentru delapidare de bani publici.
  • Unul dintre membrii controversați a fost filologul Alexe Procopovici, despre care Eugen Lovinescu spunea că este „omul care nu a scris nimic”.
  • Eugen Lovinescu a fost respins în mod „scandalos”[11] din cauza opoziției lui Nicolae Iorga și Ovid Densusianu. El a fost ales membru post-mortem în 1991.
  • Elena Ceaușescu a fost aleasă ca membru titular în 1974, iar Nicolae Ceaușescu membru titular și președinte de onoare în 1985. Cei doi au fost excluși post-mortem la ședința din 26 decembrie 1989.
  • Manea Mănescu a fost ales membru titular în 1974 și exclus la 2 februarie 1990. Același lucru s-a întâmplat și cu Suzana Gâdea. Ambii au avut la activ condamnări penale.

Controverse

[modificare | modificare sursă]

În 2013, Fundația Națională pentru Știință și Artă, condusă de fostul președinte al Academiei, Eugen Simion, a fost dată în judecată pentru publicarea operei lui Emil Cioran sub egida Academiei, fără a deține drepturile de autor.[12][13]

În 2015, Academia Română a fost criticată pentru republicarea în ediție bilingvă a unei lucrări de Dimitrie Cantemir (Istoria măririi si decăderii Curții othmane), folosind textul latin stabilit de filologul Dan Slușanschi, fără a-l credita corespunzător pe pagina de titlu sau în descrierea CIP a volumului.[14]

În august 2020, Academia Română a publicat pe site-ul său un comunicat semnat de Secția de științe medicale, coordonată de acad. Victor Voicu, în care erau promovate opinii nefondate cu privire la rețelele 5G și se sugera că Organizația Mondială a Sănătății ar induce în eroare populația. Comunicatul a fost retras ulterior fără explicații oficiale, iar conducerea Academiei a refuzat să comenteze public incidentul. Ulterior, Academia a precizat că documentul nu reflecta poziția oficială a instituției, care poate fi exprimată doar de președinte sau de Biroul Prezidiului.[15][16][17][18][19][20]

Începând cu anii 2020, Academia Română a fost ținta unor critici recurente din partea jurnaliștilor, intelectualilor și societății civile, care au acuzat conducerea instituției de promovarea unor idei naționaliste, suveraniste și protocroniste în politicile Ministerului Educației.[21][22][23][24][25][26][27]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Acte normative”. academiaromana.ro. 
  2. ^ Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, p. 215 
  3. ^ „4 aprilie - Ziua Academiei Române”, Agerpres.ro, , arhivat din original la , accesat în  
  4. ^ „Membrii Academiei Române”, Academiaromana.ro, arhivat din original la , accesat în  
  5. ^ Predescu, p.9
  6. ^ Rusu, în Introducere, de Ionel Haiduc, p.5
  7. ^ a b c Arbitrary date of January 1, as a lack of factual data to support a real birth date
  8. ^ Academia Româna, Scurt Istoric - Repere cronologice Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 8 mai 2011
  9. ^ „Alegerea conducerii Academiei Române” (PDF), Acad.ro, , accesat în  
  10. ^ Laura Buciu (), „Academia Română și-a ales noua conducere pentru un mandat de 4 ani”, Mediafax, accesat în  
  11. ^ Ionel Haiduc, în Introducere, Rusu, p.7
  12. ^ „Drepturile pentru opera lui Cioran: Liiceanu îl acuză pe Eugen Simion. Simion spune că a fost corect”. Mediafax.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Scandal intre Gabriel Liiceanu si Eugen Simion, pe opera lui Cioran”. Ziare.com. Accesat în . 
  14. ^ „Creșterea și descreșterea Academiei Române”. Accesat în . 
  15. ^ Implementarea rețelei 5 G și posibilele probleme de sănătate publică (accesat în 28 august 2020)
  16. ^ Site-ul Academiei Române (accesat în 28 august 2020)
  17. ^ Academia Română a șters de pe site-ul propriu comunicatul în care susținea că tehnologia 5G poate avea grave consecințe asupra sănătății populației (accesat în 28 august 2020)
  18. ^ Declarație șocantă a conducerii Academiei Române, care susține teoriile conspirației despre 5G și un fals despre OMS (accesat în 28 august 2020)
  19. ^ Academia Română revine cu explicații Arhivat în , la Wayback Machine. (accesat în 3 septembrie 2020)
  20. ^ Poziția oficială a Academiei Române (accesat în 28 august 2020)
  21. ^ „Mircea Cărtărescu nu a fost admis ca membru al Academiei Române la o diferență de un singur vot”. . Accesat în . 
  22. ^ Mihăescu, Alexandru (). „Academia Română vrea să se implice formal în activitatea Ministerului Educației”. G4Media.ro. 
  23. ^ Lazăr, Mihnea (). „Scandaluri ale Academiei Române” (în engleză). VICE. 
  24. ^ Pantazi, Cristian (). „Scandalul respingerii lui Mircea Cărtărescu de către Academia Română”. G4Media.ro. Accesat în . 
  25. ^ Pavel, Andreea (). „Academia Română l-a premiat pe Alex Mihai Stoenescu, turnător la Securitate cu decizie definitivă în justiție”. G4Media.ro. 
  26. ^ Milonean, Ioana (). „„Delațiunile lui Alex Mihai Stoenescu au trimis oameni în închisoare"”. G4Media.ro. 
  27. ^ Mihăescu, Alexandru (). „Membru al Academiei Române despre protestele anti-Călin Georgescu”. G4Media.ro. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, București, 1999. ISBN 973-9399-03-7.
  • Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999. ISBN 973-27-06967.

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Academia Română
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Academia_Română&oldid=17111948