Art Nouveau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Primul Portret al Adelei Bloch Bauer, pictat de Gustav Klimt între anii 1903 și 1907

Art Nouveau (pronunție: /ˌɑːrt nuːˈvoʊ/; termen provenit din limba franceză [aʁ nuvo], însemnând Artă nouă) este un stil artistic manifestat plenar în artele vizuale, designul și arhitectura de la începutul secolului 20, relativ sincron în majoritatea culturilor și țărilor europene, dar și în America de Nord, unde a fost adoptat cu precădere în Statele Unite ale Americii și Canada.

Art Nouveau poate fi, de asemenea, văzută ca un fel de mișcare artistică de tranziție, formând un preludiu la ceea ce urma să devină modernismul secolului 20. În acest bloc de artișți și tendințe a trecerii spre modernism pot fi incluse și mișcările artistice cunoscute sub numele de Jugendstil în Germania și Olanda, respectiv Sezessionsstil, sau „Secesionism”, în Viena, Austria, ambele inspirate de, dar și grupate ideatic în jurul, periodicul de avangardă vienez Jugend (Tinerețe). Atât artiștii germani și olandezi, cât și cei vienezi luptau cu convenționalismul sfârșitului secolului 19 și, în același timp, încercau să se desprindă de toate ism-ele anterioare prin găsirea de noi formule artistice viabile, părăsirea drumului neted al sălilor de expoziție consacrate, găsirea de noi spații ambientale / expoziționale/ funcționale, și expunerea lucrărilor pe cont propriu.

În timp ce în Austria, Germania și Olanda mișcarea era legată de revista Jugend, în Rusia mișcarea era grupată în jurul revistei Mir iskusstva, revistă de artă influentă, care, printre altele, a generat propulsarea companiei de balet Ballets Russes în centrul atenției Europei și a lumii întregi, respectiv a determinat consolidarea supremației baletului rus ca fiind cel mai influent din întregul balet al secolului 20.

În Italia, termenul folosit pentru a desemna mișcarea artistică era „Stile Liberty”, fiind denumit după un magazin londonez, Liberty & Co; magazin relativ cunoscut în epocă pentru distribuirea de artefacte, derivând din mișcarea Arts and Crafts și relevând atât aspectul comercial al mișcarii Art Nouveau cât și aspectul de a fi importate, element esențial în Italia timpului respectiv.

Interior al Hotelului Tassel, realizat de Victor Horta între anii 1893 și 1894

În Franța, cu deosebire în capitala țării, Paris, intrările anumitor stații de metrou, dar mai ales clădirile realizate de arhitectul Hector Guimard, precum și vitraliile și ornamentele clădirilor proiectate de el, constituie dovezi puternice de existență ale unui stil arhitectural Art Nouveau care a evoluat într-un mod cu special în „orașul luminilor”. Similar, în Belgia, în special în Bruxelles, clădirile realizate de arhitectul, designerul și decoratorul Victor Horta, respectiv în Germania, cele realizate de Henry Van de Velde sunt printre cele mai frumoase și distincte exemple de arhitectură și design Art Nouveau.

În Spania, mai exact în Catalonia, mișcarea a fost grupată în orașul Barcelona, fiind cunoscută sub numele „local” de „modernism” și avându-l pe arhitectul catalan Antoni Gaudí i Cornet ca cel mai de seamă reprezentant al său.

Traiectoria curentului[modificare | modificare sursă]

Deși Art nouveau a avut un maxim de afirmare pentru circa un deceniu, între 1892 și 1902, primele semne clare ale stilului și mișcării pot fi recunoscute în anii 1880 în desene realizate sub influența mișcării artistice Arts and Crafts, așa cum ar fi acelea ale arhitectului și designerului Arthur Mackmurdo. Desenul ce ilustrează coperta eseului său referitor la bisericile proiectate de arhitectul Christofer Wren este un exemplu tipic.

Alături de aceste desene, lucrări în fier forjat sau anumite desene de textile derivate din forme vegetale des folosite în designul epocii victoriene târzii sunt printre cele mai bune exemple ce ilustrează începuturile acestei mișcări artistice.

Numele de „Art Nouveau” provine de la numele unui magazin din Parisul anilor respectivi, Maison de l'Art Nouveau, al cărui proprietar, Samuel Bing, expunea și vindea obiecte de artă.

Un punct de maxim în evoluția Art Nouveau a fost Expoziția Universală din anul 1900, ținută la Paris, în care acest stil considerat „modern” a triumfat în absolut orice. La expoziția de la Torino din anul 1902, Art Nouveau probabil a atins apogeul său, întrucât designeri din fiecare țară europeană unde stilul a fost prezent, au expus ceea ce au avut mai valoros.

Deși Art Nouveau a făcut uz masiv de cele mai multe din inovațiile tehnologice ale sfârșitul secolului al 19-lea, folosind frecvent fier și bucăți mari de sticlă de formă neregulată, odată cu începerea Primului Război Mondial, natura devine puternic stilizată, migăloasă și individualizată în designul acestor artiști. Ceea ce era scump de realizat, era abandonat din ce în ce mai des în favoarea unui modernism liniar, simplu și ieftin, care era, în același timp, mai apropiat de estetica simplificatoare și relativ brută a designului industrial, al cărui „părinte” de necontestat a fost Peter Behrens.

Hector Guimard, unul din artiștii formidabili ai perioadei Art Nouveau, pe nedrept uitat și minimalizat în timpul său și după aceea, redescoperit cu uimire la sfârșitul secolului al XX-lea, a realizat nu numai clădiri emblematice, atât arhitectural cât și decorativ, dar și intrări în stațiile metroului parizian și ale celui din Montreal, care rămân și astăzi printre cele mai estetice și durabile realizări de această natură.

Montreal -- Intrarea într-o stație de metrou realizată de Hector Guimard.

Relația cu stilurile și mișcările contemporane[modificare | modificare sursă]

Ca stil de artă, Art Nouveau are afinități cu prerafaeliții și simboliștii iar artiști precum Aubrey Beardsley, Alphonse Mucha, Edward Burne-Jones, Gustav Klimt și Jan Toorop ar putea fi încadrați în mai mult de unul dintre aceste stiluri. Spre deosebire de operele de artă simboliste, totuși capodoperele Art Nouveau au o înfățișare distinctă; și, față de artizanii Arts and Crafts, artiștii Art Nouveau au folosit entuziaști materiale noi, suprafețe prelucrate și abstracție împletită cu realism.

Artiștii acestui stil modern nu foloseau mașinării, precum cei aparținând mișcării Arts and Crafts. Pentru sculptură, principalele materiale folosite sunt sticla și fierul forjat.

Caracteristicile mișcării[modificare | modificare sursă]

Art Nouveau este ușor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, „curgând” firesc, pline de ritmuri sincopate, aidoma unui laitmotiv muzical. Folosirea frecventă a liniilor curbe deschise de tipul parabolei sau hiperbolei, importante elemente ale „panopliei” Art Nouveau, sunt și cele ce conferă dinamism și ritm acestor artefacte și clădiri. De asemenea, tuturor formelor folosite convențional anterior în alte stiluri artistice sunt redesenate în Art Nouveau, le este conferită viață, părând a crește și a se dezvolta în tot felul de alte forme, amintind de plante ce sunt pe cale de a îmboboci sau a înflori.

Comparativ însă cu Simbolismul din pictură, spre exemplu, Art Nouveau are un aspect vizual categoric distinctiv și unic, în timp ce, comparativ cu nostalgia redescoperirii metodelor clasice, rafaelite, de către Confreria pre-rafaeliților, Art Nouveau este perfect adaptată timpului existenței sale, îmbrățișând cu fervoare și încorporând cu naturalețe tehnologia de ultimă oră, materialele noi cu ajutorul mașinilor și abstractul pus la dispoziția designului.

În arhitectură și decorații interioare, artiștii Art Nouveau au evitat cu grijă eclectismul erei victoriene și excesul ornamental prolix corespunzător. Designerii Art Nouveau au selecționat și modernizat câteva dintre cele mai abstracte elemente ale Rococoului, așa cum ar fi texturile de tip „flacără” sau „scoică”, folosindu-le consecvent în locul ornamentelor victoriene de tip istoric sau realistic-naturaliste. Corespunzător, Art Nouveau a promovat consecvent utilizarea extrem de stilizată a motivelor existente în natură, extinzând domeniul „natural” la orice inspirat de viață, de la ierburi marine la muguri florali și de la formele nevertebratelor, a insectelor în special, la curbele ce se regăsesc în feline și păsări răpitoare.

Pictura & litografia Art Nouveau[modificare | modificare sursă]

Pictura a fost un domeniu important în Art Nouveau, deși majoritatea pictorilor sunt des asociați și cu alte mișcări artistice. În 1892, Siegfried Bing a organizat o expoziție la Paris a 7 pictori, printre care Pierre Bonnard, Édouard Vuillard, Félix Vallotton și Maurice Denis; iar Maison de Art Nouveau-ul lui a expus picturi de Georges Seurat, Paul Signac și Henri de Toulouse-Lautrec. Eugene Grasset, Koloman Moser și Gustav Klimt s-au mutat confortabil în avangardă. În Belgia, a lucrat atât în pictură cât și în designul grafic. Opera Friza Stoclet realizată de Gustav Klimt reprezintă o parte importantă a decorului Palatului Stoclet al lui Josef Hoffmann. O temă comună a simboliștilor și a pictorilor Art Nouveau a perioadei a fost reprezentarea stilizată a femeilor. Un subiect popular a fost dansatoarea americană Loie Fuller, portretizată de pictori francezi și austrieci și artiști de postere.

Bijuteriile Art Nouveau[modificare | modificare sursă]

Stilul Art Nouveau este caracterizat de forme și linii curbate, și de obicei de design-uri din natură ca plante, păsări și alte animale (inclusiv oameni). Bijuteriile Art Nouveau sunt de obicei coliere lungi de perle sau lănțișoare de argint veritabil pe care sunt înșirate mărgele de sticlă sau care se termină cu un pandant de aur sau argint, adesea fiind el însuși un ornament împodobit cu minerale ca ametistul, opalul, peridotul sau citrin.[1]

În timpul dominației stilului Art Nouveau, diamantele au jucat un rol important. În această perioadă, bijuteriile experimentează o varietate largă de pietre, incluzând agat, granat, opal, piatra lunii, acvamarin și alte pietre semi-prețioase, alături de o gamă vastă de tehnici noi, incluzând emailarea, plus materiale noi cum ar fi cornul sau fildeșul.

Bijutieri Art Nouveau timpurii parizieni includ Louis Aucoc. Cel mai faimos designer al perioadei Art Nouveau, René Lalique, a servit uceniciei în studioul lui Aucoc între 1874 și 1876. Lalique a devenit o figură centrală a bijuteriilor și decorațiunilor de sticlă în stil Art Nouveau, folosind natura, de la libelule la frunze, ca modele și motive. Artiști din afara lumii tradiționale a bijuteriilor, ca Paul Follot, cunoscut adesea ca designer de mobilă, experimentează și cu designul de bijuterii. Alți designeri de bijutierii Art Nouveau notabili includ Jules Brateau și Georges Henry. În Statele Unite ale Americii, cel mai cunoscut designer a fost Louis Comfort Tiffany.

Mobila Art Nouveau[modificare | modificare sursă]

Designul de mobilier din perioada Art Nouveau a fost strâns legat de arhitectura clădirilor pe care arhitecții le-au proiectat deseori pentru mobilier, covoare, corpuri de iluminat, chei pentru uși și alte detalii decorative. De asemenea, mobilierul era rafinat și scump; un finisaj fin, de obicei lustruit sau lăcuit, a fost considerat esențial, iar desenele continentale erau de obicei foarte complexe, cu forme curbate care erau scumpe.

Anvergură geografică a Art Nouveau[modificare | modificare sursă]

Principalele centre ale stilului au fost:

Intrare în stil Art Nouveau din Normandia Inferioară, Franța

Alte centre includ:

Riga, Letonia, arhitect Mihail Eisenstein, fațadă în stil Art Nouveau, denumit în țările de limba germană și cele nordice Jugendstil.

Reprezentanți ai acestei mișcări artistice[modificare | modificare sursă]

Casa Battlo, Barcelona, arhitect Antonio Gaudi.
Casa Gallardo, Madrid, Spania.

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Desen, grafică, pictură, postere[modificare | modificare sursă]

Afișul Jocurilor Olimpice din 1904, desfășurate în orașul american Saint Louis, este un exemplu de Art Nouveau în designul de afișe.

Mobilă[modificare | modificare sursă]

Lampă în stil Art Nouveau, proiectată de arhitectul german Friedrich Adler între anii 1903 și 1904

Modă și design de modă[modificare | modificare sursă]

Vas al firmei Daum Nancy, circa 1900

Sticlărie și vitralii[modificare | modificare sursă]

Alte arte decorative[modificare | modificare sursă]

Pictură murală și mozaic[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Picturile Art Nouveau
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arhitectura Art Nouveau


  1. ^ „Art Nouveau Jewelry”. Accesat în .