Scoreiu, Sibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scoreiu
—  Sat  —
Scoreiu is located in România
Scoreiu
Scoreiu
Scoreiu (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°45′36″N 24°31′51″E / 45.76000°N 24.53083°E / 45.76000; 24.5308345°45′36″N 24°31′51″E / 45.76000°N 24.53083°E / 45.76000; 24.53083

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Sibiu county coat of arms.png Sibiu
Comună Porumbacu de Jos

SIRUTA 145346
Prima atestare 1392

Populație (2011)
 - Total 660 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 557194

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Scoreiu este un sat în comuna Porumbacu de Jos din județul Sibiu, Transilvania, România.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Scoreiu în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
  • În anul 1391, voievodul muntean Mircea cel Bătrân[1] dăruiește lui Stanciul egumenul și fratelui său Călin, ocina Scoreiu, pe care o scutește de orice fel de dări[2]. Pe actul de donație, în calitate de martori, semnează Vlad vornicul, Dragan ban, Jupân Algia, Groza Moldovan, Jupân Aga, Holdovics logofăt[3]. Este de remarcat faptul că toponimele[4] amintite în hrisovul de donație la care ne referim, Tolfa, Scoreiul cel Bătrân (pârâu), Unghiul cu Frasin, Piatra oarbă, Tunsul, Pârâul Sașilor, se păstrează și astăzi[5].
  • Localitatea este atestată pentru prima oară în anul 1392, cu numele Szkore[6].
  • În 1391, Mircea cel Bătrân, voievod al Țării Românești, întemeiază aici o mânăstire ortodoxă[6].
  • Din registrul conscripțiunii[7] realizate în anul 1733, la cererea episcopului greco-catolic Inocențiu Micu-Klein, aflăm că la Scoreiu au fost recenzate 90 de familii, adică vreo 450 de persoane[8]. Din registrul aceleiași conscripțiuni mai aflăm și numele celor 4 preoți din localitate: Sandru, Halmagy, Illyie și Iuon, (uniti omnes[9]). În Scoreiul anului 1733 era o biserică[8]. Denumirea satului: Szkorej, precum și numele preoților erau scrise cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate unguri[10].
  • În 1766, satul a fost militarizat parțial și a făcut parte din Compania a VII-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^
    „Nos lonnes Mircsa Dei gratia Princeps et Vojvoda totius Regni Valachiae incipiendo ab alpibus usque at confinia Tartariae, totiusque Terrae Fogaras perpetuus Dominus.”
    In: C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, p. 427.
  2. ^ Vd. Valentina Popa, Țara Făgărașului sub stăpînirea domnilor munteni, in: Cumidava, VI
  3. ^ In Col. Hurmuzachi CCXXXII de Nicolae Densușianu, apud C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, p. 427.
  4. ^ Numele de locuri
  5. ^ C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, p. 427.
  6. ^ a b Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al județului Sibiu, Editura Economică, Sibiu 2003
  7. ^ Conscripțiune = Recensământ
  8. ^ a b Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), p. 369.
  9. ^ În limba latină, în text, adică, în românește: toți uniți (greco-catolici).
  10. ^ Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), p. 303.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Anul Domnului 1900. Dela s. Unire 200. Blaș, Tipografia Seminariului archidiecesan gr.-cat.
  • Valentina Popa, Țara Făgărașului sub stăpînirea domnilor munteni, in: Cumidava, VI, Muzeul Județean Brașov, Brașov, 1973.
  • C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, Sibiu, 1928

Legături externe[modificare | modificare sursă]