Germanii din România
Germanii din România Rumäniendeutsche | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|
![]() | ||||||
Piața Mică din Sibiu | ||||||
Populație totală | ||||||
36.042 (2011)[1] | ||||||
Regiuni cu populație semnificativă | ||||||
| ||||||
Limbi vorbite | ||||||
limba germană, dialectul șvăbesc, dialectul săsesc, limba română, limba maghiară | ||||||
Religii | ||||||
romano-catolici, evanghelici luterani | ||||||
Grupuri înrudite sau legate cultural | ||||||
Germanii din Ungaria, Germanii din Slovacia, Germanii din Polonia | ||||||
Note | ||||||


Germanii din România (în germană Rumäniendeutsche) reprezintă o minoritate etnică din interiorul României. În timpul perioadei interbelice, în interiorul Regatului României trăiau în jur de 745.421 de germani, conform recensământului din 1930. Acest număr a tot scăzut. Conform recensământului din 2002, în România erau 59.764, iar în 2011 mai erau doar 36.042 de germani, reprezentând 0,17% din întreaga populație a țării.
Grupuri[modificare | modificare sursă]
Germanii din România și Republica Moldova nu sunt un grup etnic unitar. Pentru a înțelege limba, cultura și istoria lor, trebuie văzuți ca o serie de grupuri independente, care se deosebesc unele de altele atât ca obârșie, cât și după regiunea în care s-au așezat și data imigrării[2]:
- Sașii - cel mai cunoscut grup, adesea identificat cu germanii din România,
- Șvabii sătmăreni și majoritatea șvabilor bănățeni, grupuri ale șvabilor dunăreni din România,
- Landlerii protestanți din zona Sibiului,
- Țipțerii germani din Maramureș,
- Germanii bucovineni, odinioară cu prezență masivă la Gura Humorului (majoritatea populației în 1930), Suceava, Rădăuți, Vatra Dornei și Cernăuți,
- Germanii basarabeni (pentru perioada 1918-1940),
- Germanii regățeni,
- Germanii dobrogeni, colonizați în trei etape între 1840 și 1891.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Evoluția populației germane din România a fost următoarea:
- 1930: 745.421 persoane (4,1% din populația României)[3] respectiv 23,7% din populația Banatului,[4] 8,9% din populația Bucovinei[5], 7,9% din populația Transilvaniei;[4], 3% din populația Basarabiei și 2,8% din populația Dobrogei.
- 1948: 343.913 persoane (2,2% din populația României);
- 1956: 384.708 persoane (2,2% din populația României);
- 1977: 359.109 persoane
- 1992: 111.301 persoane
- 2002: 60.088 persoane
Statisticile oficiale arată că în ultimii ani ai dictaturii comuniste, germanii au părăsit țara după cum urmează:
- 12.809 în 1985,
- 11.034 în 1986,
- 11.639 în 1987,
- 10.738 în 1988,
- 14.598 în 1989.
O cifră exactă este greu de stabilit, dar la sfârșitul anului 1989 mai trăiau în România 250.000 - 260.000 germani.
Datele oficiale arată o "explozie" a emigrării în primul an după căderea comunismului, după care numărul emigranților a început să scadă:
- 60.072 în 1990,
- 15.567 în 1991,
- 8.852 în 1992,
- 5.945 în 1993,
- 4.065 în 1994,
- 2.906 în 1995,
- 2.315 în 1996,
- 1.273 în 1997.
Conform recensământului din 2002 mai existau în România 60.088 de germani, reprezentând 0,3% din populația țării.
La recensământul din 2011 un număr de 27.019 persoane s-au declarat cu limba germană ca limbă maternă.[6]
Personalități[modificare | modificare sursă]
- Bernd Fabritius (n. 1965), politician, membru al Bundestagului din partea CSU;
- Klaus Iohannis (n. 1959), fizician, primar al orașului Sibiu, politician, președintele României (al cincilea);
- Michael Klein (1959-1993), sportiv, fotbalist;
- Peter Maffay (n. 1949), cantautor, cântăreț și muzician rock'n'roll;
- Herbert Müller (n. 1962), sportiv, handbalist;
- Herta Müller (n. 1953), laureată a Premiului Nobel pentru Literatură;
- Hermann Oberth (1894-1989), unul dintre părinții astronauticii;
- Paul Philippi (n. 1923), politician, președinte fondator al FDGR;
- Eginald Schlattner (n. 1933), inginer hidrolog, pastor luteran, scriitor;
- Stefan Hell (n. 1962), laureat al Premiului Nobel pentru Chimie;
Galerie[modificare | modificare sursă]
Un grup de șvabi germani în 1940, celebrând chirvaiul (hramul bisericii)[7]
Un german în Colilia
Comuna Saschiz, Mureș, un exemplu de sat săsesc
Un sas din Gușterița
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ [1]
- ^ Die deutsche Minderheit in Rumänien
- ^ Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. XXIV.
- ^ a b Idem, pag. XXVII.
- ^ Idem, pag. XXVI.
- ^ COMUNICAT DE PRESĂ 24 august 2012 privind rezultatele preliminare ale Recensământului Populației și al Locuințelor-2011
- ^ Banaters.com - Kerwei
Referințe[modificare | modificare sursă]
- de Johann Böhm: Die Gleichschaltung der Deutschen Volksgruppe in Rumänien und das Dritte Reich 1941-1944, Frankfurt am Main 2003, ISBN 3-631-50647-3.
- Vasile Docea, Monografia ca exercițiu de memorie colectivă. Cazul istoriilor germane ale Banatului, în Smaranda Vultur (coord.), Banatul din memorie. Studii de caz, Timișoara, Editura Marineasa, 2008, p. 318-333.
- de Ioan Mărculeț: 1930-2002. Aspecte privind germanii din România, Historia, An IX, nr. 88, București.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Șvabi bănățeni
- Șvabi dunăreni
- Șvabi sătmăreni
- Țipțeri
- Etnici germani
- Românii din Germania
- Forumul Democrat al Germanilor din România, pentru reprezentarea politică actuală a germanilor din România.
- Grupul de Acțiune Banat
- Procesul scriitorilor germani
- Lista ambasadorilor Germaniei în România
- Dialectul săsesc
- Listă de localități întemeiate sau populate de sași în Transilvania
- germanii pontici
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- William Totok: Germanii din Romania între nazism și stalinism, în: Observator cultural, Nr. 197 - 2 decembrie 2003, [2]
- Istoria și tradițiile minorităților din România
- Scriitori germani din România
- Germanii din România
|
|