Liga Campionilor UEFA

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pix.gif UEFA Champions League Football pictogram.svg
UEFA Champions League logo 2.svg
Sport fotbal
Confederație Europa (UEFA)
Înființat(ă) în 1955
Echipe 32 (etapa grupelor)
76 (total)
Campion Spania Real Madrid (al 12-lea titlu)
Cele mai multe trofee Spania Real Madrid (12 titluri)
Televizări România Pro TV
România Dolce Sport
Imn Imnul Ligii Campionilor UEFA
Site oficial uefa.com/uefachampionsleague uefa.com
Crystal Clear app kworldclock.png
Pentru ediția actuală, vedeți :
Liga Campionilor 2017-2018
Crystal Clear app kworldclock.png
Pentru ediția precedentă, vedeți :
Liga Campionilor 2016-2017

Liga Campionilor UEFA (UCL) (numită Cupa Campionilor Europeni până în 1992) este o competiție fotbalistică europeană anuală inter-cluburi dedicată celor mai victorioase echipe din Europa. Ea reprezintă una dintre cele mai prestigioase trofee de cluburi în sport, alături de Copa Libertadores a Americii de Sud. Liga Campionilor nu trebuie confundată cu Europa League, al doilea cel mai important campionat pentru echipe de cluburi europene.

Real Madrid este cel mai de succes club din istoria competiției, câștigând trofeul de doisprezece ori, inclusiv primele 5 ediții. Cluburile spaniole au cele mai multe trofee cumulativ (16), urmate de cele, engleze și italiene (câte 12). Competiția a fost câștigată de 22 de cluburi diferite de-a lungul timpului, 12 dintre care au câștigat-o de mai multe ori.[1] De când competiția și-a schimbat denumirea și structura în 1992, Real Madrid este unicul club care a reușit sa câștige doua ediții consecutive trofeul.

Campioana en-titre este Real Madrid, care a câștigat pentru a douăsprezecea oară trofeul, în finala jucată la Cardiff, împotriva celor de la Juventus Torino.[2]

Structură[modificare | modificare sursă]

Logo-ul competiției este afișat în centrul terenului înaintea fiecărui meci de Liga Campionilor

Cunoscută inițial sub numele de Cupa Campionilor Europeni sau simplu Cupa Europeană, competiția a început în 1955/1956 cu un format de fază eliminatorie în tur-retur unde echipele disputau două meciuri, unul acasă și unul în deplasare, iar echipa cu cel mai mare scor per total se califica pentru următoarea fază a competiției. Participarea era posibilă doar echipelor câștigătoare ale titlului de campioană în ligile naționale și deținătoarei curente a cupei. Competiția este organizată și se derulează anual într-o manieră similară Copei Libertadores din America de Sud.

Formatul și numele au fost schimbate în '92/'93, sistemul de disputare al partidelor modificându-se radical de-a lungul anilor, de asemenea. Actualmente competiția consistă din trei tururi de calificare, un stadiu de competiție în formatul grupelor (unde echipele vor juca în maniera disputării campionatelor interne: un meci pe teren propriu, unul în deplasare), iar apoi patru tururi finale eliminatorii. Toate disputele de calificare și cele eliminatorii se dispută în format tur/retur, cu excepția finalei, care este o singură partidă disputată la o locație predeterminată.

Tragerea la sorți este structurată momentan pentru a asigura cluburile care reprezintă aceeași națiune nu vor juca între ele până în sferturile de finală. O excepție a fost făcută în sezonul 2005 - 2006 din prisma participării speciale a câștigătorilor din sezonul 2004/2005 Liverpool F.C..

Real Madrid CF a câștigat această competiție de douăsprezece ori. Următoarele clasate sunt: A.C. Milan (7 titluri), Liverpool F.C., F.C. Barcelona și Bayern Munchen (ambele câte 5 trofee câștigate) și Ajax Amsterdam cu 4 trofee câștigate.

Cluburile câștigătoare primesc trofeul la ceremonia de premiere, dar trebuiesc să-l returneze la sediul central UEFA cu două luni înainte de finala sezonului următor. Apoi UEFA oferă câștigătorilor o replică la scară mai mică a trofeului pentru a-l păstra permanent. Dar regulile actuale ale competiției subliniază că trofeul va fi acordat permanent echipei care câștigă competiția trei ani consecutiv sau de cinci ori în total.

Cinci echipe au primit acest trofeu permanent:

După ce Liverpool a înregistrat cel de-al cincilea său succes, un nou trofeu a fost creat pentru sezonul 2005–2006.

Calificare[modificare | modificare sursă]

Calificarea pentru competiție este decisă de către poziția ocupată de echipele competitoare în ligile lor domestice, și în funcție de locul ligii domestice în clasamentul coeficientului UEFA. Cluburile care joacă în ligi domestice clasate între primele ligi conform coeficientului UEFA intră automat în fazele mai târzii ale competiției. Din sezonul 2009-2010, UEFA a adus o serie de modificări competiției, mai ales cu privire la calificarea celor 32 de echipe care vor constitui 8 grupe. Astfel 22 de echipe sunt calificate direct în faza grupelor, iar pentru celelalte 10 locuri sunt create două tablouri diferite: tabloul campioanelor de pe care se califică 5 echipe, destinat campioanelor din țările cu un coeficient UEFA mai slab, și tabloul non-campioanelor de pe care se califică 5 echipe din campionatele primelor 15 țări în ordinea coeficienților. De asemenea deținătoarea titlului Ligii Campionilor este calificată direct în faza grupelor, indiferent pe ce poziție se clasează în liga sa domestică. Această decizie a fost luată imediat după ce clubul englez Liverpool a câștigat competiția din 2004-2005. Liverpool a terminat pe locul cinci în Premier League, la un loc în afara ultimei poziții de calificare directă, fiind în imposibilitatea de a-și apăra titlul. Pentru stabilirea celor 22 de echipe calificate direct în faza grupelor și a celor 5 echipe calificate de pe tabloul campioanelor distingem 2 cazuri: Cazul I - deținătoarea titlului ocupă o poziție în clasamentul țării sale care îi asigură accesul direct în grupe conform coeficienților UEFA. În acest caz, calificate direct în faza grupelor vor fi campioanele din primele 13 țări în ordinea coeficienților, vicecampioanele din primele 6 țări și ocupantele locului trei din primele 3 țări. Pe tabloul campioanelor vor fi disputate patru tururi de calificare. În primul tur intră în competiție câștigătoarele titlurilor din asociațiile UEFA clasate pe ultimele 4 locuri, adica locurile 50-53 în clasamentul coeficienților. Cele 2 învingătoare se califică în turul doi preliminar unde se alătură alte 32 de campioane, adică locurile 17-49 din care este exclus Liechtenstein care nu are campionat propriu. Celor 17 câștigătoare li se alătură în turul trei, campioanele din țările plasate pe locurile 14-16 în ierarhia coeficienților. După disputarea turului trei rezultă 10 echipe calificate care se vor confrunta în turul patru, iar cele 5 echipe câștigătoare se vor califica în faza grupelor de pe tabloul campioanelor. Cazul II - deținătoarea titlului nu ocupă o poziție în clasamentul țării sale care să îi asigure accesul direct în grupe conform coeficienților UEFA, beneficiind de regula calificării directe. În acest caz, calificate direct în faza grupelor vor fi deținătoarea titlului, campioanele din primele 12 țări în ordinea coeficienților, vicecampioanele din primele 6 țări și ocupantele locului trei din primele 3 țări. Pe tabloul campioanelor vor fi disputate patru tururi de calificare. În primul tur intră în competiție câștigătoarele titlurilor din asociațiile UEFA clasate pe ultimele 6 locuri, adică locurile 48-53 în clasamentul coeficienților. Cele trei învingătoare se califică în turul doi preliminar unde se alătură alte 31 de campioane, adică locurile 16-47 din care este exclus Liechtenstein care nu are campionat propriu. Celor 17 câștigătoare li se alătură în turul trei, campioanele din țările plasate pe locurile 13-15 în ierarhia coeficienților. După disputarea turului trei rezultă 10 echipe calificate care se vor confrunta în turul patru, iar cele 5 echipe câștigătoare se vor califica în faza grupelor de pe tabloul campioanelor. În ambele cazuri, pe tabloul non-campioanelor sunt programate două tururi de calificare. În primul tur vor intra vicecampioanele din țările aflate pe locurile 7-15 în clasamentul coeficienților UEFA, și a treia clasată din țara aflată pe locul 6 în aceeași ierarhie. Învingătoarelor li se vor alătura în turul doi echipele care au încheiat pe locul trei în campionatele naționale ale asociațiilor de pe locurile 4 și 5 în ierarhia UEFA și echipele care au încheiat pe locul patru în primele 3 campionate europene. Cele 5 echipe câștigătoare se vor califica în faza grupelor de pe tabloul non-campioanelor. Din 2010, finala Ligii Campionilor va avea loc într-o sâmbătă, și nu miercurea, așa cum a fost programată până în prezent.

Echipe care intră în această rundă Echipele care avansează din turul precedent
Turul 1 preliminar
(4 echipe)
Turul 2 preliminar
(34 echipe)
  • 31 de campioni de la asociațiile de pe locurile 17–48 (excepție Liechtenstein)
  • 3 câștigători din Turul 1
Turul 3 preliminar Campioni
(20 echipe)
  • 3 campioni de la asociațiile de pe locurile 14–16
  • 17 câștigători din Turul 2
Non-campioni
(10 echipe)
  • 9 echipe de pe locul 2 de la asociațiile de pe locurile 7–15
  • 1 echipa de pe locul 3 de la asociația de pe locul 6
Play-off Campioni
(10 echipe)
  • 10 câștigători din Turul 3 din faza pentru campioni
Non-campioni
(10 echipe)
  • 2 echipe de pe locul 3 de la asociațiile de pe locurile 4–5
  • 3 echipe de pe locul 4 de la asociațiile de pe locurile 1–3
  • 5 câștigători din Turul 3 din faza pentru non-campioni
Faza grupelor
(32 echipe)
  • 13 campioni de la asociațiile de pe locurile 1–13
  • 6 echipe de pe locul 2 de la asociațiile de pe locurile 1–6
  • 3 echipe de pe locul 3 de la asociațiile de pe locurile 1–3
  • 5 câștigători din play-off din faza pentru campioni
  • 5 câștigători din play-off din faza pentru non-campioni
Faza eliminatorie
(16 echipe)
  • 8 echipe care s-au clasat pe primul loc în grupe
  • 8 echipe care s-au clasat pe locul doi în grupe

Pentru sezonul 2017-2018 asociațiile au alocate locurile în conformitate cu Coeficientul UEFA al țării, care ia în considerare performanța lor în competițiile europene în intervalul 2012-13 și 2016-17.[3]

Loc Asociația Coef. Echipe în LC
1 Spania Spania 104.998 4
2 Germania Germania 79.498
3 Anglia Anglia 75.962
4 Italia Italia 73.332
5 Franța Franța 56.665 3
6 Rusia Rusia 50.532
7 Portugalia Portugalia 49.332 2
8 Ucraina Ucraina 42.633
9 Belgia Belgia 42.400
10 Turcia Turcia 39.200
11 Cehia Cehia 33.175
12 Elveția Elveția 32.075
13 Olanda Olanda 31.063
14 Grecia Grecia 27.900
15 Austria Austria 25.350
16 Croația Croația 25.250 1
17 România România 24.350
18 Danemarca Danemarca 24.000
19 Belarus Belarus 19.875
Loc Asociația Coeff. Echipe
20 Polonia Polonia 19.750 1
21 Suedia Suedia 19.725
22 Israel Israel 19.375
23 Scoția Scoția 18.925
24 Cipru Cipru 18.550
25 Norvegia Norvegia 18.325
26 Azerbaidjan Azerbaijan 17.750
27 Bulgaria Bulgaria 15.875
28 Serbia Serbia 15.375
29 Kazahstan Kazahstan 15.250
30 Slovenia Slovenia 13.125
31 Slovacia Slovacia 11.750
32 Liechtenstein Liechtenstein 11.000 0
33 Ungaria Ungaria 9.500 1
34 Republica Moldova Moldova 9.500
35 Islanda Islanda 8.375
36 Finlanda Finlanda 7.650
37 Albania Albania 6.625
38 Republica Irlanda Irlanda 6.575
Loc Asociația Coeff. Echipe
39 Bosnia și Herțegovina Bosnia-Herțegovina 6.500 1
40 Georgia Georgia 6.375
41 Letonia Letonia 6.125
42 Republica Macedonia Macedonia 5.625
43 Estonia Estonia 5.250
44 Muntenegru Muntenegru 5.250
45 Armenia Armenia 5.125
46 Luxemburg Luxemburg 4.875
47 Irlanda de Nord Irlanda de Nord 4.500
48 Lituania Lituania 4.125
49 Malta Malta 4.000
50 Țara Galilor Țara Galilor 3.875
51 Insulele Feroe Insulele Feroe 3.500
52 Gibraltar Gibraltar 2.500
53 Andorra Andorra 1.165
54 San Marino San Marino 0.333
55 Kosovo Kosovo 0.000

Performanțe ale echipelor românești[modificare | modificare sursă]

Steaua a fost prima echipă din estul Europei care a reușit să câștige Cupa Campionilor Europeni în 1986, impunându-se cu 2-0, după executarea loviturilor de departajare, în fața echipei FC Barcelona. Cu acea ocazie, portarul Stelei, Helmuth Duckadam, a intrat în cartea recordurilor, reușind să apere patru penalty-uri consecutiv. În anul 1989, Steaua a ajuns din nou în finală, dar a pierdut cu 4-0 în fața lui A.C. Milan. Tot Steaua a mai reușit o calificare în semifinale, în 1988, fiind atunci eliminatǎ de Benfica Lisabona (0-0 acasǎ și 0-2 în Portugalia).

Alte performanțe notabile au fost obținute de Dinamo București, ajunsă în semifinale în 1984 (0-1 în deplasare și 1-2 acasă cu Liverpool F.C.) și de Universitatea Craiova, care a fost prima echipă românească calificată în sferturile de finală ale competiției, în anul 1981 (0-2 acasă și 1-1 în deplasare cu Bayern Munchen).

De la reorganizarea competiției în formatul Ligii Campionilor, reușitele echipelor românești au fost mai modeste; singura echipă care s-a calificat în faza grupelor până în 2008 a fost Steaua, cu șase participări, iar apoi CFR Cluj și Unirea Urziceni. Dintre toate cele 3 niciuna nu a trecut în fazele superioare, dar Steaua, Unirea Urziceni și CFR Cluj au reușit totuși să ajungă în Cupa UEFA (respectiv Europa League) de pe locul 3 al grupelor din care au făcut parte.

Câștigătoarele[modificare | modificare sursă]

Performanța cluburilor în Cupa Campionilor Europeni / Liga Campionilor
Club Campioni Vicecampioni Anul câștigării trofeului Anul devenirii vicecampioană
Spania Real Madrid 12 3 1956, 1957, 1958, 1959, 1960, 1966, 1998, 2000, 2002, 2014, 2016, 2017 1962, 1964, 1981
Italia AC Milan 7 4 1963, 1969, 1989, 1990, 1994, 2003, 2007 1958, 1993, 1995, 2005
Germania Bayern München 5 5 1974, 1975, 1976, 2001, 2013 1982, 1987, 1999, 2010, 2012
Spania Barcelona 5 3 1992, 2006, 2009, 2011, 2015 1961, 1986, 1994
Anglia Liverpool 5 2 1977, 1978, 1981, 1984, 2005 1985, 2007
Olanda Ajax 4 2 1971, 1972, 1973, 1995 1969, 1996
Italia Inter Milano 3 2 1964, 1965, 2010 1967, 1972
Anglia Manchester United 3 2 1968, 1999, 2008 2009, 2011
Portugalia Benfica 2 5 1961, 1962 1963, 1965, 1968, 1988, 1990
Italia Juventus 2 5 1985, 1996 1973, 1983, 1997, 1998, 2003
Anglia Nottingham Forest 2 0 1979, 1980
Portugalia Porto 2 0 1987, 2004
Scoția Celtic 1 1 1967 1970
Germania Hamburg 1 1 1983 1980
România Steaua București 1 1 1986 1989
Franța Marseille 1 1 1993 1991
Germania Borussia Dortmund 1 1 1997 2013
Anglia Chelsea 1 1 2012 2008
Olanda Feyenoord 1 0 1970
Anglia Aston Villa 1 0 1982
Olanda PSV Eindhoven 1 0 1988
Iugoslavia Steaua Roșie Belgrad 1 0 1991
Franța Stade de Reims 0 2 1956, 1959
Spania Atlético Madrid 0 3 1974, 2014, 2016
Spania Valencia 0 2 2000, 2001
Italia Fiorentina 0 1 1957
Germania Eintracht Frankfurt 0 1 1960
Iugoslavia Partizan 0 1 1966
Grecia Panathinaikos 0 1 1971
Anglia Leeds United 0 1 1975
Franța Saint-Étienne 0 1 1976
Germania Borussia Mönchengladbach 0 1 1977
Belgia Club Brugge 0 1 1978
Suedia Malmö FF 0 1 1979
Italia AS Roma 0 1 1984
Italia Sampdoria 0 1 1992
Germania Bayer Leverkusen 0 1 2002
Franța AS Monaco 0 1 2004
Anglia Arsenal 0 1 2006

Câștigătoarele pe națiuni[modificare | modificare sursă]

Golgheteri[modificare | modificare sursă]

Include tururile preliminare

Poziție Jucător Țara Goluri Goluri în faza eliminatorie Goluri în faza grupelor Goluri în preliminarii Ratio Meciuri Perioada Cluburi
1 Cristiano Ronaldo România 105 34 38 1 0.65 143 2002- Manchester United (16), Real Madrid (88)
2 Lionel Messi România 97 32 37 0 0.78 123 2004 – Barcelona (97)
3 Raúl România 71 20 51 0 0.49 144 1995-2011 Real Madrid (66), Schalke 04 (5)
4 Ruud van Nistelrooy România 60 6 50 4 0.74 81 1998–2009 PSV (9), Manchester United (38), Real Madrid (13)
5 Andrei Șevcenko România 59 18 30 11 0.51 116 1994–2011 Dinamo Kiev (23), Milan (32), Chelsea (4)
6 Thierry Henry România 51 12 38 1 0.44 115 1997–2010 Monaco (7), Arsenal (35), Barcelona (9)
7 Filippo Inzaghi România 50 16 30 4 0.59 85 1997–2010 Juventus (17), Milan (33)
8 Alfredo Di Stéfano România 49 - - - 0.84 58 1955–1964 Real Madrid (49)
9 Eusébio România 47 - - - 0.73 64 1961–1974 Benfica (47)
10 Alessandro Del Piero România 43 9 32 2 0.47 92 1995–2008 Juventus (43)

Cele mai multe apariții[modificare | modificare sursă]

Include tururile preliminare

Poziție Jucător Țara Meciuri Goluri Ratio Debut în Europa Cluburi
1 Ryan Giggs Țara Galilor 151 29 0.19 1993 Manchester United
2 Xavi Spania 147 12 0.08 1998 Barcelona
3 Raúl Spania 144 71 0.49 1995 Real Madrid, Schalke 04
4 Paolo Maldini Italia 141 3 0.02 1985 Milan
Iker Casillas Spania 141 0 0.00 1999 Real Madrid
6 Clarence Seedorf Olanda 131 12 0.09 1992 Ajax, Real Madrid, Internazionale, Milan
7 Paul Scholes Anglia 130 25 0.19 1994 Manchester United
8 Roberto Carlos Brazilia 128 17 0.13 1996 Internazionale, Real Madrid, Fenerbahçe
9 Carles Puyol Spania 120 2 0.02 1999 Barcelona
10 Andrei Șevcenko Ucraina 116 59 0.51 1994 Dinamo Kiev, Milan, Chelsea

Jucătorii cu aldin sunt activi și în prezent.

Câteva date interesante[modificare | modificare sursă]

  • Francisco Gento este singurul jucător cu 6 trofee câștigate
  • Clarence Seedorf este singurul jucător cu 4 trofee câștigate cu 3 echipe diferite (Ajax '95, Real '98, Milan '03, Milan '07)
  • Milano este singurul oraș cu 2 reprezentante câștigătoare ale trofeului (Internazionale și AC Milan)
  • recordul de participări consecutive : Real Madrid cu 15 (între 55/56 și 69/70)
  • 4 jucători au câștigat trofeul ca jucător, și apoi ca antrenor cu aceeași echipă : Miguel Muñoz (Real - ca jucător în 55/56 și 56/57, ca antrenor în 65/66) și Carlo Ancelotti (AC Milan - ca jucător în 88/89 și 89/90, ca antrenor în 02/03 și 2013-14) și Pep Guardiola (FC Barcelona - ca jucător în 1991/92, ca antrenor 2008/09 și 2010/11) și Zinedine Zidane (Real Madrid - ca jucător în 2001/02, ca antrenor 2015/16 și 2016/17)
  • Nottingham Forest FC este echipa cu mai multe Cupe ale Campionilor în palmares (2), decât titluri de campioană națională (1)
  • cel mai rapid gol marcat :
  1. Roy Makaay (Bayern) Bayern München - Real Madrid, în 10 secunde (07 03 2007)
  2. 2.David Alaba (Bayern) Bayern München - Juventus, în 20 secunde

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Liga Campionilor UEFA