Liga Campionilor UEFA
| ||||
| ||||
| Sport | fotbal | |||
| Confederație | Europa (UEFA) | |||
| Înființat(ă) în | 1955 | |||
| Echipe | 32 (etapa grupelor) 76 (total) | |||
| Campion |  Liverpool (2018-2019)
| |||
| Cele mai multe trofee |  Real Madrid CF (13 titluri)
| |||
| Televizări |  Digi Sport (2018 - 2021) Telekom Sport (2018 - 2021) Look Sport (2018 - 2021) Look Plus (2018 - 2021)
| |||
| Imn | Imnul Ligii Campionilor UEFA | |||
| Site oficial | uefa.com/uefachampionsleague uefa.com | |||
 Liga Campionilor 2019-2020 | ||||
Liga Campionilor 2018-2019 | ||||
Modifică text  |
||||
Liga Campionilor UEFA (UCL) (numită Cupa Campionilor Europeni până în 1992) este o competiție fotbalistică europeană anuală inter-cluburi dedicată celor mai victorioase echipe din Europa. Ea reprezintă una dintre cele mai prestigioase trofee de cluburi în sport, alături de Copa Libertadores a Americii de Sud. Liga Campionilor nu trebuie confundată cu Europa League, al doilea cel mai important campionat pentru echipe de cluburi europene.
Real Madrid este cel mai de succes club din istoria competiției, câștigând trofeul de treisprezece ori, inclusiv primele 5 ediții. Cluburile Spaniole au cele mai multe trofee cumulativ (18), urmate de cele, engleze și italiene (câte 12). Competiția a fost câștigată de 22 de cluburi diferite de-a lungul timpului, 12 dintre care au câștigat-o de mai multe ori.[1] De când competiția și-a schimbat denumirea și structura în 1999, Real Madrid este unicul club care a reușit să câștige în trei ediții consecutive trofeul.
Campioana anului acesta este Liverpool care s-a impus in finală cu scorul de 2-0 în fața celor de la Tottenham. Golurile au fost marcate de Salah dintr-un penalty în minutul 2 și de Origi în minutul 87 .[2]
Cuprins
Structură[modificare | modificare sursă]
Cunoscută inițial sub numele de Cupa Campionilor Europeni sau simplu Cupa Europeană, competiția a început în 1955/1956 cu un format de fază eliminatorie în tur-retur unde echipele disputau două meciuri, unul acasă și unul în deplasare, iar echipa cu cel mai mare scor per total se califica pentru următoarea fază a competiției. Participarea era posibilă doar echipelor câștigătoare ale titlului de campioană în ligile naționale și deținătoarei curente a cupei. Competiția este organizată și se derulează anual într-o manieră similară Copei Libertadores din America de Sud.
Formatul și numele au fost schimbate în '92/'93, sistemul de disputare al partidelor modificându-se radical de-a lungul anilor, de asemenea. Actualmente competiția consistă din trei tururi de calificare, un stadiu de competiție în formatul grupelor (unde echipele vor juca în maniera disputării campionatelor interne: un meci pe teren propriu, unul în deplasare), iar apoi patru tururi finale eliminatorii. Toate disputele de calificare și cele eliminatorii se dispută în format tur/retur, cu excepția finalei, care este o singură partidă disputată la o locație predeterminată.
Tragerea la sorți este structurată momentan pentru a asigura cluburile care reprezintă aceeași națiune nu vor juca între ele până în sferturile de finală. O excepție a fost făcută în sezonul 2005 - 2006 din prisma participării speciale a câștigătorilor din sezonul 2004/2005 Liverpool F.C..
Real Madrid CF a câștigat această competiție de treisprezece ori. Următoarele clasate sunt: A.C. Milan (7 titluri), Liverpool F.C. (6 titluri), F.C. Barcelona și Bayern Munchen (ambele câte 5 trofee câștigate) și Ajax Amsterdam cu 4 trofee câștigate.
Cluburile câștigătoare primesc trofeul la ceremonia de premiere, dar trebuie să-l returneze la sediul central UEFA cu două luni înainte de finala sezonului următor. Apoi UEFA oferă câștigătorilor o replică la scară mai mică a trofeului pentru a-l păstra permanent. Dar regulile actuale ale competiției subliniază că trofeul va fi acordat permanent echipei care câștigă competiția trei ani consecutiv sau de cinci ori în total.
Șase echipe au primit acest trofeu permanent:
- Real Madrid, care a câștigat primele cinci sezoane din 1956 până în 1960,
- Ajax Amsterdam, care a câștigat consecutiv între anii 1971–1973,
- Bayern München, câștigătoare a următoarelor trei sezoane, între 1974–1976,
- AC Milan, care a câștigat pentru a cincea oară în 1994,
- FC Liverpool, a cărui victorie din 2005 a fost a cincea per total.
- FC Barcelona,a cărei victorie din 2015 a fost a cincea.
După ce Liverpool a înregistrat cel de-al cincilea său succes, un nou trofeu a fost creat pentru sezonul 2005–2006.
Calificare[modificare | modificare sursă]
Calificarea pentru competiție este decisă de către poziția ocupată de echipele competitoare în ligile lor domestice, și în funcție de locul ligii domestice în clasamentul coeficientului UEFA. Cluburile care joacă în ligi domestice clasate între primele ligi conform coeficientului UEFA intră automat în fazele mai târzii ale competiției. Din sezonul 2009-2010, UEFA a adus o serie de modificări competiției, mai ales cu privire la calificarea celor 32 de echipe care vor constitui 8 grupe. Astfel 22 de echipe sunt calificate direct în faza grupelor, iar pentru celelalte 10 locuri sunt create două tablouri diferite: tabloul campioanelor de pe care se califică 5 echipe, destinat campioanelor din țările cu un coeficient UEFA mai slab, și tabloul non-campioanelor de pe care se califică 5 echipe din campionatele primelor 15 țări în ordinea coeficienților. De asemenea deținătoarea titlului Ligii Campionilor este calificată direct în faza grupelor, indiferent pe ce poziție se clasează în liga sa domestică. Această decizie a fost luată imediat după ce clubul englez Liverpool a câștigat competiția din 2004-2005. Liverpool a terminat pe locul cinci în Premier League, la un loc în afara ultimei poziții de calificare directă, fiind în imposibilitatea de a-și apăra titlul. Pentru stabilirea celor 22 de echipe calificate direct în faza grupelor și a celor 5 echipe calificate de pe tabloul campioanelor distingem 2 cazuri: Cazul I - deținătoarea titlului ocupă o poziție în clasamentul țării sale care îi asigură accesul direct în grupe conform coeficienților UEFA. În acest caz, calificate direct în faza grupelor vor fi campioanele din primele 13 țări în ordinea coeficienților, vicecampioanele din primele 6 țări și ocupantele locului trei din primele 3 țări. Pe tabloul campioanelor vor fi disputate patru tururi de calificare. În primul tur intră în competiție câștigătoarele titlurilor din asociațiile UEFA clasate pe ultimele 4 locuri, adica locurile 50-53 în clasamentul coeficienților. Cele 2 învingătoare se califică în turul doi preliminar unde se alătură alte 32 de campioane, adică locurile 17-49 din care este exclus Liechtenstein care nu are campionat propriu. Celor 17 câștigătoare li se alătură în turul trei, campioanele din țările plasate pe locurile 14-16 în ierarhia coeficienților. După disputarea turului trei rezultă 10 echipe calificate care se vor confrunta în turul patru, iar cele 5 echipe câștigătoare se vor califica în faza grupelor de pe tabloul campioanelor. Cazul II - deținătoarea titlului nu ocupă o poziție în clasamentul țării sale care să îi asigure accesul direct în grupe conform coeficienților UEFA, beneficiind de regula calificării directe. În acest caz, calificate direct în faza grupelor vor fi deținătoarea titlului, campioanele din primele 12 țări în ordinea coeficienților, vicecampioanele din primele 6 țări și ocupantele locului trei din primele 3 țări. Pe tabloul campioanelor vor fi disputate patru tururi de calificare. În primul tur intră în competiție câștigătoarele titlurilor din asociațiile UEFA clasate pe ultimele 6 locuri, adică locurile 48-53 în clasamentul coeficienților. Cele trei învingătoare se califică în turul doi preliminar unde se alătură alte 31 de campioane, adică locurile 16-47 din care este exclus Liechtenstein care nu are campionat propriu. Celor 17 câștigătoare li se alătură în turul trei, campioanele din țările plasate pe locurile 13-15 în ierarhia coeficienților. După disputarea turului trei rezultă 10 echipe calificate care se vor confrunta în turul patru, iar cele 5 echipe câștigătoare se vor califica în faza grupelor de pe tabloul campioanelor. În ambele cazuri, pe tabloul non-campioanelor sunt programate două tururi de calificare. În primul tur vor intra vicecampioanele din țările aflate pe locurile 7-15 în clasamentul coeficienților UEFA, și a treia clasată din țara aflată pe locul 6 în aceeași ierarhie. Învingătoarelor li se vor alătura în turul doi echipele care au încheiat pe locul trei în campionatele naționale ale asociațiilor de pe locurile 4 și 5 în ierarhia UEFA și echipele care au încheiat pe locul patru în primele 3 campionate europene. Cele 5 echipe câștigătoare se vor califica în faza grupelor de pe tabloul non-campioanelor. Din 2010, finala Ligii Campionilor va avea loc într-o sâmbătă, și nu miercurea, așa cum a fost programată până în prezent.
| Echipe care intră în această rundă | Echipele care avansează din turul precedent | ||
|---|---|---|---|
| Preliminarii (4 echipe) |
|
||
| Turul 1 (34 echipe) |
|
| |
| Turul 2 | Campioni (20 de echipe) |
|
|
| Non-campioni (6 echipe) |
|
||
| Turul 3 | Campioni (12 echipe) |
|
|
| Non-campioni (8 echipe) |
|
| |
| Play-off | Campioni (8 echipe) |
|
|
| Non-campioni (4 echipe) |
| ||
| Faza grupelor (32 echipe) |
|
| |
| Faza eliminatorie (16 echipe) |
| ||
- Note
- ^1 - Dacă echipa câștigătoare a Ligii Campionilor din sezonul trecut se califică pentru faza grupelor prin intermediul ligii interne, echipa de pe locul 4 din acea ligă intră în faza grupelor UEFA Europa League, doar dacă nu a fost câștigătoare a UEFA Europa League.
- ^2 - Dacă echipa câștigătoare a UEFA Europa League din sezonul trecut se califică pentru faza grupelor prin intermediul ligii interne, echipa de pe locul 3 de la asociația clasată a cincea intră în faza grupelor.
Nicio asociație nu poate avea mai mult de 5 echipe calificate în Liga Campionilor.
Pentru sezonul 2019-2020 asociațiile au alocate locurile în conformitate cu Coeficientul UEFA al țării, care ia în considerare performanța lor în competițiile europene în intervalul 2014-15 și 2018-19.[3]
|
|
|
Performanțe ale echipelor românești[modificare | modificare sursă]
Steaua a fost prima echipă din estul Europei care a reușit să câștige Cupa Campionilor Europeni în 1986, impunându-se cu 2-0, după executarea loviturilor de departajare, în fața echipei FC Barcelona. Cu acea ocazie, portarul Stelei, Helmuth Duckadam, a intrat în cartea recordurilor, reușind să apere patru penalty-uri consecutiv. În anul 1989, Steaua a ajuns din nou în finală, dar a pierdut cu 4-0 în fața lui A.C. Milan. Tot Steaua a mai reușit o calificare în semifinale, în 1988, fiind atunci eliminatǎ de Benfica Lisabona (0-0 acasǎ și 0-2 în Portugalia).
Alte performanțe notabile au fost obținute de Dinamo București, ajunsă în semifinale în 1984 (0-1 în deplasare și 1-2 acasă cu Liverpool F.C.) și de Universitatea Craiova, care a fost prima echipă românească calificată în sferturile de finală ale competiției, în anul 1981 (0-2 acasă și 1-1 în deplasare cu Bayern Munchen).
De la reorganizarea competiției în formatul Ligii Campionilor, reușitele echipelor românești au fost mai modeste; singura echipă care s-a calificat în faza grupelor până în 2008 a fost Steaua, cu șase participări, iar apoi CFR Cluj și Unirea Urziceni. Dintre toate cele 3 niciuna nu a trecut în fazele superioare, darSteaua, Unirea Urziceni și CFR Cluj au reușit totuși să ajungă în Cupa UEFA (respectiv Europa League) de pe locul 3 al grupelor din care au făcut parte.
Câștigătoarele[modificare | modificare sursă]
Câștigătoarele pe națiuni[modificare | modificare sursă]
- Spania 18 - Real Madrid CF (13), FC Barcelona (5)
- Anglia 13 - FC Liverpool (6), Manchester United FC (3), Nottingham Forest (2), Aston Villa (1), Chelsea FC (1)
- Italia 12 - AC Milan (7), Inter Milano (3), Juventus Torino (2)
- Germania 7 - Bayern München (5), Borussia Dortmund (1), Hamburger SV (1)
- Olanda 6 - Ajax Amsterdam (4), Feyenoord Rotterdam (1), PSV Eindhoven (1)
- Portugalia 4 - SL Benfica (2), FC Porto (2)
- Franța 1 - Olympique de Marseille (1)
- Iugoslavia 1 - Steaua Roșie Belgrad (1)
- România 1 - FC Steaua București (1)
- Scoția 1 - Celtic FC (1)
Golgheteri[modificare | modificare sursă]
Include tururile preliminare
| Jucător | Țară | Goluri | Meciuri jucate | Ratio | Perioada | Cluburi | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | Cristiano Ronaldo | 
|
126 | 162 | 0.78 | 2003– | Manchester United (15), Real Madrid (105), Juventus (6) |
| 2 | Lionel Messi | 
|
110 | 133 | 0.83 | 2005– | Barcelona |
| 3 | Raúl |
|
71 | 142 | 0.5 | 1995–2011 | Real Madrid (66), Schalke 04 (5) |
| 4 | Karim Benzema | 
|
60 | 112 | 0.54 | 2006– | Lyon (12), Real Madrid (48) |
| 5 | Ruud van Nistelrooy | 
|
56 | 73 | 0.77 | 1998–2009 | PSV Eindhoven (8), Manchester United (35), Real Madrid (13) |
| 6 | Robert Lewandowski | 
|
53 | 80 | 0.66 | 2011– | Borussia Dortmund (17), Bayern Munich (36) |
| 7 | Thierry Henry |
|
50 | 112 | 0.45 | 1997–2010 | Monaco (7), Arsenal (35), Barcelona (8) |
| 8 | Alfredo Di Stéfano |
|
49 | 58 | 0.84 | 1955–1964 | Real Madrid |
| 9 | Andriy Shevchenko | 
|
48 | 100 | 0.48 | 1994–2012 | Dynamo Kyiv (29), Milan (15), Chelsea (4) |
| Zlatan Ibrahimović | 
|
119 | 0.4 | 2001–2017 | Ajax (6), Juventus (3), Internazionale (6), Barcelona (4), Milan (9), Paris Saint-Germain (20) |
Cele mai multe apariții[modificare | modificare sursă]
Include tururile preliminare
| Poziție | Jucător | Țară | Meciuri | Perioada | Cluburi |
|---|---|---|---|---|---|
| 1 | Iker Casillas |
|
176 | 1999– | Real Madrid (150), Porto (26) |
| 2 | Cristiano Ronaldo |
|
162 | 2003– | Manchester United (52), Real Madrid (101), Juventus (9) |
| 3 | Xavi |
|
151 | 1998–2015 | Barcelona |
| 4 | Ryan Giggs | 
|
145[a] | 1993–2014 | Manchester United |
| 5 | Raúl |
|
142 | 1995–2011 | Real Madrid (130), Schalke 04 (12) |
| 6 | Paolo Maldini | 
|
135[b] | 1988–2008 | Milan |
| 7 | Lionel Messi |
|
133 | 2005– | Barcelona |
| 8 | Andrés Iniesta |
|
130 | 2002–2018 | Barcelona |
| 9 | Clarence Seedorf |
|
125 | 1994–2012 | Ajax (11), Real Madrid (25), Milan (89) |
| 10 | Paul Scholes |
|
124 | 1994–2013 | Manchester United |
Jucătorii cu aldin sunt activi și în prezent.
Câteva date interesante[modificare | modificare sursă]
- Francisco Gento este singurul jucător cu 6 trofee câștigate
- Clarence Seedorf este singurul jucător cu 4 trofee câștigate cu 3 echipe diferite (Ajax '95, Real '98, Milan '03, Milan '07)
- Milano este singurul oraș cu 2 reprezentante câștigătoare ale trofeului (Internazionale și AC Milan)
- recordul de participări consecutive : Real Madrid cu 15 (între 55/56 și 69/70)
- 4 jucători au câștigat trofeul ca jucător, și apoi ca antrenor cu aceeași echipă : Miguel Muñoz (Real - ca jucător în 55/56 și 56/57, ca antrenor în 65/66) și Carlo Ancelotti (AC Milan - ca jucător în 88/89 și 89/90, ca antrenor în 02/03 și 2013-14) și Pep Guardiola (FC Barcelona - ca jucător în 1991/92, ca antrenor 2008/09 și 2010/11) și Zinedine Zidane (Real Madrid - ca jucător în 2001/02, ca antrenor 2015/16, 2016/17 și 2017/18)
- Nottingham Forest FC este echipa cu mai multe Cupe ale Campionilor în palmares (2), decât titluri de campioană națională (1)
- cel mai rapid gol marcat :
- Roy Makaay (Bayern) Bayern München - Real Madrid, în 10 secunde (07 03 2007)
- David Alaba (Bayern) Bayern München - Juventus, în 20 secunde
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Lista jucătorilor care au câștigat Cupa Campionilor Europeni sau Liga Campionilor
- Lista câștigătorilor Cupei Campionilor Europeni și ai Ligii Campionilor
- UEFA Europa League
- Supercupa Europei
- UEFA-COEFFICIENTS.COM - Country Ranking and Champions League Statistics
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „European Champions' Cup”. . Accesat în . Parametru necunoscut
|io in=ignorat (ajutor) - ^ „Majestic Real Madrid win Champions League in Cardiff”. uefa.com. 03 June 2017. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ „Country coefficients 2018/19”. UEFA.com.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- UEFA Official Site
- RSSSF European Cups Archive
- European Cup History
- All time statistics with link to all results
- 50 years of the European Cup UEFA October 2004
| |||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||
Eroare la citare: Etichete <ref> există pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/> ori o etichetă </ref> de final lipsește
