Liga Campionilor UEFA

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la competiția masculină. Pentru competiția feminină, vedeți Liga Campionilor UEFA (feminin).
Pix.gif UEFA Champions League Football pictogram.svg
UEFA Champions League logo 2.svg
Sport fotbal
Confederație Europa (UEFA)
Înființat(ă) în 1955
Echipe 32 (etapa grupelor)
76 (total)
Campion Anglia Liverpool (2018-2019)
Cele mai multe trofee Spania Real Madrid CF (13 titluri)
Televizări România Digi Sport (2018 - 2021)
România Telekom Sport (2018 - 2021)
România Look Sport (2018 - 2021)
România Look Plus (2018 - 2021)
Imn Imnul Ligii Campionilor UEFA
Site oficial uefa.com/uefachampionsleague uefa.com
Crystal Clear app kworldclock.png
Pentru ediția actuală, vedeți :
Liga Campionilor 2019-2020
Crystal Clear app kworldclock.png
Pentru ediția precedentă, vedeți :
Liga Campionilor 2018-2019

Liga Campionilor UEFA (UCL) (numită Cupa Campionilor Europeni până în 1992) este o competiție fotbalistică europeană anuală inter-cluburi dedicată celor mai victorioase echipe din Europa. Ea reprezintă una dintre cele mai prestigioase trofee de cluburi în sport, alături de Copa Libertadores a Americii de Sud. Liga Campionilor nu trebuie confundată cu Europa League, al doilea cel mai important campionat pentru echipe de cluburi europene.

Real Madrid este cel mai de succes club din istoria competiției, câștigând trofeul de treisprezece ori, inclusiv primele 5 ediții. Cluburile Spaniole au cele mai multe trofee cumulativ (18), urmate de cele, engleze și italiene (câte 12). Competiția a fost câștigată de 22 de cluburi diferite de-a lungul timpului, 12 dintre care au câștigat-o de mai multe ori.[1] De când competiția și-a schimbat denumirea și structura în 1999, Real Madrid este unicul club care a reușit să câștige în trei ediții consecutive trofeul.

Campioana anului acesta este Liverpool care s-a impus in finală cu scorul de 2-0 în fața celor de la Tottenham. Golurile au fost marcate de Salah dintr-un penalty în minutul 2 și de Origi în minutul 87 .[2]

Structură[modificare | modificare sursă]

Logo-ul competiției este afișat în centrul terenului înaintea fiecărui meci de Liga Campionilor

Cunoscută inițial sub numele de Cupa Campionilor Europeni sau simplu Cupa Europeană, competiția a început în 1955/1956 cu un format de fază eliminatorie în tur-retur unde echipele disputau două meciuri, unul acasă și unul în deplasare, iar echipa cu cel mai mare scor per total se califica pentru următoarea fază a competiției. Participarea era posibilă doar echipelor câștigătoare ale titlului de campioană în ligile naționale și deținătoarei curente a cupei. Competiția este organizată și se derulează anual într-o manieră similară Copei Libertadores din America de Sud.

Formatul și numele au fost schimbate în '92/'93, sistemul de disputare al partidelor modificându-se radical de-a lungul anilor, de asemenea. Actualmente competiția consistă din trei tururi de calificare, un stadiu de competiție în formatul grupelor (unde echipele vor juca în maniera disputării campionatelor interne: un meci pe teren propriu, unul în deplasare), iar apoi patru tururi finale eliminatorii. Toate disputele de calificare și cele eliminatorii se dispută în format tur/retur, cu excepția finalei, care este o singură partidă disputată la o locație predeterminată.

Tragerea la sorți este structurată momentan pentru a asigura cluburile care reprezintă aceeași națiune nu vor juca între ele până în sferturile de finală. O excepție a fost făcută în sezonul 2005 - 2006 din prisma participării speciale a câștigătorilor din sezonul 2004/2005 Liverpool F.C..

Real Madrid CF a câștigat această competiție de treisprezece ori. Următoarele clasate sunt: A.C. Milan (7 titluri), Liverpool F.C. (6 titluri), F.C. Barcelona și Bayern Munchen (ambele câte 5 trofee câștigate) și Ajax Amsterdam cu 4 trofee câștigate.

Cluburile câștigătoare primesc trofeul la ceremonia de premiere, dar trebuie să-l returneze la sediul central UEFA cu două luni înainte de finala sezonului următor. Apoi UEFA oferă câștigătorilor o replică la scară mai mică a trofeului pentru a-l păstra permanent. Dar regulile actuale ale competiției subliniază că trofeul va fi acordat permanent echipei care câștigă competiția trei ani consecutiv sau de cinci ori în total.

Șase echipe au primit acest trofeu permanent:

După ce Liverpool a înregistrat cel de-al cincilea său succes, un nou trofeu a fost creat pentru sezonul 2005–2006.

Calificare[modificare | modificare sursă]

Calificarea pentru competiție este decisă de către poziția ocupată de echipele competitoare în ligile lor domestice, și în funcție de locul ligii domestice în clasamentul coeficientului UEFA. Cluburile care joacă în ligi domestice clasate între primele ligi conform coeficientului UEFA intră automat în fazele mai târzii ale competiției. Din sezonul 2009-2010, UEFA a adus o serie de modificări competiției, mai ales cu privire la calificarea celor 32 de echipe care vor constitui 8 grupe. Astfel 22 de echipe sunt calificate direct în faza grupelor, iar pentru celelalte 10 locuri sunt create două tablouri diferite: tabloul campioanelor de pe care se califică 5 echipe, destinat campioanelor din țările cu un coeficient UEFA mai slab, și tabloul non-campioanelor de pe care se califică 5 echipe din campionatele primelor 15 țări în ordinea coeficienților. De asemenea deținătoarea titlului Ligii Campionilor este calificată direct în faza grupelor, indiferent pe ce poziție se clasează în liga sa domestică. Această decizie a fost luată imediat după ce clubul englez Liverpool a câștigat competiția din 2004-2005. Liverpool a terminat pe locul cinci în Premier League, la un loc în afara ultimei poziții de calificare directă, fiind în imposibilitatea de a-și apăra titlul. Pentru stabilirea celor 22 de echipe calificate direct în faza grupelor și a celor 5 echipe calificate de pe tabloul campioanelor distingem 2 cazuri: Cazul I - deținătoarea titlului ocupă o poziție în clasamentul țării sale care îi asigură accesul direct în grupe conform coeficienților UEFA. În acest caz, calificate direct în faza grupelor vor fi campioanele din primele 13 țări în ordinea coeficienților, vicecampioanele din primele 6 țări și ocupantele locului trei din primele 3 țări. Pe tabloul campioanelor vor fi disputate patru tururi de calificare. În primul tur intră în competiție câștigătoarele titlurilor din asociațiile UEFA clasate pe ultimele 4 locuri, adica locurile 50-53 în clasamentul coeficienților. Cele 2 învingătoare se califică în turul doi preliminar unde se alătură alte 32 de campioane, adică locurile 17-49 din care este exclus Liechtenstein care nu are campionat propriu. Celor 17 câștigătoare li se alătură în turul trei, campioanele din țările plasate pe locurile 14-16 în ierarhia coeficienților. După disputarea turului trei rezultă 10 echipe calificate care se vor confrunta în turul patru, iar cele 5 echipe câștigătoare se vor califica în faza grupelor de pe tabloul campioanelor. Cazul II - deținătoarea titlului nu ocupă o poziție în clasamentul țării sale care să îi asigure accesul direct în grupe conform coeficienților UEFA, beneficiind de regula calificării directe. În acest caz, calificate direct în faza grupelor vor fi deținătoarea titlului, campioanele din primele 12 țări în ordinea coeficienților, vicecampioanele din primele 6 țări și ocupantele locului trei din primele 3 țări. Pe tabloul campioanelor vor fi disputate patru tururi de calificare. În primul tur intră în competiție câștigătoarele titlurilor din asociațiile UEFA clasate pe ultimele 6 locuri, adică locurile 48-53 în clasamentul coeficienților. Cele trei învingătoare se califică în turul doi preliminar unde se alătură alte 31 de campioane, adică locurile 16-47 din care este exclus Liechtenstein care nu are campionat propriu. Celor 17 câștigătoare li se alătură în turul trei, campioanele din țările plasate pe locurile 13-15 în ierarhia coeficienților. După disputarea turului trei rezultă 10 echipe calificate care se vor confrunta în turul patru, iar cele 5 echipe câștigătoare se vor califica în faza grupelor de pe tabloul campioanelor. În ambele cazuri, pe tabloul non-campioanelor sunt programate două tururi de calificare. În primul tur vor intra vicecampioanele din țările aflate pe locurile 7-15 în clasamentul coeficienților UEFA, și a treia clasată din țara aflată pe locul 6 în aceeași ierarhie. Învingătoarelor li se vor alătura în turul doi echipele care au încheiat pe locul trei în campionatele naționale ale asociațiilor de pe locurile 4 și 5 în ierarhia UEFA și echipele care au încheiat pe locul patru în primele 3 campionate europene. Cele 5 echipe câștigătoare se vor califica în faza grupelor de pe tabloul non-campioanelor. Din 2010, finala Ligii Campionilor va avea loc într-o sâmbătă, și nu miercurea, așa cum a fost programată până în prezent.

Echipe care intră în această rundă Echipele care avansează din turul precedent
Preliminarii
(4 echipe)
Turul 1
(34 echipe)
  • 33 de campioni de la următoarele 31 cele mai joase asociații (18-51, excepție Liechtenstein)
  • 1 câștigător din Preliminarii
Turul 2 Campioni
(20 de echipe)
  • 3 campioni de la asociațiile de pe locurile 15–17
  • 17 câștigători din Turul 1
Non-campioni
(6 echipe)
  • 6 echipe de pe locul 2 de la asociațiile de pe locurile 10–15
Turul 3 Campioni
(12 echipe)
  • 2 campioni de la asociațiile de pe locurile 13–14
  • 10 câștigători din Turul 2 din faza pentru campioni
Non-campioni
(8 echipe)
  • 3 echipe de pe locul 2 de la asociațiile de pe locurile 7–9
  • 2 echipe de pe locul 3 de la asociațiile de pe locurile 5-6
  • 3 câștigători din Turul 2 din faza pentru non-campioni
Play-off Campioni
(8 echipe)
  • 2 campioni de la asociațiile de pe locurile 11–12
  • 6 câștigători din Turul 3 din faza pentru campioni
Non-campioni
(4 echipe)
  • 4 câștigători din Turul 3 din faza pentru non-campioni
Faza grupelor
(32 echipe)
  • 10 campioni de la asociațiile de pe locurile 1–10
  • 6 echipe de pe locul 2 de la asociațiile de pe locurile 1–6
  • 4 echipe de pe locul 3 de la asociațiile de pe locurile 1–4
  • 4 echipe de pe locul 4 de la asociațiile de pe locurile 1–4
  • campioana Ligii Campionilor din sezonul trecut ^1
  • campioana UEFA Europa League din sezonul trecut ^2
  • 4 câștigători din play-off din faza pentru campioni
  • 2 câștigători din play-off din faza pentru non-campioni
Faza eliminatorie
(16 echipe)
  • 8 echipe care s-au clasat pe primul loc în grupe
  • 8 echipe care s-au clasat pe locul doi în grupe
Note
  • ^1 - Dacă echipa câștigătoare a Ligii Campionilor din sezonul trecut se califică pentru faza grupelor prin intermediul ligii interne, echipa de pe locul 4 din acea ligă intră în faza grupelor UEFA Europa League, doar dacă nu a fost câștigătoare a UEFA Europa League.
  • ^2 - Dacă echipa câștigătoare a UEFA Europa League din sezonul trecut se califică pentru faza grupelor prin intermediul ligii interne, echipa de pe locul 3 de la asociația clasată a cincea intră în faza grupelor.

Nicio asociație nu poate avea mai mult de 5 echipe calificate în Liga Campionilor.
Pentru sezonul 2019-2020 asociațiile au alocate locurile în conformitate cu Coeficientul UEFA al țării, care ia în considerare performanța lor în competițiile europene în intervalul 2014-15 și 2018-19.[3]

Loc Asociația Coef. Echipe în LC
1 Spania Spania 103.569 4
2 Anglia Anglia 85.462
3 Italia Italia 74.725
4 Germania Germania 71.927
5 Franța Franța 58.498 3
6 Rusia Rusia 50.549
7 Portugalia Portugalia 48.232 2
8 Belgia Belgia 39.900
9 Ucraina Ucraina 38.900
10 Turcia Turcia 34.600
11 Țările de Jos Olanda 32.433
12 Austria Austria 31.250
13 Cehia Cehia 28.675
14 Grecia Grecia 27.600
15 Croația Croația 27.375 1
16 Danemarca Danemarca 27.025
17 Elveția Elveția 26.900
18 Cipru Cipru 24.925
19 Serbia Serbia 22.250
Loc Asociația Coeff. Echipe
20 Scoția Scoția 22.125 1
21 Belarus Belarus 21.875
22 Suedia Suedia 20.900
23 Norvegia Norvegia 20.200
24 Kazahstan Kazahstan 19.250
25 Polonia Polonia 19.250
26 Azerbaidjan Azerbaijan 19.000
27 Israel Israel 18.625
28 Bulgaria Bulgaria 17.500
29 România România 15.950
30 Slovacia Slovacia 15.625
31 Slovenia Slovenia 15.000
32 Liechtenstein Liechtenstein 13.500 0
33 Ungaria Ungaria 10.500 1
34 Macedonia de Nord Macedonia 8.000
35 Republica Moldova Republica Moldova 7.750
36 Albania Albania 7.500
37 Republica Irlanda Irlanda 7.450
38 Finlanda Finlanda 7.275
Loc Asociația Coeff. Echipe
39 Islanda Islanda 7.250 1
40 Bosnia și Herțegovina Bosnia și Herțegovina 7.125
41 Lituania Lituania 6.750
42 Letonia Letonia 5.625
43 Luxemburg Luxemburg 5.500
44 Armenia Armenia 5.250
45 Malta Malta 5.125
46 Estonia Estonia 5.000
47 Georgia Georgia 4.750
48 Țara Galilor Țara Galilor 4.125
49 Muntenegru Muntenegru 4.125
50 Insulele Feroe Insulele Feroe 4.000
51 Gibraltar Gibraltar 4.000
52 Irlanda de Nord Irlanda de Norda 3.875
53 Kosovo Kosovo 2.500
54 Andorra Andorra 1.831
55 San Marino San Marino 0.666

Performanțe ale echipelor românești[modificare | modificare sursă]

Steaua a fost prima echipă din estul Europei care a reușit să câștige Cupa Campionilor Europeni în 1986, impunându-se cu 2-0, după executarea loviturilor de departajare, în fața echipei FC Barcelona. Cu acea ocazie, portarul Stelei, Helmuth Duckadam, a intrat în cartea recordurilor, reușind să apere patru penalty-uri consecutiv. În anul 1989, Steaua a ajuns din nou în finală, dar a pierdut cu 4-0 în fața lui A.C. Milan. Tot Steaua a mai reușit o calificare în semifinale, în 1988, fiind atunci eliminatǎ de Benfica Lisabona (0-0 acasǎ și 0-2 în Portugalia).

Alte performanțe notabile au fost obținute de Dinamo București, ajunsă în semifinale în 1984 (0-1 în deplasare și 1-2 acasă cu Liverpool F.C.) și de Universitatea Craiova, care a fost prima echipă românească calificată în sferturile de finală ale competiției, în anul 1981 (0-2 acasă și 1-1 în deplasare cu Bayern Munchen).

De la reorganizarea competiției în formatul Ligii Campionilor, reușitele echipelor românești au fost mai modeste; singura echipă care s-a calificat în faza grupelor până în 2008 a fost Steaua, cu șase participări, iar apoi CFR Cluj și Unirea Urziceni. Dintre toate cele 3 niciuna nu a trecut în fazele superioare, darSteaua, Unirea Urziceni și CFR Cluj au reușit totuși să ajungă în Cupa UEFA (respectiv Europa League) de pe locul 3 al grupelor din care au făcut parte.

Câștigătoarele[modificare | modificare sursă]

Performanța cluburilor în Cupa Campionilor Europeni / Liga Campionilor

Club Campioni Vicecampioni Anul câștigării trofeului Anul devenirii vicecampioană
Spania Real Madrid 13 3 1956, 1957, 1958, 1959, 1960, 1966, 1998, 2000, 2002, 2014, 2016, 2017, 2018 1962, 1964, 1981
Italia AC Milan 7 4 1963, 1969, 1989, 1990, 1994, 2003, 2007 1958, 1993, 1995, 2005
Anglia Liverpool 6 3 1977, 1978, 1981, 1984, 2005, 2019 1985, 2007, 2018
Germania Bayern München 5 5 1974, 1975, 1976, 2001, 2013 1982, 1987, 1999, 2010, 2012
Spania Barcelona 5 3 1992, 2006, 2009, 2011, 2015 1961, 1986, 1994
Țările de Jos Ajax 4 2 1971, 1972, 1973, 1995 1969, 1996
Italia Inter Milano 3 2 1964, 1965, 2010 1967, 1972
Anglia Manchester United 3 2 1968, 1999, 2008 2009, 2011
Portugalia Benfica 2 5 1961, 1962 1963, 1965, 1968, 1988, 1990
Italia Juventus 2 7 1985, 1996 1973, 1983, 1997, 1998, 2003, 2015, 2017
Anglia Nottingham Forest 2 0 1979, 1980
Portugalia Porto 2 0 1987, 2004
Scoția Celtic 1 1 1967 1970
Germania Hamburg 1 1 1983 1980
România Steaua București 1 1 1986 1989
Franța Marseille 1 1 1993 1991
Germania Borussia Dortmund 1 1 1997 2013
Anglia Chelsea 1 1 2012 2008
Țările de Jos Feyenoord 1 0 1970
Anglia Aston Villa 1 0 1982
Țările de Jos PSV Eindhoven 1 0 1988
Iugoslavia Steaua Roșie Belgrad 1 0 1991
Franța Stade de Reims 0 2 1956, 1959
Spania Atlético Madrid 0 3 1974, 2014, 2016
Spania Valencia 0 2 2000, 2001
Italia Fiorentina 0 1 1957
Germania Eintracht Frankfurt 0 1 1960
Iugoslavia Partizan 0 1 1966
Grecia Panathinaikos 0 1 1971
Anglia Leeds United 0 1 1975
Franța Saint-Étienne 0 1 1976
Germania Borussia Mönchengladbach 0 1 1977
Belgia Club Brugge 0 1 1978
Suedia Malmö FF 0 1 1979
Italia AS Roma 0 1 1984
Italia Sampdoria 0 1 1992
Germania Bayer Leverkusen 0 1 2002
Franța AS Monaco 0 1 2004
Anglia Arsenal 0 1 2006
Anglia Tottenham 0 1 2019

Câștigătoarele pe națiuni[modificare | modificare sursă]

Golgheteri[modificare | modificare sursă]

Include tururile preliminare

Jucător Țară Goluri Meciuri jucate Ratio Perioada Cluburi
1 Cristiano Ronaldo Portugalia 126 162 0.78 2003– Manchester United (15), Real Madrid (105), Juventus (6)
2 Lionel Messi Argentina 110 133 0.83 2005– Barcelona
3 Raúl Spania 71 142 0.5 1995–2011 Real Madrid (66), Schalke 04 (5)
4 Karim Benzema Franța 60 112 0.54 2006– Lyon (12), Real Madrid (48)
5 Ruud van Nistelrooy Țările de Jos 56 73 0.77 1998–2009 PSV Eindhoven (8), Manchester United (35), Real Madrid (13)
6 Robert Lewandowski Polonia 53 80 0.66 2011– Borussia Dortmund (17), Bayern Munich (36)
7 Thierry Henry Franța 50 112 0.45 1997–2010 Monaco (7), Arsenal (35), Barcelona (8)
8 Alfredo Di Stéfano Argentina 49 58 0.84 1955–1964 Real Madrid
9 Andriy Shevchenko Ucraina 48 100 0.48 1994–2012 Dynamo Kyiv (29), Milan (15), Chelsea (4)
Zlatan Ibrahimović Suedia 119 0.4 2001–2017 Ajax (6), Juventus (3), Internazionale (6), Barcelona (4), Milan (9), Paris Saint-Germain (20)

Cele mai multe apariții[modificare | modificare sursă]

Include tururile preliminare

Poziție Jucător Țară Meciuri Perioada Cluburi
1 Iker Casillas Spania 176 1999– Real Madrid (150), Porto (26)
2 Cristiano Ronaldo Portugalia 162 2003– Manchester United (52), Real Madrid (101), Juventus (9)
3 Xavi Spania 151 1998–2015 Barcelona
4 Ryan Giggs Țara Galilor 145[a] 1993–2014 Manchester United
5 Raúl Spania 142 1995–2011 Real Madrid (130), Schalke 04 (12)
6 Paolo Maldini Italia 135[b] 1988–2008 Milan
7 Lionel Messi Argentina 133 2005– Barcelona
8 Andrés Iniesta Spania 130 2002–2018 Barcelona
9 Clarence Seedorf Țările de Jos 125 1994–2012 Ajax (11), Real Madrid (25), Milan (89)
10 Paul Scholes Anglia 124 1994–2013 Manchester United

Jucătorii cu aldin sunt activi și în prezent.

Câteva date interesante[modificare | modificare sursă]

  • Francisco Gento este singurul jucător cu 6 trofee câștigate
  • Clarence Seedorf este singurul jucător cu 4 trofee câștigate cu 3 echipe diferite (Ajax '95, Real '98, Milan '03, Milan '07)
  • Milano este singurul oraș cu 2 reprezentante câștigătoare ale trofeului (Internazionale și AC Milan)
  • recordul de participări consecutive : Real Madrid cu 15 (între 55/56 și 69/70)
  • 4 jucători au câștigat trofeul ca jucător, și apoi ca antrenor cu aceeași echipă : Miguel Muñoz (Real - ca jucător în 55/56 și 56/57, ca antrenor în 65/66) și Carlo Ancelotti (AC Milan - ca jucător în 88/89 și 89/90, ca antrenor în 02/03 și 2013-14) și Pep Guardiola (FC Barcelona - ca jucător în 1991/92, ca antrenor 2008/09 și 2010/11) și Zinedine Zidane (Real Madrid - ca jucător în 2001/02, ca antrenor 2015/16, 2016/17 și 2017/18)
  • Nottingham Forest FC este echipa cu mai multe Cupe ale Campionilor în palmares (2), decât titluri de campioană națională (1)
  • cel mai rapid gol marcat :
  1. Roy Makaay (Bayern) Bayern München - Real Madrid, în 10 secunde (07 03 2007)
  2. David Alaba (Bayern) Bayern München - Juventus, în 20 secunde

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „European Champions' Cup”. . Accesat în .  Parametru necunoscut |io in= ignorat (ajutor)
  2. ^ „Majestic Real Madrid win Champions League in Cardiff”. uefa.com. 03 June 2017.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  3. ^ „Country coefficients 2018/19”. UEFA.com. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Liga Campionilor UEFA



Eroare la citare: Etichete <ref> există pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/> ori o etichetă </ref> de final lipsește