Sinaia
| Sinaia | |||
| — Oraș — | |||
 Primăria din Sinaia | |||
| |||
  Sinaia Sinaia (România) | |||
 Sinaia Sinaia (Județul Prahova) | |||
| Coordonate: 45°21′00″N 25°32′33″E45°21′00″N 25°32′33″E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Prahova | ||
| SIRUTA | 131540 | ||
| Reședință | Sinaia[*] | ||
| Componență | Sinaia[*] | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Vlad Gheorghe Oprea[*][4][5] (PNL, ) | ||
| Altitudine | 860 m.d.m. | ||
| Populație (2011)[1][2] | |||
| - Total | ▼ 10410 locuitori | ||
| - Recensământul anterior, 2002 | 12.512 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 106100 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Aosta | Italia | ||
| - Hod Hasharon | Israel | ||
| - Athis-Mons | Franța | ||
| - Cetinje | Muntenegru | ||
| - Castelbuono | Italia | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Sinaia este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România. Situat în Valea Prahovei, el s-a dezvoltat odată cu această regiune turistică și a fost ales drept reședință regală de către Carol I, care a construit aici castelul Peleș.
Cuprins
Așezare[modificare | modificare sursă]
Orașul se află în nord-vestul județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Prahovei, acolo unde aceasta primește apele micului afluent Peleș. Este străbătut de șoseaua națională DN1, care leagă Ploieștiul de Brașov. La Sinaia, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN71, care duce spre sud-vest la Târgoviște, Răcari și Tărtășești (unde se termină în DN7 aproape de București).[6] Prin oraș trece și calea ferată Ploiești-Brașov, pe care este deservit de stația Sinaia și de halta Sinaia Sud.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a orașului Sinaia
Români (93,02%)
Romi (1,23%)
Necunoscută (5,04%)
Altă etnie (0,69%)
Componența confesională a orașului Sinaia
Ortodocși (91,68%)
Romano-catolici (1,47%)
Necunoscută (5,12%)
Altă religie (1,71%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sinaia se ridică la 10.410 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 12.512 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,03%), cu o minoritate de romi (1,24%). Pentru 5,04% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,68%), cu o minoritate de romano-catolici (1,48%). Pentru 5,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[7]
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Orașul Sinaia este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Vlad Gheorghe Oprea[*], de la Partidul Național Liberal, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[8]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 10 | |||||||||||
| Partidul Social Democrat | 5 | |||||||||||
| Partidul Alianța Liberalilor și Democraților | 1 | |||||||||||
| Uniunea Națională pentru Progresul României | 1 | |||||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
Zona des împădurită de pe Valea Prahovei în care se află azi orașul Sinaia era nelocuită în secolul al XVII-lea, primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de aici, aflată la poalele Bucegilor, fiind călugării mănăstirii Sinaia, ctitorită între 1690-1695 de către marele spătar Mihai Cantacuzino[9], precum și niște scutelnici care se ocupau cu paza mănăstirii și cultivarea moșiilor acesteia.[10] Orașul a luat numele mănăstirii, iar mănăstirea a fost denumită așa după călătoria spătarului la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din peninsula Sinai.[11]
La începutul secolului al XIX-lea, întreaga Vale a Prahovei era organizată ca o singură comună, denumită Podul Neagului, cuprinzând întreaga vale, de la Predeal la Posada. În 1864 cătunele Posada și Podul Neagului au fost alipite comunei Comarnic.[10]
La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat în organizarea regiunii și, în 1874, cătunele rămase în afara comunei Comarnic au primit numele de Sinaia, o comună cu reședința la Bușteni.[10] Un proces-verbal datat 1 decembrie 1874 atestă că reședința comunei Podul Neagului a fost mutată la Sinaia, care și-a primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul său de la cel al Muntelui Sinai).
La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele Izvor, Furnica și Poiana Țapului. Intravilanul orașului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care și-a mutat reședința înapoi la Comarnic. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat de Sinaia, formând comuna Predeal, în vreme ce comuna Sinaia a rămas cu cătunele Izvoru și Furnica. În aceeași perioadă, familia regală a României și-a stabilit la Sinaia reședința de vară, construind complexul castelului Peleș. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea o populație de 2210 locuitori, o școală mixtă frecventată în 1899 de 103 elevi, hoteluri, gară pe calea ferată Ploiești-Brașov, clinică de hidroterapie și mănăstirea Sinaia.[10]
Tot în acea perioadă, orașul a început să devină unul industrializat, apărând o fabrică de cherestea, proprietatea industriașilor Popovici și Costinescu, ultimul deținând și o fabrică de var hidraulic. De asemenea, în ianuarie 1892 a fost deschisă și o fabrică de cuie de fier, care avea 45 de angajați, români și germani.[10] Din punct de vedere administrativ, comuna era reședința plaiului Peleșul din județul Prahova.[10]
În 1925, Anuarul Socec consemnează că Sinaia avea sistem de canalizare și apă curentă, alimentată din izvoarele Peleșului și Vânturișului, precum și o uzină hidroelectrică de 1500 de cai-putere care alimenta sistemul de iluminat public electric.[12]
Spre sfârșitul perioadei interbelice, Sinaia avea 3906 locuitori și era reședința plășii Sinaia din județul Prahova.[13] În 1950, Sinaia a trecut în administrația raionului Câmpina din regiunea Prahova și, după 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova s-a reînființat, Sinaia redevenind parte a acestuia.[14][15]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
În orașul Sinaia se află unsprezece monumente istorice de arhitectură de interes național: Cazinoul Sinaia (1912–1913); Hotelul Caraiman (1911); vila Alina Știrbei (1875, astăzi Circumscripția Financiară Sinaia); vila Emil Costinescu (1892, cu extinderi între 1918–1939); ansamblul gării Sinaia, format din gara regală (1870) și gara de călători (1930–1940); casa istoricului Nicolae Iorga (1918); Hotel „Furnica” (sfârșitul secolului al XIX-lea); Hotel „Palace” (1911–1912); vila Take Ionescu (începutul secolului al XX-lea); casa compozitorului George Enescu (1923–1926); mănăstirea Sinaia (1690–1695), ansamblu alcătuit din biserica „Adormirea Maicii Domnului”, paraclis, stăreție, chilii și zidul incintei vechi; nu în ultimul rând, ansamblul castelului Peleș (1873–1883), format din castelul propriu-zis, castelul Pelișor, castelul Foișor, vila Economat, uzina electrică (fostă moară a mănăstirii Sinaia), Casa Ceramicii, vila Cavalerilor, vila Șipot, vila Casa Veche, vila Casa Nouă, vilele A, B și C, și parcul. Tot de interes național sunt și monumentul de for public reprezentat de bustul actorului Ion Iancu Brezieanu (1935) aflat în parcul central „Dimitrie Ghica”, precum și monumentele memoriale sau funerare cimitirul eroilor din Primul Război Mondial (începutul secolului al XX-lea) și Cavoul lui Take Ionescu (1922) aflat în incinta veche a mănăstirii Sinaia.
Pe lângă acestea, lista monumentelor istorice din județul Prahova mai cuprinde și multe alte obiective din oraș clasificate ca monumente de interes local: șaizeci și trei de monumente de arhitectură (diverse case și vile) și un monument memorial sau funerar (crucea de mormânt a lui Badea Cârțan — 1911).
Muzeul orasului Sinaia, cel mai nou obiectiv turistic al statiuni, fostul Castel Stirbey este una dintre cele mai vechi resedinte de vacanta construite in Sinaia, in perioada 1874-1875, de printesa Alina Stirbey si sotul ei generalul Ioan Emanuel Florescu, dupa planurile arhitectului olandez Josef Jacob Schieffeleers. Domeniul Stirbey din Sinaia este considerat a fi fost unul dintre cele mai frumoase domenii apartinand familiei. Castelul care are arhitectura specifica stilului romantic german, tipic statiunilor montane, era inconjurat de un parc natural, iar fatada se oglindea intr-un mic lac natural alimentat de un parau. In apropierea castelului, in acelasi parc, se afla si o capela a familiei Stirbey, pictata de Gheorghe Tattarescu.
Turism[modificare | modificare sursă]
În Sinaia se află câteva posibilităti de practicare a sporturilor de iarnă:[16]
| Nr. crt. | Denumirea Pârtiei | Gradul de dificultate | Lungimea pârtiei | Diferența de nivel |
|---|---|---|---|---|
| 1. | Valea Dorului | mediu | 900m | 180m |
| 2. | Valea Soarelui | mediu | 900m | 180m |
| 3. | Carp | dificil | 2500m | 600m |
| Nr. crt. | Denumirea Pârtiei | Gradul de dificultate | Lungimea pârtiei | Diferența de nivel |
|---|---|---|---|---|
| 4. | Scândurar | mediu | 455m | 150m |
| 5. | Drum de Vară | mediu | 2900m | 600m |
| 6. | Turistică | mediu | 2800m | 440m |
| 7. | Drum Vechi | ușor | 4000m | 420m |
Personalități[modificare | modificare sursă]
- Mihai I, rege al României
- Carol al II-lea al României
- Elisabeta de România
- Prințul Nicolae de România
- Gabriel Badea-Păun
- Brăduț Covaliu, pictor român, reprezentant al realismului socialist
- Norica Nicolai (n.1958), senator, profesor universitar
- Ana Bogdan-jucătoare de tenis
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în .
- ^ „Despre Prahova. Geografie și statistici”. Direcția Județeană de Statistică Prahova. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*]
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
- ^ Google Maps – Sinaia (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în .
- ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016.
- ^ Ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr 99, 17 iunie 1903
- ^ a b c d e f Lahovari, George Ioan (). „Sinaia, com. urb.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 390–391.
- ^ Familia Cantacuzino
- ^ „Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ Gusti, Dimitrie. „Județul Prahova în Enciclopedia României din 1938, vol. II”. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ PrimariaSinaia.ro - Sinaia iarna
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Harta senzitivă Sinaia
- Martori ai vremurilor regale de la Sinaia, 10 mai 2009, Roxana Roseti, Jurnalul Național
- Un paradis numit Sinaia, 1 august 2008, Ion Bulei, Ziarul de Duminică
- Un mic Versailles romanesc, 23 octombrie 2002, Ion Bulei, Ziarul de Duminică
| ||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||
| |||||
