Cheile Turzii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Cheile Turzii
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Cheile Turzii văzute dinspre satul Petreștii de Jos
Cheile Turzii văzute dinspre satul Petreștii de Jos
Harta locului unde se află Cheile Turzii
Harta locului unde se află Cheile Turzii
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaActual Cluj county CoA.pngJudețul Cluj
 România
Cel mai apropiat orașTurda
Coordonate46°33′56″N 23°40′19″E () / 46.56556°N 23.67194°E[1]
Suprafață324 ha
Lungime2,90 km
Înființare2004[2]

Cheile Turzii alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), aflată în județul Cluj, la o distanță de 6 km vest de municipiul Turda, de-a lungul văii Hășdate.[3]

Rezervația naturală Cheile Turzii este administrată de Consiliul Județean Cluj, respectiv de comuna Mihai Viteazu.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

“Chei” (conform DEX) = vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime.

Relief

Descriere[modificare | modificare sursă]

Au o lungime de 1.300 m[4] și o înălțime a pereților de până la 200 m[5]. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate.

Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă.

Punțile și poteca turistică[modificare | modificare sursă]

Cele 4 punți din Cheile Turzii peste Valea Hășdate, numerotate în sensul curgerii apelor văii, sunt următoarele:
- Puntea 1 („Podul Peșterilor” [6])
- Puntea 2 („Mijlocul Cheii”)
- Puntea 3 („Vizuina spălată”)
- Puntea 4 („Portița Cheilor”).

In cursul timpului, punțile avariate au fost refăcute de mai multe ori.

Traseul potecii turistice prin Chei (numită și „poteca de jos”):
- de la intrarea in Chei dinspre satul Petreștii de Jos până la puntea 1 („Podul Peșterilor”): pe malul stâng al văii.
- între puntea 1 („Podul Peșterilor”) și puntea 2 („Mijlocul Cheii”): pe malul drept.
- între puntea 2 („Mijlocul Cheii”) și puntea 3 („Vizuina spălată”): pe malul stâng.
- între puntea 3 („Vizuina spălată”) și puntea 4 („Portița Cheilor”): pe malul drept.
- de la puntea 4 („Portița Cheilor”) până la cabană: pe malul stâng.

Formarea Cheilor[modificare | modificare sursă]

Roca calcaroasă care formează Cheile Turzii s-a depus în urmă cu cca 150 milioane ani. Prin mișcări foarte lente, masivul de calcar a fost ridicat treptat spre suprafață. Apele Văii Hășdate au săpat și transportat rocile, dar apele au rămas aproape la aceiași cotă.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În punctul „Piatra Tăiată” (monument istoric situat în apropiere de "Izvorul Romanilor"; coordonatele izvorului: 46°35'28"N 23°42'41"E) se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv.

Din carieră a fost transportată la biserica din satul învecinat Cheia o coloană înaltă de 1,5 m și cu diametrul de 0,34 m.

În carieră și în împrejurimile sale s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede (o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domițian, un denar din vremea lui Macrinus și alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar.

Situl arheologic din punctul „Dealul Alb” este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj[7] elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2015.

Date biogeografice[modificare | modificare sursă]

Flora[modificare | modificare sursă]

În Cheile Turzii există aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocoșului, odoleanul, omagul, stânjenelul violaceu, vulturica, scorușul argintiu, usturoiul sălbatic, ș.a.

Căprioare

Fauna[modificare | modificare sursă]

Sunt prezente 67 de specii de păsări, pești, batracieni, vulpea, nevăstuica, jderul de piatră, mistreți, iepuri, căprioare, șerpi etc.

Peșteri[modificare | modificare sursă]

Se cunosc în Cheile Turzii aproximativ 50-60 de peșteri, arcade (resturile peșterilor prăbușite) sau firide, in general au dimensiuni mici (8 depășesc 20 m lungime, cea mai mare atingând 123 m).

Peștera "Cetățeaua Mare" („Peștera lui Balica”) se află lângă puntea I, pe partea dreapta a văii Hășdate. Aici s-a adăpostit o perioadă haiducul Nichita Balica [8] din Petreștii de Jos, care a participat la revolta antiaustriacă a Curuților. Pe versantul opus, pe malul stȃng al văii, se găsește peștera “Cetățeaua Mică”.

Alte informații turistice[modificare | modificare sursă]

Cheile Turzii se leagă printr-o serie de trasee de alte obiective turistice, cum ar fi Cheile Turului, Cascada Ciucaș și Cheile Borzești.

În anul 1939, sus pe stâncă, pe partea stângă a Cheilor (în sensul de curgere al apelor văii Hășdate) a fost montată o cruce mare (din șină de cale ferată îngustă). Crucea a fost amplasată și sfințită în cadrul unei ceremonii publice, la care au luat parte atât oameni din partea locului, cât și oficialități din Turda[9]. Crucea a căzut în anul 1998[10], fiind înlocuită în aprilie 1999 cu o alta, tot din metal. Această cruce a fost montată prin grija membrilor "Asociației Alpiniștilor Pajura" din Turda[11].

Lȃngă “Balta lui Dănilă” la “Strungă” (o îngustare a Cheilor, între puntea I și puntea II), malul drept a fost consolidat la o cotitură strȃmtă și periculoasă de un pod de beton cu balustradă metalică.

Vechea bisericuță din lemn ridicată în anul 1937 pe coama din partea dreaptă a Cheilor (în sensul de curgere a văii Hășdate), pe locul unei vechi mănăstiri greco-catolice, a fost demolată în anul 1966, deoarece nu mai era folosită, aflându-se totodată într-un stadiu avansat de deteriorare.

Un afluent de stȃnga al văii Hășdate este pȃrȃul-torent Vapa, cu confluență lȃngă cabană. Acest torent a avariat grav, printr-o puternică viitură în anul 1899, vechiul adăpost (refugiu) din Cheile Turzii.

În zonă sunt instalate mai multe case de vacanță.

Este o zonă preferată de alpiniști datorită verticalității pereților și accesului relativ ușor cu echipamente. Sunt peste 200 de trasee de alpinism și escaladă, anual se țin diverse concursuri și memoriale.

Izvoare[modificare | modificare sursă]

In Cheile Turzii există 2 izvoare cu apă bună de băut:
- pe malul drept al văii, între punțile I și II, se află “Șipotul Cheilor”, un izvor de versant, pe un perete cu mușchi, ușor de recunoscut.
- un izvor ascuns, mai greu de găsit, tot pe marginea cărării, într-un loc îngust.

Portița[modificare | modificare sursă]

Intre puntea I și ieșirea din Chei spre Petrești există un pasaj artificial cu pereți verticali printr-o stȃncă care împiedeca libera circulație, numit “Portița”. Această trecere s-a realizat în anii antebelici.

Mori[modificare | modificare sursă]

In trecut au existat 3 mori cu apă la Cheile Turzii, care au folosit puterea motrice a văii Hășdate:
- o moară la intrarea văii Hășdate in Chei (deservea populația satului Petrești).
- 2 mori la ieșirea văii Hășdate din Chei (deserveau populația satului Săndulești). Una din ele era situată lȃngă un canal artificial al văii, canal care nu mai există în prezent.

Vechiul adăpost și noua cabană[modificare | modificare sursă]

Adăpostul în 1907
Cabana actuală construită între 1934-1935

Intre anii 1890-1894 s-a construit la intrarea în Chei un adăpost din piatră (refugiu pentru turiști), avariat în anul 1899 de o viitură catastrofală a pȃrȃului-torent învecinat Vapa. Adăpostul a fost creat pentru refugiul oamenilor la intemperii, nu pentru cazare și alimentare. A fost amplasat pe locul unde astăzi e grupul sanitar al cabanei. Nu avea camere, numai lavițe și mese de lemn. Turnul adăpostului a rămas în picioare pȃnă în 1934, cȃnd a fost demolat, spre a face loc unei noi cabane, existente și astăzi. Piatra de temelie a cabanei a fost așezată la 3 iunie 1934, în cadrul unei ceremonii, în prezența a aproximativ 4000 de participanți. Cabana s-a construit la cca 30 m nord-vest de vechiul adăpost si s-a inaugurat la 8 septembrie 1935.[12]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cheia Turzii, Al. Bartha și E.I.Nyárády, Tipografia Studio, Cluj, 1937
  • Cheile Turzii - ghid turistic, Maxim Pop și Alexandru Bartha, Edit. pentru Turism, București, 1973
  • Turda, date istorice, Violeta Nicula, Editura Triade, ISBN 973-9196-72-4, pag. 64-66
  • Turism și alpinism în Cheile Turzii, Mihai Vasile și Mircea Barbelian, Editura Sport-Turism, București, 1986

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Google Earth
  2. ^ Declarat prin HG 2151/2004
  3. ^ ProtectedPlanet.net - Cheile Turzii - delimitarea ariei protejate
  4. ^ Al. Bartha și E.I.Nyárády, 1937
  5. ^ Mihai Vasile și Mircea Barbelian, 1986
  6. ^ In realitate este numai o punte, nu un pod (conform DEX).
  7. ^ http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_CJ.pdf
  8. ^ Nichita Balica a fost prins și tras în țeapă de către trupele austriece (Lobonți), la intersecția între drumul ce merge dinspre Cheile Turzii la Cornești și drumul național DN75 Turda-Câmpeni.
  9. ^ Pe panoul de pe crucea din 1939 scria: „Ridicată în 1939 de Virgil Ignat-notar, Dumitru Duma-primar din Sândulești”
  10. ^ O fată s-a urcat pe cruce în 1998, iar colegii ei de excursie au început să clatine crucea, care a cedat, prăbușindu-se, cu fata agățată de ea. Doar o minune a făcut ca fata să scape cu viață !
  11. ^ Pe noul panou din 1999 scrie: „Celor ce înțeleg muntele. Alpinism A.A. Pajura Turda, 1999” (A.A. = Asociația Alpiniștilor).
  12. ^ „Cheile Turzii și legendele lor“, Autor: Keszeg Vilmos, Enciclopedia maghiară din Romȃnia, Publicare: 2010-11-16