Imperiul Hun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imperiul lui Attila

Imperiul Hun a fost format de regele hunilor, Attila, și cuprindea teritorii vaste în Europa Centrală și de Est. În sud și în vest se învecina cu Imperiul Roman de Răsărit și cu Imperiul Roman de Apus. Data întemeierii nu este cunoscut cu exactitate, dar se consideră a fi în jurul anului 370, când triburile alanilor sunt spulberate de hoardele hunilor. Imperiul se dizolvă în 453 după moarte lui Attila, dar acesta dispare în totalitate în 469 datorită războaielelor intermitente pentru succesiune.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Formarea și consolidarea[modificare | modificare sursă]

Invazia hunilor în Italia

Prima menționare a hunilor este datătă în jurul anului 370 când triburile alanilor sunt înfrânte lângă Marea Caspică. În 395 aceștia trec Caucazul, unde captureză Erzurum, asediază Antiohia și Edessa, atingând Tirul. În fosta provincie Dacia, îi înfrânge pe ostrogoți, ca în 408 să treacă Dunărea și să devasteze provincia Moesia.

Hunii erau o confederație de triburi până la regele Oktar care i-a unit sub steagul său. Fratele și succesorul acestuia, Rugila, conduce o campaniei în Imperiul Roman de Apus, printr-o alianță cu generalul Flavius Aetius. Moare înainte de a putea invada Imperiul Roman de Răsărit, așa că este urmat la tron de nepoții săi, Attila și Bleda.

Attila și Bleda[modificare | modificare sursă]

Attila

Ambioțioși ca unchiul lor, obligă pe Imperiul Roman de Răsărit să semneze tratatul de la Margus prin care romanii trebuie să le plătească un tribut anual și acordarea de drepturi comerciale. Având sudul asigurat, aceștia și-au putut concentra atenția asupra triburilor din vest. Dacă tributul nu era plătit, se organizau campanii de pedepsire ca cea din 441, când au ajuns foarte aproape de Constantinopol, jefuind orașele Sardica și Arcadiopolis.

În 445, Bleda moare, Attila rămâne singurul rege al hunilor.

Imperiul lui Attila[modificare | modificare sursă]

Traseul forţelor lui Attila în invazia Galiei, indicând oraşele importante cucerite sau ameninţate de huni şi trupele aliate

Attila a devenit liderul de necontestat după moartea fratelui său. Campania sa în Balcani și Tracia a fost devastatoare, iar foametea și ciuma care bântuiau Imperiul Bizantin de mult timp l-au dus în pragul colapsului. Constantinopolul a fost distrus de cutremure de pământ, zidurile refăcute în ultimul moment au salvat orașul.

Imperiul Roman de Apus nu a fost atacat deoarece între generalul Flavius Aetius și Attila exista o prietenie mai veche. În 450, obiectivele hunilor se schimbă. Raidurile repetate în Răsărit au cauzat o scădere drastică a cantității jafurilor. De asemenea, sora împăratului Apusului, Honoria îi cere regelui hunilor să nu permită căsătoria ei cu un senator roman, trimițându-i inelul ei. Dar Attila a înțeles acest gest ca o cerere în căsătorie și dorea ca zestre jumătate din imperiul fratelui ei, Valentin al III-lea.

Așa că Attila invadează Galia în fruntea oastei sale recrutând pe drum franci, burgunzi și goți. Acesta jefuiește orașe importante printre care se numără Metz, Paris, Troyes și Orléans. Oștile romanilor, vizigoților și francilor îl vor înfrânge tactic pe Attila în Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, și este nevoit să se retragă.

Anul următor, acesta își înoiște pretențiile la mâna Honorei. De asemenea, începe o campanie peste Alpi, în nordul Italiei, unde devastează Aquileia, Vicetia, Verona, Brixia, Bergamum, și Milan. Valentin al III-lea, în speranța, că nu va jefui Roma, trimite trei emisari de grad înalt printre care se numără Leon I, episcop de Roma, cu scopul de a obține promisiunea că se va retrage și va hotărî o pace cu împăratul. Aceștia se întâlnesc la Mincio, în apropriere de Mantua, reușind a-l convinge să se întoarcă din drum. Attila s-a temut, conform lui Prosper din Aquitania, că va muri la scurt după ce va jefui Roma, cum i s-a întâmplat lui Alaric.

În realitate, jefuirea Italiei n-ar fi fost profitabilă datorită recoltei sărace, iar un contingent roman din Răsărit au trecut Dunărea devastându-i patria, de aceea se retrage. Iar noul împăratul răsăritean, a oprit plata tributului anual, așa că pregătește o campanie de pedepsire la sud de Dunăre. Dar moare în 453, în noaptea nunți, după ce s-a căsătorit cu o fată, Ildico, din cauza unei hemoragii nazale, înecându-se în propriul sânge.

Destrămarea[modificare | modificare sursă]

Attila este urmat la domnie de către fiul său mai mare, Ellak, care s-a confruntat cu frații săi, Dengizich și Ernakh, pentru tron. Ellak moare în timpul bătăliei de la Nedao împotriva mai multor triburi. Dengizich este ultimul conducător al acestui popor războinic, imperiul format de strămoșii săi, Rugila și Attila, dispare de pe harta geopolitică a lumii în 469.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • E. A. Thompson, A History of Attila and the Huns (1948)
  • Frederick John Teggart, China and Rome (1969, repr. 1983);
  • T. Hodgkin, Italy and Her Invaders, Vol. I (rev. ed. 1892, repr. 1967)
  • W. M. McGovern, Early Empires of Central Asia (1939)

Vezi și[modificare | modificare sursă]