Stare (Evul Mediu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Clericul, cavalerul și țăran.
clerul (oratores), noblimea (bellatores) și oamenii simpli (laboratores). British Library, Man.-Nr. Sloane 2435 f. 85, 13. Jh. (um 1285)

Societatea europeană din Evul Mediu și din Epoca modernă era structurată în mai multe stări (latină statūs, la singular status), numite și stări de naștere. Stările sunt grupuri sociale clar departajate unele de altele prin reguli legale (privilegii și discriminări), cum erau, de exemplu, plebeii și patricienii în Roma antică. Stările s-au dezvoltat în epoca carolingiană din stratificările de ordin tribal moștenite din antichitatea romană până în evul mediu timpuriu[1] Cel mai cunoscut sistem este cel francez care, până la Revoluția franceză, avea trei stări: clerul (starea întâi), nobilimea (starea a doua) și oamenii de rând (țărani liberi, meșteșugari etc., care formau starea a treia). Unele țări (în special cele din Scandinavia și Rusia) considerau burghezia și țăranii liberi drept stări separate.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reinhold Kaiser: Das römische Erbe und das Merowingerreich. Oldenbourg Verlag, 2004.