Tipografie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Articolul este parte a seriei despre

Istoria tiparului
Stampa.caratteri.jpg
Tiparul cu blocuri de lemn⁠(en) 200
Tiparul mobil⁠(en) 1040
Intaglio⁠(en) 1430
Tipografie 1450
Presă tipografică 1454
Litografie 1796
Cromolitografie 1837
Presă rotativă 1843
Flexografie 1873
Șapirografie 1876
Litografie fotocromatică Anii 1880
Culegere cu metal încins 1886
Tipărire ofset 1903
Serigrafie 1907
Sublimare termică 1957
Fotozaț 1960
Fotocopiere 1960
Pad printing 1960
Tipărire laser 1969
Tipărire cu impact 1970
Tipărire termică 1972
Tipărire cu jet de cerneală 1976
Stereolitografie 1986
Tipărire digitală 1993
Tipărire 3D 2003
Pentru alte sensuri, vedeți Tipografie (dezambiguizare).
Tipar coreean din 1447

Tipografia (din greacă τυπογραφία — tipografía, cuvânt compus din „τύπος” — tipos, lovitură, amprentă, figură, și „γραφή” — grafi, grafie) reprezintă arta și tehnica tipăritului, a formei și aranjării literelor pe un document scris. În teoria mediilor se referă la scrisul tipărit, în contrast cu scrisul de mână, scrisul electronic sau textele neliterare. Deseori termenul se referă și la hârtia folosită și coperțile lucrării. Astăzi se referă cu precădere la procesul creativ care se aplică la literele individuale, scris, imagini, linii, suprafețe, dar și interspații, margini, punerea în pagină (în engleză layout) și alte elemente grafice ale tipăriturilor și mediilor electronice. Totuși, designul propriu-zis (concepția și proiectarea) al fonturilor (seturilor de caractere) și literelor individuale nu e considerat parte a termenului.

Prin extindere, și textele mișcătoare de pe diverse ecrane pot profita de creativitatea tipografilor multimedia, putând fi posibil să se genereze litere (texte) mișcătoare, dar și cu mărime, formă și culoare în continuă schimbare etc.

Câteva exemple de meserii strâns legate de termenul de tipografie: tipograf, zețar, designer grafic, desenator tehnic, director artistic de producție, artiști în domeniul graffiti, designer web și multe altele. În plus, era digitală, computerizată, a lărgit enorm cercul celor care se ocupă cu tipografia sau diverse aspecte ale ei, astăzi oricine având acces la procesul creativ tipografic.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Încă din Antichitate existau cărți sub formă de manuscrise elaborate în atelierele unde lucrau copiștii sau scribii, care uneori modificau textul pe care trebuia să-l copieze, din greșeală sau deliberat. Începând cu secolul al XIII-lea, numărul cititorilor în Occident crește. Cu toate că în acea perioadă scribii erau mai numeroși ca înainte, totuși activitatea lor începea să nu mai fie eficientă, mai ales că au apărut noi exigențe intelectuale, când erudiții și-au dorit ca lucrările să fie cât mai conforme cu textul autorului. De aceea, la sfârșitul Evului Mediu, s-a constat nevoia unui nou procedeu de reproducere a scrisului care să ofere posibilitatea unei difuzări mai largi și mai fidele a acestuia față de original. Cerințele acestui procedeu au fost atinse prin folosirea tiparului.

Inventarea tiparului[modificare | modificare sursă]

Jikji, prima carte tipărită a lumii

Având în vedere noile cerințe, mai mulți cercetători au încercat să-și aducă aportul. Inventarea tiparului nu a fost o invenție individuală. Tehnologia tipăririi a progresat pe parcursul secolelor iar diverși cercetători s-au remarcat prin aportul lor.Prima dintre condițiile tiparului a fost invenția chinezească a hârtiei preparată din coajă de dud și deșeuri din mătase, apoi din cânepă, deoarece pergamentul folosit până atunci ca suport al scrisului, fiind sfărâmicios și gros, nu se potrivea pentru tipar. Primul tipar cu caractere mobile din lume a fost inventat de Bi Sheng între anii 1041 și 1048 în timpul dinastiei chineze Song. Acest tipar folosea caractere mobile din porțelan. Oficialul Wang Zhen din timpul dinastiei Yuan a inventat tiparul cu caractere mobile din lemn. Tiparul cu caractere mobile din metal a fost inventat în Coreea, probabil de către Choe Yun-ui. Prima carte tipărită din lume care a rezistat până în zilele noastre este Jikji (백운화상초록불조직지심체요절/ 白雲和尙抄錄佛祖直指心體要節) care a fost tipărită în Coreea, la templul  Heungdeok, în anul 1377. Ea se află acum la Bibliothèque nationale de France, în Paris.

Tipografiile în Țările Române[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul actual al României primele tipografii au început să funcționeze în anul 1508, anul editării la Mănăstirea Dealu a unui Liturghier, la inițiativa voievodului Radu cel Mare (1495-1508).[1] Tipograful acestui Liturgher a fost Macarie, călugăr care lucrase la Veneția în perioada incunabulară, de unde adusese și literele chirilice pentru tipografia de la Dealu.[1] După Cracovia și Veneția, tipografia de la Dealu a fost cea de-a treia tipografie din Europa ce a folosit caractere chirilice.[1]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Incunabulele "neștiute" de la Cluj, 25 mai 2011, Florina Dobos, România liberă, accesat la 4 iunie 2013

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • O istorie a tiparului și a tipa︣riturilor, Măriuca Radu, Angela Repanovici, Editura Editure Universitătii Transilvania, 2004
  • Tiparul românesc: la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, Doru Bădără, Editura Istros, 1998
  • Carte și tipar în societatea românească și sud-est euroipeană: secolele XVII-XIX, Cornelia Papacostea-Danielopolu, Lidia Demény, Editura Eminescu, 1985
  • Disertație despre tipografiile românești în Transilvania: și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre : Sibiu, 1838, Vasilie Popp, Editura Dacia, 1995

Legături externe[modificare | modificare sursă]