Baia Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Baia Mare
Nagybánya
—  Municipiu  —
Vedere panoramică din Turnul ȘtefanÎn prim-plan: Piața Centrală
Vedere panoramică din Turnul Ștefan
În prim-plan: Piața Centrală
Stema Baia Mare
Stemă
Baia Mare se află în Romania
{{{alt}}}
Baia Mare
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°39′N 23°34′E / 47.650°N 23.567°E / 47.650; 23.56747°39′N 23°34′E / 47.650°N 23.567°E / 47.650; 23.567

Țară  România
Regiune de dezvoltare Nord-Vest
Județ Maramureș

SIRUTA 106318
Atestare documentară 1329

Localități componente

Guvernare
 - Primar Cătălin Cherecheș[1] (Uniunea Social Liberală, ales 2011)

Suprafață
 - Total 235,73  km²
Altitudine 228 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 123.738 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 137.921 locuitori

Site: Primăria Baia Mare

Poziția localității Baia Mare

Baia Mare (în maghiară Nagybánya, în germană Frauenbach) este un municipiu din România, reședința județului Maramureș. Orașul este situat în depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al râului Săsar, la poalele Munților Gutâi.

Cele mai importante centre miniere ale județului Maramureș sunt localizate în teritoriile ce înconjoară orașul Baia Mare. Regiunea este cunoscută nu doar pentru bogățiile subterane, ci și pentru împrejurimile care conferă o frumusețe aparte locului.[4]

Plasat în mijlocul cursului râului Săsar, într-o arie a unei depresiuni la înălțimea medie de 194 metri deasupra nivelului mării, orașul Baia Mare permite accesul către niște rute montane precum Ignișul (1307 m), Mogoșa (1246 m), Gutâi (1445 m), Creasta Cocoșului (1450 m), etc. Pe lângă importanța lor minieră, unele locuri precum, Izvoare și Mogoșa sunt cunoscute pentru potențialul lor turistic, atât vara cât și iarna.[5]

Numele vechi al orașului este în latină Rivulus Dominarum, în germană Frauenbach, în maghiară Asszonypataka. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 și s-a dezvoltat ca un centru aurifer în secolele 14-15. În 1446 orașul devine proprietatea familiei lui Iancu de Hunedoara. În 1469, sub conducerea regelui maghiar Matia Corvinul (fiul lui Iancu de Hunedoara), orașul a fost fortificat.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Piața Centrală în anul 1890
Turnul Ștefan

Cele mai vechi așezări în zonă datează din perioada paleoliticului superior. De regulă, plasarea istorică a orașului Baia Mare este accentuată ca aparținând Epocii Bronzului, dovezile fiind niște depozite de obiecte fabricate din aur și bronz, precum și referințe din literatura secundă a sfârșitului secolului al 19-lea sau începutul secolului 20, făcându-se trimiteri la minele romane din această zonă.[6]

Orașul Baia Mare este menționat pentru prima dată în 1142, perioada regelui Geza al II-lea, sub numele de Asszonypataka - Frauenbach.

Localitatea este atestată documentar pentru prima oară în 1329, ca și Râul Doamnelor, (Rivulus Dominarum) într-un act al cancelariei regelui Carol Robert. Una din cele mai timpurii mărturii scrise care s-au păstrat, privind importanța minelor din Baia Mare și Săsar (maghiară Zazurbanya, inclusă acum în Baia Mare) datează din prima jumătate a secolului al 14-lea. Act eliberat de cancelaria regelui Ludovic I de Anjou la data de 20 septembrie 1347, acesta cuprinde o serie de privilegii acordate acestor centre miniere și locuitorilor săi de către rege, orașul Baia Mare fiind deja un oraș liber regal.[7] Anul 1376 reprezintă anul în care apare un al doilea document privilegial, iar acesta din urmă are ca și efect reglementarea mineritului.

Ca și recompensă pentru lupta dusă de Ioan de Hunedoara împotriva turcilor, regiunea Băii Mari a trecut în anul 1446 în proprietatea lui. El va dispune ridicarea Catedralei Sfântul Ștefan, din care în prezent se mai păstrează doar Turnul Ștefan.

În 1469 regele Matia Corvin a acordat localității dreptul de a se înconjura cu ziduri de apărare, astfel fiind construită cetatea medievală a Băii Mari. Cu toate acestea în 1490 Baia Mare a fost ocupată de trupele poloneze ale prințului Ioan Albert. Din 1526 Baia Mare a trecut prin mai multe schimbări ale proprietarilor, începând cu principele Ioan Zápolya. Tot în această perioadă, în 1547, a luat naștere "Schola Rivulina", sub îndrumarea Bisericii Reformate, școală care a pregătit viitoare fețe bisericești și funcționari administrativi.

Orașul a cunoscut tumulturile războiului curuților. În 1703 a scăpat pentru scurt timp de sub controlul Imperiului Austriac, atunci când Pintea Viteazul a participat cu trupele sale, alături de Francisc Rakoczi al II-lea, la preluarea orașului.

Din 1889 datează prima publicație în limba română, "Gutinul", săptămânal socio-literar și economic.

În 2000 în apropiere de Baia Mare s-a produs unul dintre cele mai mari accidente ecologice din România: scurgerea de cianuri de la societatea Aurul, o firmă privată care activa în domeniul reprocesării vechilor halde de steril rezultate în urma activităților miniere din zonă vechi de secole pentru a extrage aur din acestea.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Imagine din Centrul Vechi

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Municipiul Baia Mare este situat în partea vestică a județului Maramureș, în depresiunea cu același nume, pe cursul mijlociu al râului Săsar, la o altitudine medie de 228 m față de nivelul mării, fiind cuprins de coordonatele geografice 47°39' - 47°48' latitudine nordica si 23°10' - 23°30' longitudine estică.

Structura acestui municipiu este alcatuita si din localitatile Blidari, Firiza, Valea Neagra, Valea Borcutului, însumând astfel o suprafata de 23.471 ha. La nord se învecinează cu Munții Igniș și Gutâi, la sud cu localitățile Recea și Groși, la est cu orașul Baia Sprie și la vest cu comuna Tăuții Măgherăuș.

Suprafata teritoriului administrativ însumeaza 23.573 ha din care 3.170 ha sunt terenuri agricole, 18.599 ha - terenuri silvice, cu preponderenta păduri, si 1.804 ha - constructii si alte destinatii.

Relief[modificare | modificare sursă]

Relieful depresiunii, alcatuit din câteva terase ale Somesului, Lapusului si Sasarului, are aspectul unui amfiteatru cu larga deschidere spre vest, iar la nord si est se ridica Muntii Ignis si Gutâi, cu spinari rotunjite, acoperiti cu paduri si platouri bogate în pasuni. Dintre munceii care salta brusc deasupra depresiunii se remarca Dealul Murgau (633m), Dealul Florilor (367m), Dealul Crucii (501m), Piatra Bulzului, Rotunda, Pleasca Mare, Ignis (1307m), Iezurele s.a. Lantul muntilor Gutâi formeaza o unitate geomorfologica mai aparte, cu roci eruptive, care pun în evidenta piscurile Mogosa (1.246m), Gutâi (1.443m) si Creasta Cocosului (1.428m). Aceasta din urma este o ramasita dintr-un vechi crater vulcanic, cu stânci golase, dispuse sub forma de falii verticale ca o fortareata ciudata, cu pereti prapastiosi, fapt ce constituie un obiectiv de mare interes pentru turisti. Scoarta terestra din zona municipiului cuprinde o structura pedogenetica variata, caci alaturi de solurile podzolice predominante se gasesc soluri pseudogleice si aluviale specifice zonei depresionare, precum si soluri brune de padure, soluri montane acide, etc.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Rețeaua hidrografică este formată, în principal, din râul Săsar, lung de 31,6 km, care străbate orașul de la est la vest colectând apele râurilor Chiuzbaia și Firiza, și a pârâurilor Sf. Ioan, Usturoiul, Valea Roșie și Borcut. Pe râul Firiza, la 5 km distanță de centrul orașului, s-a construit Barajul Strâmtori-Firiza (52 m înălțime) prin care s-a creat un lac de acumulare în suprafață de 110 ha ce asigură necesarul de apă potabilă a municipiului. La aceasta se adaugă Lacul Bodi Ferneziu și Lacul Bodi Baia Sprie (numit și Lacul Mogoșa sau Lacul Pintea Viteazul), create prin baraje artificiale în secolul al XVIII-lea. Ele constituie îndrăgite locuri de agrement. Trebuie amintită aici existența unor izvoare de apa minerală pe Valea Borcutului, Valea Usturoi și Firiza.

Climă[modificare | modificare sursă]

Din zona municipiului Baia Mare are unele caracteristici specifice, mai aparte, datorita existentei lantului carpatic ce îndeplineste rolul benefic de paravan, împiedicând intemperiile reci dinspre nord-est. Aflata la adapost, depresiunea are un climat de nuanta mediteraneana, cu ierni blânde, fara mari viscole, cu veri racoroase, prelungite si un echilibru atmosferic favorabil. Temperatura aerului atinge cota medie, multianuala de 9,6 °C. Media lunii ianuarie se ridica la -2.4 °C, iar a lunii iunie la 19,9 °C. Precipitatiile atmosferice sunt în general constante, totalizând o medie anuala de 976 mm. Vânturile nu prezinta caracteristici deosebite. Datorita imobilizarii maselor de aer în depresiune, se înregistreaza perioade lungi de calm atmosferic, fapt ce influeteaza negativ starea de poluare a orasului.

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

Vegetatia cuprinde o gama variata de specii ierboase si arborescente, în functie de varietatea terenului, a solului si a climei. Padurile ocupa 80% din suprafata localitatii. Depresiunea Baia Mare face parte din arsenalul padurilor de foiase (fag, carpen, stejar) - astazi în mare parte defrisate si înlocuite de culturi agricole si pajisti secundare. Etajul padurilor de foioase se întinde pe altitudini cuprinse între 300 si 1200 m, formând un brâu verde în jurul orasului. Pe rama depresiunii Baia Mare predomina padurile de gorun în amestec cu carpen. Padurile de fag si carpen ocupa versantii vestici si sudici ai muntilor Gutin. Specifice Depresiunii Baia Mare sunt suprafetele întinse ocupate de castanul comestibil care urca si pe versantii cu expozitie sudica si vestica pâna la altitudini de 600 m. Padurile de castani de la Baia Mare formeaza cea mai mare suprafata împadurita cu aceasta specie din România. Aici castanul comestibil este perfect aclimatizat, vegetând ca specie care se regenereaza pe cale naturala, preferând solurile montane acide, cu drenaj bun si evitând solurile podzolice pseudogleizate si cu drenaj slab. Trecerea de la padure spre pasune sau teren cultivat este de obicei de o liziera de arbust alcatuita din specii ca alunul, socul, cornul, calinul, sângerul, lemnul câinesc.

Fauna din spatiul geografic baimarean cuprinde aproape toate speciile cunoscute din zona carpatica, valoroase cinegetic: cerbul, capriorul, lupul, vulpea, iepurele, jderul, veverita. Aceste specii sunt frecvente în zona pasunilor montane alpine. Pasarile sunt bine reprezentate mai ales în locurile unde predomina padurea de fag, mai bine conservata în ciuda defrisarilor masive, prin: ierunca, porumbel de scorbura, huhurezu mare, uliu porumbar, bufnita, soimul. În apele de munte traieste: lostrita, pastravul, scobarul si stiuca; iar în apele de ses se întâlnesc cleanul dungat si babetele.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Baia Mare

     Români (77.66%)

     Maghiari (10.3%)

     Romi (2.51%)

     Necunoscută (9.04%)

     Altă etnie (0.47%)

Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Baia Mare

     Ortodocși (67.19%)

     Romano-catolici (7.18%)

     Reformați (5.18%)

     Penticostali (3.58%)

     Greco-catolici (4.51%)

     Martori ai lui Iehova (1.14%)

     Necunoscută (9.54%)

     Altă religie (1.65%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Baia Mare se ridică la 123.738 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 137.921 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (77,67%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (10,3%) și romi (2,51%). Pentru 9,04% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (67,19%), dar există și minorități de romano-catolici (7,19%), reformați (5,18%), greco-catolici (4,52%), penticostali (3,59%) și martori ai lui Iehova (1,14%). Pentru 9,54% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[8]

Evoluția demografică la recensăminte:


Administrație[modificare | modificare sursă]

Cartiere[modificare | modificare sursă]

Baia Mare este împărțită în mai multe cartiere, dispuse circular, în jurul centrului:

Primăria și Consiliul Local[modificare | modificare sursă]

Primarul ales în data de 8 mai 2011 este Cătălin Cherecheș, din partea USL. La alegerile locale din 10 iunie 2012 acesta a fost reales in functia de primar al Municipiului Baia Mare cu un procent de 86,03% din numarul alegatorilor.

Cristian Anghel, primar aflat în 2010 la al patrulea mandat consecutiv, a fost condamnat de către Curtea de Apel Cluj la închisoare cu executare într-un dosar care vizează un caz de abuz în serviciu. În urma acestei condamnări, politicianului i s-a îngrădit dreptul de a ocupa sau de a fi ales într-o funcție publică, decizie consemnată prin suspendarea sa prin ordinul prefectului din 22 martie 2010.

Viceprimarii sunt: István Ludescher (UDMR), Dumitru Matei (PSD). Procesul in care viceprimarul Baii Mari, Mircea Dolha, este judecat pentru trafic de influenta se va judeca in 20 octombrie 2010, la Curtea de Apel Brașov. Conducerea interimară a PSD Maramureș a propus excluderea din partid a lui Mircea Dolha care ulterior a fost achitat în justiție.[9]

Consiliul Local este compus din 23 de consilieri, împărțiți astfel:

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Național Liberal 9                  
  Partidul Democrat-Liberal 6                  
  Partidul Social Democrat 5                  
  Uniunea Democrată a Maghiarilor din România 3                  

Prefectura și Consiliul Județean[modificare | modificare sursă]

Conducerea celor două instituții a fost desemnată în urma alegerilor locale și generale din 2008:

  • Prefect: Rednic Sorin
  • Subprefect: Pamfil Bercean
  • Președintele Consiliului Județean: Zamfir Ciceu (USL)
  • Vicepreședintele Consiliului Județean: Marinescu Emil (PNL)
  • Vicepreședintele Consiliului Județean: Gabriel Zete (PSD)

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia orașului Baia Mare s-a dezvoltat în strânsă legătură cu activitatea minieră specifică zonei.

Industria minieră[modificare | modificare sursă]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Depresiunea Baia Mare este situată în zona de contact dintre Platforma Someșeană și Carpații Orientali. La sfârșitul Pliocenului, această regiune făcea parte dintr-un bazin marin. În timpul Neogenului, în zonă a avut loc o activitate vulcanică intensă, pe fondul căreia s-a dezvoltat un lanț muntos de 50 km lungime: Văratec - Gutâi - Oaș. Rocile eruptive din aceste masive muntoase au în componență minereuri auro-argintifere și de metale neferoase: plumb, zinc, cupru, aur în stare liberă și argint.

BRD Baia Mare

Primele activități miniere în această zonă sunt atestate din secolele al II-lea și al III-lea d.Hr. În jurul acestor așezări miniere a apărut și s-a dezvoltat orașul Baia Mare.

La începutul mileniului II, minele din regiune erau în proprietatea regilor Ungariei, iar în Evul Mediu, principii Transilvaniei și-au exercitat controlul asupra activităților economice. În secolul al XIV-lea, în Baia Mare funcționa o monetărie. În timpul domniei lui Matei Corvin, după anul 1468, pe monedele bătute în Baia Mare, apar două ciocane de miner încrucișate, care, ulterior, vor face parte atât din sigiliul, cât și din stema orașului.

Exploatarea se făcea prin săparea unor galerii în formă de puț, iar minereul extras era zdrobit în pive, măcinat și spălat. Aurul, în schimb, se găsea atât în stare solidă, „destul de curat și pur de la natură”, cât și în componența minereurilor. Aurul „se spăla în albiile cu nisip ale pâraielor” (Nicolae Olahus, umanist de renume mondial, călător prin Maramureș). Operația de spălare a nisipului aurifer, în albiile râurilor din regiune, era preponderent o atribuțiune a femeilor, soțiile minerilor. Această „imagine”, surprinsă de cetățenii străini ce vizitau Baia Mare, a stat la baza atribuirii denumirii de Cetatea Râul Doamnelor.

În a doua parte a secolului al XX-lea, activitatea minieră a devenit nerentabilă, însă regimul comunist a decis subvenționarea acestui sector. După căderea regimului (1989) și în baza clauzelor de preaderare la structurile Uniunii Europene, mineritul și-a încetat activitatea, toate perimetrele miniere intrând în conservare. (vezi Monografia municipiului Baia Mare, 1972)

Industria chimică[modificare | modificare sursă]

Turism[modificare | modificare sursă]

Monumente și clădiri[modificare | modificare sursă]

Centrul istoric al municipiului Baia Mare (Orașul medieval Rivulus Dominarum), monumenent istoric din România, clasificat cu numărul: MM-II-a-A-04432; vedere aeriană de pe Dealul Crucii
Intrarea în oraş
Clădiri
  • Centrul istoric Baia Mare. Fosta Piață Centrală (Circulus fori), în prezent Piața Libertății. Obiective: Casa Iancu de Hunedoara din Baia Mare, Localul Monetăriei Imperiale, Vechiul han Vulturul Negru din Baia Mare, Casa Lendvay etc.
  • Turnul Ștefan este o anexă a Catedralei "Sfântul Ștefan", ridicată de Iancu de Hunedoara pe parcursul secolului XV. Construit în stil gotic turnul are 40 m înălțime. Turnul a fost folosit pentru supravegherea eventualelor posibile incendii și supravegherea strategică a orașului.
  • Casa Iancu de Hunedoara, sau Casa Elisabeta ridicată în 1446, este parte a vechiului castel medieval ridicat de Iancu pentru soția sa Elisabeta.
  • Localul Monetăriei din Baia Mare, clădit între anii 1734 și 1737, era folosit pentru baterea monezilor. În prezent edificiul slujește drept sediu al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
  • Turnul Măcelarilor a fost construit în secolul al XV-lea. Există o legendă, conform căreia din acest turn ar fi fost împușcat Pintea Viteazul.
  • Biserica de lemn din Chechiș, a fost construită în anul 1630; din 1939, a fost mutată în Baia Mare, pe Dealul Florilor. În jurul acestui obictiv a fost amenajat Muzeul Satului, secție în aer liber a Muzeului de Etnografie și Artă Populară Baia Mare.
  • Vechiul han Vulturul Negru, construit înainte de 1790, amplasat în centrul istoric al municipiului Baia Mare (în prezent Piața Libertății). În 1880 a devenit sediu al Primăriei. Din 1950 până în 1999 clădirea a fost ocupată de Judecătoria Baia Mare și de Oficiul de Carte Funciară. În prezent imobilul este cuprins în proiectul „Centrul de Afaceri Millennium III”, fiind reabilitat. Obiectivul este cunoscut sub denumirea de M1.
  • Biserica Sfânta Treime este un lăcaș de cult ridicat între anii 1717-1720.
  • Catedrala Adormirea Maicii Domnului, a fost ridicată între anii 1905-1911 și are un interior, de o valoare artistică deosebită.
  • Clădirea Prefecturii județului Maramures, inaugurată în 1969, a fost proiectată în stilul tradițional maramureșean,
  • Casa de Cultură cu o sală de 700 de locuri, a fost construită în 1971,
  • Teatrul dramatic, inaugurat în secolul al XVIII-lea, actualul sediu construit în 1967.
  • Turnul Combinatului, inaugurat în 1995.
Complexe statuare
  • Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. “Monumentul Ostașului Român” a fost dezvelit, în 1960, în Câmpia Tineretului din Baia Mare, fiind dedicat militarilor români care au căzut pe câmpul de luptă în Al Doilea Război Mondial. Opera comemorativă, înaltă de 10,65 m și lungă de 16 m, a fost realizată de Andrei Ostap din piatră și beton.
  • Sfatul bătrânilor. Operă a artistului Vida Gheza, amplasată în fața Prefecturii județului Maramureș.
  • Statuia Minerului, amplasată in Piața Revoluției din Baia Mare. Operă a artistului Vida Gheza.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Baia Mare

În Baia Mare există 1 bibliotecă (cu mai multe filiale), 6 muzee, 1 planetariu si observator astronomic, 2 teatre, 2 Case de cultură, 1 Școală populară de artă și 1 universitate populară.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Educație[modificare | modificare sursă]

În Baia Mare există 23 școli, 34 grădinițe și 18 licee. Învățământul universitar este reprezentat prin:

Dintre liceele naționale sunt cunoscute:

Sport[modificare | modificare sursă]

În Baia Mare există numeroase cluburi sportive, printre care:

  • FC Baia Mare, club de fotbal, în sezonul 2009-2010 joacă în liga a 2-a. În anul 2010 clubul de fotbal FC Baia Mare a intrat în faliment. Locul în divizia a 3-a din sezonul 2010-2011 a fost preluat de nou înființatul club FC Maramureș Universitar Baia Mare

Sănătate[modificare | modificare sursă]

În prezent, în Baia Mare funcționează mai multe spitale, clinici și instituții medicale printre care Spitalul Județean Baia Mare — construit între anii 1966–1971 și inaugurat în februarie 1972 — și spitalul privat EuroMedica, care funcționează împreună cu clinica MedCenter.

Transport[modificare | modificare sursă]

Transport în comun[modificare | modificare sursă]

Troleibuz pe traseul 51

Rețeaua de transport în comun este operată de Urbis.

Autobuze[modificare | modificare sursă]

  • 1. E.P. Săsar – Bif. Baraj
  • 3/11. Dispecerat URBIS – Unic
  • 4. Gară – Cart. V. Alecsandri
  • 5. Dispecerat URBIS – Valea Borcutului
  • 7. Dispecerat URBIS – Băita
  • 7b. Dispecerat URBIS – Ulmoasa
  • 8. Gară – Baia Sprie
  • 9. Gară – Str. Alba Iulia
  • 14. IMMUM – Satu Nou de Sus
  • 15. EP Săsar – UUMR
  • 16. Piața Izvoare – Groși
  • 17. Piata Izvoare – Ocoliș
  • 18. IMMUM – Firiza
  • 21. Baia Sprie – Chiuzbaia
  • 22. Gară – Cart. V. Alecsandri – UUMR
  • 23. Gară – UUMR
  • 26. Piața Izvoare – Chechiș
  • 30. Gară – Cart. V. Alecsandri – IMMN – IMMUM
  • 31. Gară – Cart. Valea Rosie
  • 32. IMMUM – Cart. V. Alecsandri – E.M. Săsar
  • 33. Gară – E.M. Săsar
Gara Baia Mare
  • 40 (M). IMMUM – Metro

Troleibuze[modificare | modificare sursă]

  • 51. IMMUM – Real

Transport rutier[modificare | modificare sursă]

Baia Mare este situată pe drumul european E58, respectiv DN1C.De aici pornește drumul național DN18 spre municipiul Sighetul Marmației. Este planificat drumul expres Baia Mare–Vaja, care va fi racordat la autostrada M3 a Ungariei.

Transport feroviar[modificare | modificare sursă]

Gara Baia Mare este un nod feroviar situat pe magistrala 400 a Căilor Ferate Române.Gara este deschisă atât traficului intern cât și internațional, circulând zilnic trenul Baia Mare– Budapesta.

Transport aerian[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Internațional Baia Mare - Tăuții-Măgherăuș

Companiile aeriene care au operat zboruri de pe Aeroportul Internațional Baia Mare sunt Austrian, Blue Air și TAROM.

În prezent, singura companie care operează zboruri pe acest aeroport este TAROM, pe relația Baia Mare–București.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Mass-media[modificare | modificare sursă]

Posturi de televiziune[modificare | modificare sursă]

Ziare și reviste[modificare | modificare sursă]

Radio[modificare | modificare sursă]

Evenimente[modificare | modificare sursă]

  • Un eveniment de amploare organizat anual în Baia Mare este Sărbătoarea Castanelor (sărbătoarea orașului). Prima ediție s-a desfășurat în anul 1993. Din 2008, locația manifestării este Centrul Vechi al orașului (Piața Libertății), manifestările de tip câmpenesc desfășurându-se în zona Câmpul Tineretului - Stadionul Dealul Florilor și Parcul Municipal.
  • „Expo-flora” — expoziție de aranjamente florale. Primele ediții s-au desfășurat în incinta Casei Tineretului; după 2008, tradiționala manifestare a avut loc în Pavilionul Muzeului de Etnografie și Artă Populară (clădirea fostului Teatru de vară), iar ultimele două ediții au avut loc in Parcul Municipal.
  • În fiecare an în septembrie este organizat Festivalul Centrul Vechi, sau după cum este mai cunoscut, Főtér Fesztivál. Este un festival organizat de tineretul maghiar din municipiu.
  • Manifestarea „Cărțile Anului” este organizată anual de către Asociația Scriitorilor Maramureș, cu prilejul Sărbătorii Castanelor.
  • Începând cu stagiunea 2005/2006, în Baia Mare se organizează Festivalul Internațional de Teatru Atelier (director Radu Macrinici). Primele treisprezece ediții ale Festivalului s-au desfășurat în orașele Sf. Gheorghe și Sighișoara.
  • „Ziua Artistului Plastic” — o manifestare elevată, menită să omagieze breasla artiștilor contemporani se desfășoară anual, în data de 5 mai. La fiecare ediție a Anualei Artelor participă cu lucrări reprezentative (selectate de organizatori, Filiala Baia Mare a UAPR) artiști consacrați, debutanți, precum și invitați străini.
  • Tot în Baia Mare se desfășoară Festivalul național de muzică pentru copii „Ursulețul de aur” (inițiator și organizator: Doina Bentu) — prima ediție: 1983.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alegeri Baia Mare: Deputatul Cătălin Cherecheș a obținut 51,66% din voturi”. 9 mai 2011. http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/alegeri-baia-mare-deputatul-catalin-chereches-a-obtinut-51-66-din-voturi-224682.html. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Die Stärke der Schwäche, editat de Matthias Theodor Vogt, Jan Sokol, pagina 186.
  5. ^ Die Stärke der Schwäche, editat de Matthias Theodor Vogt, Jan Sokol, pagina 187.
  6. ^ Die Stärke der Schwäche, editat de Matthias Theodor Vogt, Jan Sokol, pagina 188
  7. ^ Die Stärke der Schwäche, editat de Matthias Theodor Vogt, Jan Sokol, pagina 188
  8. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  9. ^ http://www.adevarul.ro/locale/baia_mare/Mircea_Dolha_a_fost_achitat_0_646735441.html

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Baia Mare

Etnografie