Ștefan Pascu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ștefan Pascu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Social Democrat Român[*]  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Ștefan Pascu (n. 14 mai 1914, Apahida, Comitatul Cluj - d. 2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca, Județul Cluj) a fost un istoric român, membru titular al Academiei Române[2], membru supleant al CC al PCR[3].

Studii[modificare | modificare sursă]

  • Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1934-1938) cu mențiunea “Magna Cum Laude”
  • Accademia di Romania din Roma (1939-1942)
  • Laureat al Școlii de paleografie, diplomatică și arhivistică de la Vatican (1940-1942)
  • Doctoratul în istorie și filosofie (1942)

Funcții ocupate[modificare | modificare sursă]

  • Profesor (1960), decan și rector (1968-1976) al Universității Babeș-Bolyai din Cluj
  • Director al Institutului de Istorie din Cluj (1973-1990)
  • Academician (1974)
  • Președinte al Filialei Academiei Române din Cluj-Napoca (1980-1995)
  • Președinte al secției de Știinte istorice a Academiei Române (1974-1990)
  • Director al Bibliotecii Academiei din Cluj
  • Președinte al Comisiei internațional de demografie istorică (1975-1985)
  • Om de știință emerit (1970)

Personalitate marcantă a culturii românești din a doua jumătate a secolului XX – specialist în istoria evului mediu și modern.[necesită citare]

Activitate științifică bogată în variate domenii istoriografice, elaborând opere fundamentale cu privire la evul mediu românesc și la mișcarea pentru libertate și unitate națională.[necesită citare]

Publicații[modificare | modificare sursă]

Autor a numeroase cărți, studii, articole, comunicări, prelegeri, manuale privitoare la diverse aspecte ale istoriei medii și moderne a României:

  • Istoria Transilvaniei (1944)
  • Petru Cercel și Țara Românească (1944)
  • Răscoale țărănești în Transilvania (1947)
  • Meșteșugurile din Transilvania până în sec.XVI (1954)
  • Bobâlna (1957)
  • Războiul țăranilor din 1784 sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan (1957)
  • Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara (1957)
  • Războiul țărănesc din anul 1514 de sub conducerea lui Gheorghe Doja (1959)
  • Formarea Națiunii Române (1967)
  • Pietre de temelie din trecut pentru vremurile de astăzi (1967)
  • Marea Adunare de la Alba-Iulia (1968)
  • Histoire de la Roumanie des origines a nos jours (1970 Lyon) - coautor
  • Voievodatul Transilvaniei - 4 vol. (1971-1989)
  • Avram Iancu. Erou și martir (1972)
  • Mihai Viteazul. Unirea și centralizarea Țărilor Române (1973)
  • Gândirea istorică în Academia Română 1866-1918 (1978)
  • A History of Transylvania, Detroit, Wayne University State Press (1982)
  • Ce este Transilvania? (1983)
  • Făurirea statului național unitar român, vol 1-2 (1983-1984)
  • Izvoarele răscoalei lui Horea, vol.1-4 (1982-1984)
  • Revoluția lui Horea (1984)
  • The making of the Romanian unitary national state (1988)
  • Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființare (1992).

Coautor al unor lucrări de sinteză:

  • Documente privind istoria României sec. XI-XIV, 6 vol. (1951-1955)
  • Din Istoria Transilvaniei (1961)
  • Istoria României. Compendiu (1969)
  • Bibliografia istorică a României - 6 vol. (1979-1984)
  • Populație și societate - 3 vol. (1972-1980)
  • George Barit și contemporanii săi - 8 vol. (1973-1989)
  • Documenta Romaniae Historica, vol. 10 (1351-1355) (1977)
  • Istoria Clujului (1974)
  • 1850. Clujul istorico-artistic (1974)
  • Monumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului (1982)
  • Atlas istoric (1971)
  • Atlas pentru istoria României (1983)
  • Istoria gândirii și creației științifice românești (1982)

A acordat atenție editării unor volume de corespondență: Timotei Cipariu “Corespondența primită” și unor ediții critice: Alexandru Papiu- Ilarian “Istoria românilor din Dacia Superioară”, George Barit “Părți alese din istoria Transilvaniei”.

Recunoaștere internațională[modificare | modificare sursă]

Membru[modificare | modificare sursă]

  • Academia Portugheză de Științe Istorice (1978)
  • Membru Honoris Causa al Academiei Internaționale de arte moderne din Roma (1989)
  • Academia Internațională Mediceea din Florența (1989)

Membru de onoare[modificare | modificare sursă]

  • Universitatea din Strasbourg (Franța)
  • Universitatea Columbus (Ohio, USA)
  • Wayne University din Detroit (Michigan, USA)

Premii și distincții primite[modificare | modificare sursă]

  • Premiul I al Ministerului Instrucțiunii Publice (1947)
  • Premiul Academiei Române (1947)
  • Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române (1956)
  • Profesor emerit (1970)

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]