Codlea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Codlea
Zeiden
Feketehalom
—  municipiu  —

Stemă
Stemă
Codlea se află în România
Codlea
Codlea
Codlea (România)
Localizarea orașului pe harta României
Codlea se află în Județul Brașov
Codlea
Codlea
Codlea (Județul Brașov)
Localizarea orașului pe harta județului Brașov
Coordonate: 45°41′51″N 25°26′38″E / 45.69750°N 25.44389°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema judetul brasov nou.png Brașov

SIRUTA40241

ReședințăCodlea[*]
ComponențăCodlea[*]

Guvernare
 - PrimarPaul-Mihai Cîmpeanu[*][3] ( PSD, )

Suprafață
 - Total132,79 km²
Altitudine561 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 21708 locuitori
 - Densitate182 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal505100[4]

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului

Codlea (în dialectul săsesc Zäöeden, în germană Zeiden, în maghiară Feketehalom, în latină Cidium) este un municipiu în județul Brașov, Transilvania, România.

În anul 2011 avea o populație de 21.708 locuitori.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Între anii 1211-1225 în Țara Bârsei se aflau Cavalerii Teutoni. Pentru apărarea țării, aceștia au ridicat 5 cetăți, printre care și Cetatea Neagră (Schwarzburg)[5] pe un vârf de deal, de 980m, aflat la poalele Măgurii Codlei. Cetatea se afla la așa-zisul „Sachsenweg” (drumul sașilor), drum care lega Țara Bârsei [6] de Provincia Sibiului. Cetatea a fost menționată prima dată în documente în anul 1265 sub denumirea „castro Feketewholum” (cetatea de pe Dealul Negru). După retragerea teutonilor cetatea a intrat sub ocrotirea regelui maghiar Béla al IV-lea al Ungariei, mai târziu a lui Ștefan al V-lea. În 1335, fortificația a fost demolată de către Carol Robert de Anjou și nu a mai fost reconstruită.

Se presupune că așezarea Codlea a fost fondată de coloniști germani în perioada în care Ordinul Teutonilor mai activa în Țara Bârsei. Localitatea a fost concepută ca sat cu o singura stradă, al cărui centru era reprezentat de o piață cu o biserică. Într-un document emis la 19 noiembrie 1377 localitatea este menționată pentru prima dată ca „Cidinis”. În 1794 Georg Draudt numește ca prima dată, legată de acest loc, anul 1335, când tătarii au distrus Codlea. Pe hotarul Codlei există nume de câmpuri ca Toindorf sau Arlsdorf, probabil nume ale unor sate, distruse de mongoli la sfârșitul seculului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea, ale căror pământuri au revenit în cele din urmă Codlei. Codlea reprezenta în evul mediu unul din cele „5 scaune” de judecată din Țara Bârsei, de care ținea și Vulcan și poate localitățile menționate anterior, dar dispărute.

Conduși de preotul paroh Lucas Weygander, locuitorii săi s-au convertit la luteranism. În 1595, secuii s-au adunat aici pentru campania lui Sigismund Báthory în Muntenia. În 1599, așezarea a fost devastată de Mihai Viteazul, iar în 1600 de trupele moldovenești. În 1612 satul a fost ocupat de Gabriel Báthory, iar majoritatea apărătorilor săi au fost executați. La 28 august în același an, brașovenii l-au recucerit prin șiretlic, dar după înfrângerea acestora a fost reocupat de căpitanul István Török. În 1628, un incendiu a distrus cea mai mare parte a orașului. În 1658, tătarii au distrus orașul, dar populația a scăpat în biserica-cetate. Pe 13 aprilie 1704, în timpul răscoalei lui Rákóczi, trupele imperiale au învins armata insurgenților secui conduși Mihály Henter în bătălia de la Codlea.

Prima mențiune a locuitorilor români datează din 1699, pe atunci localitatea fiind locuită de 23 de familii de români. Cartierul românesc, aflat la sud-vest de cel săsesc, a fost inițial dezvoltat separat de acesta, mai apoi unindu-se. Până în 1848, casele românilor erau construite din lemn, cu acoperiș de paie sau șindrilă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, mulți dintre locuitorii săi români lucrau la București drept căruțași, iar mulți făceau roți pentru căruțe, camai apoi să fie vândute în Vechiul Regat. În jurul anului 1885, tinerii au început să înlocuiască catrința cu o fustă din carton și au început să poarte șaluri de magazin, pălării de mătase și cizme.[7]

În secolul al XVIII-lea, orașul s-a extins în direcția nord-est. În 1760 a obținut permisiune pentru desfășurarea unui târg săptămânal. Sașii au început să construiască din piatră în secolul al XVIII-lea, dar prima generație de case din piatră a urmat în continuare modelul caselor anterioare din lemn, cu o cameră. Din a doua jumătate a secolului, au fost construite case de piatră cu două camere și subsol, cu un fronton ascuțit în locul unui acoperiș boltit. În 1766 era locuită de 500 de familii de sași, 80 de români și 30 de țigani (aceștia erau majoritatea fierari). În 1769 avea 104 membri ai breslei țesătorilor. În 1852, aici lucrau 224 de țesători[8]. Industria textilă a scăzut rapid la sfârșitul secolului: în 1890 mai erau încă patru țesători care lucrau, dar în 1894 succesorul breslei țesătorilor, asociația industrială, a fost desființat, iar până la sfârșitul secolului meșteșugul dispăruse din oraș.

În 1876, odată cu înființarea comitatului Brașov, a fost reclasificat ca un sat mare. Prima farmacie din sat a fost deschisă în 1870. [6] În 1878, frații Hornung au înființat o fabrică de mobilă pentru export în România, care în 1910 producea 120 de scaune, fotolii și umerașe pe zi. În 1879, Johann Horvath a înființat prima fabrică de scule pentru prelucrarea lemnului din Transilvania. În 1881, aici s-a deschis prima grădiniță rurală în Transilvania. În 1903, după Cluj-Napoca și Sibiu, a fost înființată a treia centrală electrică din Transilvania și a fost introdus iluminatul stradal electric (lămpile cu gaz au fost continuat să funcționeze mult timp în Brașov). Până în 1910, electricitatea fusese instalată în 579 de case. Georg Mieskes a fondat o țesătorie de bumbac în 1912, care a fost urmat de o fabrică cu două, mai apoi trei etaje, cu 83 de mașini de țesut în 1939. [7] Între cele două războaie mondiale, au fost înființate încă șase fabrici de prelucrare a lemnului, o uzină metalurgică, două abatoare și o uzină chimică. [8]

În timpul primului Război Mondial, în anul 1916, după intrarea trupelor române în Transilvania, o parte din sașii Codlei s-au refugiat în Valea Hârtibaciului (Harbachtal) și chiar în Banat. Din rândul sașilor din Codlea au căzut pe front sau au dispărut 101 persoane. 522 de refugiați s-au întors acasă. O placă comemorativă se află în incinta curții bisericii fortificate. La trecerea trupelor române prin Codlea, viceprimarul localității, Michael Königes, a reușit să încheie o înțelegere, preîntâmpinând în felul acesta incendiile și jaful.

Între cele două războaie mondiale, au apărut două noi cartiere în zona sudică a așezării, iar din acest moment floricultura a început să ia amploare. Prima seră a fost construită de pastorul luteran în 1885, iar până în 1924 existau deja opt grădini de flori la 9.000 m2. Tot în perioada interbelică, florile erau de obicei livrate direct clienților din București, Cluj-Napoca, Oradea și Sibiu.[9] În 1953, serele au fost naționalizate, astfel rezultând compania de stat Sere Codlea. La sfârșitul anilor 1960, sectorul a fost dezvoltat prin construirea de sere noi. În perioada comunistă, 70% din florile cultivate erau garoafe.

În 1939, oficial era încă un sat, în ciuda faptului că avea 26 de întreprinderi industriale cu 1.150 de lucrători, 34 de magazine de condimente, 11 hanuri și 3 hoteluri. În 1938, compania germană I.G. Farben a fondat uzina chimică Colorom. Cu toate acestea, la acea vreme se producea doar vopsea din sulf sau se dizolvau în ea vopsele importate din Germania.

În ianuarie 1945, circa 500 de rezidenți sași au fost deportați în bazinul Donului, dintre care 300 s-au întors până în 1949. Familiile săsești care au rămas acasă au fost private de proprietate de către autoritățile comuniste, iar în 1952 aproximativ 200 de sași au fost găzduiți în Dumbrăveni timp de câțiva ani. În 1950, așezarea a fost declarată oraș. După privarea sașilor de proprietăți, în momentul industrializării, au început să se stabilească români proveniți din Moldova, Oltenia, zona Branului și a Buzăului. Dezvoltarea mai amplă a fabricii Colorom a început în anii 1950. Până în 1970, Colorom devenise cea mai mare fabrică de vopsea din România, cu 2.350 de angajați. Un cartier de blocuri a fost construit pentru lucrătorii săi în zona sud-vestică a orașului, iar lângă ea funcționa un liceu tehnologic specializat pe chimia industrială.

Asociația Zeidner Nachbarschaft (în traducere „Asociația sașilor din Codlea”) a fost fondată în 1953 la Stuttgart.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Codlea

     Români (82,59%)

     Maghiari (2,62%)

     Romi (5,16%)

     Necunoscută (8,45%)

     Altă etnie (1,16%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Codlea

     Ortodocși (79,5%)

     Romano-catolici (2,74%)

     Penticostali (2,92%)

     Creștini după evanghelie (2,22%)

     Necunoscută (8,54%)

     Altă religie (4,05%)

Conform recensământului efectuat în 2011 populația municipiului Codlea se ridica la 21.708 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 24.286 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (82,6%). Principalele minorități sunt cele de romi (5,16%) și maghiari (2,62%). Pentru 8,45% din populație apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,51%), dar există și minorități de penticostali (2,92%), romano-catolici (2,75%) și creștini după evanghelie (2,22%). Pentru 8,55% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.[10]

Codlea - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Municipiul Codlea este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Paul-Mihai Cîmpeanu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[11]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat8        
Partidul Național Liberal7        
Uniunea Salvați România2        
Partidul PRO România1        
Rișcău Gheorghe1        

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Evanghelică-Luterană, monument de factură romanică (secolul al XIII-lea), refăcută în stil gotic în secolul al XV-lea. Este înconjurată în secolul al XV-lea cu o puternică incintă punctată de turnuri prismatice[12] (unele in pupitru) și prevăzută cu zwinger [13]. Clopotnița, înaltă de 65 m, cu cele patru clopote se află la sud-est de biserică. În 1794 turnul a primit un coif în formă de bulb de ceapă, specific stilului baroc. La 28 septembrie 1892 pastorul Michael Türk a sfințit cele patru clopote noi (2013 kg, 964 kg, 593 kg și 188 kg). Trei dintre acestea au trebuit predate în 1916 armatei austro-ungare spre a fi topite, parohiei rămânându-i numai cel de-al doilea (ca marime) clopot. În 1923 au fost comandate trei clopote noi [14], care au fost sfințite la 18 martie 1923 de pastorul Johannes Reichart. Clopotul cel mare cântărea 1879 kg, iar cel mijlociu 580 kg. Între 1972-1982 ample lucrări de restaurare, posibile mai ales datorită intervenției voluntare a celor 26 Zeidner Nachbarschaften (vecinătăți ale codlenilor). Așa a apărut în 1972 un „Gemeinschaftsraum” (sală de întîlniri), iar în 1975 fundația „Eduard Morres” pe partea vestică. Pe rând s-a realizat restaurarea zidurilor, a turnului dogarilor și a turnului țesătorilor și în sfârșit între iulie-noiembrie 1982 renovarea cuprinzătoare a clopotniței.
  • Biserica Ortodoxă și cimitirul românesc, au fost construite pe locul lor de azi în 1783, cu permisiunea împăratului Iosif al II-lea și cu ajutorul unei donații a negustorului brașovean Ioan Boghici, precum și a contribuțiilor comunității. Cimitirul ortodox s-a extins de mai multe ori în cursul anilor.
  • Muzeul Tradițiilor Codlene și al Administrației Publice Locale, a fost inaugurat în 13 mai 2016. Este mai mult decat un proiect local. Prin patrimoniul strâns si expus, Codlea intră în circuitul turistic al Țării Bârsei. Veți avea surpriza plăcută de a descoperi piese de muzeu demne de expoziții naționale.
  • Centrul Istoric - reabilitat integral în 2015, din fonduri europene, redă imaginea din urmă cu 100 de ani, când această comună medievală a intrat în modernitate.
  • Ștrandul Codlei, este amenajat de Zeidner Verschönerungsverein (asociația codleană pentru înfrumusețare) în anii 1903-1904. Bazinul este alimentat de un izvor al Goldbach-ului (pârâul de aur), a cărui apă are o temperatură constantă de 18 °C. În 1905 este amenajat hanul din pădure [15]. Între 1932 -1936 [16] sub conducerea lui Thomas Dück și datorită intervenției voluntare a tineretului, a corului bărbătesc, a „Nachbarschaften” (vecinătate) și a colectivelor diferitelor întreprinderi este lărgit bazinul la 50 m lungime.

Primarii orașului[modificare | modificare sursă]

  • 1996[17] - 2000 - Dragu Bucur, Independent
  • 2000[18] - 2004 - Dragu Bucur, Independent
  • 2004[19] - 2008 - Popa Alexandru, Independent
  • 2008[20] - 2012 - Popa Alexandru, de la PDL
  • 2012[21] - 2016 - Muntean Cătălin George, de la PNL
  • 2016[22] - 2020 - Muntean Cătălin George, de la PNL
  • 2020[23] - 2024 - Cîmpeanu Paul Mihai, de la PSD

Personalități[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (). Castele si cetati din Transilvania: judetul Brasov. Bucuresti. ISBN 978-973-0-11186-6. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Grădinăritul la Codlea: o documentație la istoricul horticulturii la Codlea, Erhard Kraus, Editura Zeidner Nachbarschaft, 2004

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ https://coduripostaleok.ro/brasov/codlea-bv  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Resturi din: Cetatea Neagră
  6. ^ Hartă veche a Țara Bârsei
  7. ^ Comănescu, Iosif (). Studiu istoricu-statisticu asupra presintelui și trecutului Româniloru din opidulu Codlea. 
  8. ^ Gologan, N. G. V. (). Cercetări privitoare la trecutul comerțului românesc din Brașov. p. 29. 
  9. ^ Reichart, Johannes (). Das sächsische Burzenland einst und jetzt: Festschrift aus Anlaß der Tagung der 65. Hauptversammlung des Vereines für Siebenbürgische Landeskunde und der 55. Hauptversammlung des Siebenbürgischen Gustav Adolf-Vereines vom 21. bis 24. August 1925 in Zeiden. Kronstadt. p. 16. 
  10. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  11. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  12. ^ Cetatea bisericii, vedere aeriană
  13. ^ Teodor Octavian Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare din România, Editura tehnică 1985, p.128
  14. ^ Trei clopote din turnul bisericii
  15. ^ Hanul vechi al ștrandului Codlea
  16. ^ Ștrandul Codlea, cu primul turn ptr. sărituri în apă
  17. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 1996
  18. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2000
  19. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2004
  20. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2008
  21. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2012
  22. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2016
  23. ^ Date finale la alegerile locale 2020
  24. ^ „PASTELURI. Culori calde și volume surprinse prin ochii unui artist” la myTEX.ro de Ionela Solomon 14 noiembrie 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Codlea