Caritas (joc piramidal)
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Caritas (joc piramidal) | |
 | |
| Tip | societate cu răspundere limitată  |
|---|---|
| Fondată | |
| Desființată | |
| Țara |  România |
| Sediu | Cluj-Napoca |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Caritas a fost un joc de tip piramidal care a funcționat în România între aprilie 1992 și august 1994. A atras milioane de deponenți din toată țara care au investit mai mult de 1.000 de miliarde de lei vechi (între 1 și 5 miliarde de dolari americani) înainte de a da faliment în 14 august 1994. La data declarării falimentului avea datorii de 450 milioane de dolari americani.[1][2]
Creșterea[modificare | modificare sursă]
Compania "Caritas" a fost fondată de către Ioan Stoica în aprilie 1992 în Brașov sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu un capital de numai 100.000 de lei (500 USD sau 775 de dolari actual). Caritas s-a mutat în Cluj-Napoca două luni mai târziu. Depozitele erau inițial mici (2.000–10.000 lei), dar mai târziu depozitul minim a crescut la 20.000 de lei, iar cel maxim a fost majorat până la 160.000 de lei. Pentru început numai cei ce aveau domiciliul în Cluj puteau să facă depozite la firmă, dar începând cu vara anului 1993 toți cetățenii români au putut să participe.[3] Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiți. Listele cu depunători cărora le venise rândul la câștig erau publicate în cotidianul "Mesagerul transilvan". Caritas-ul a atras un număr de 400.000 deponenți din întreaga țară, care au investit 1.257 trilioane de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plățile încetaseră, de fapt, în octombrie 1993.
Estimările variază între două și opt milioane de deponenți. Bancherul Dan Pascariu estima că între 35% și 50% din gospodăriile din România au fost participante la acest sistem, în timp ce Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, estima circuitul financiar ajunsese la un moment dat să ruleze o treime din masa monetară a României.[4]
Fondatorul și proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la un total de 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulțumit și de această perioadă, el s-a adresat Curții Supreme de Justiție și sentința i-a fost micșorată la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.
Motivul pentru care autoritățile au permis acest joc ponzi a fost probabil teama de manifestații și dezordine publică. Nu se cunoaște către ce destinații s-au îndreptat banii depunătorilor. Contabilitatea firmei era mai mult decât neglijentă, iar procesele între deponenți și compania Caritas continuă și astăzi.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Caritas, în topul celor mai mari scheme Ponzi din istorie. Ce metode au folosit infractorii lumii pentru a păcăli oamenii prin scheme piramidale”. Economedia.ro. . Accesat în .
- ^ „Expoziția re.miracolul”. Reactor de creație. Accesat în .
- ^ Verdery, p.627
- ^ Caritas, schema creată de un contabil care a țepuit o țară întreagă. „Când este domnul Stoica în mijlocul nostru, îl vedem ca pe Mesia“ Arhivat în , la Wayback Machine., 23 august 2016, Adina Vlad, Adevărul Financiar, accesat la 24 august 2016
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Verdery, Katherine (). „Faith, Hope, and Caritas in the Land of the Pyramids: Romania, 1990 to 1994”. Comparative Studies in Society and History. Cambridge: Cambridge University Press. 37 (4): 625–669. doi:10.1017/S0010417500019903. ISSN 0010-4175.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Campanie „20 de ani în 20 de zile“: Evenimentul anului 1993: Isteria Caritas, 18 decembrie 2009, Vasile Racovițan, Adevărul
- Prima câștigătoare de la Caritas trăiește din pensia soțului, 3 ianuarie 2010, Ioana Oros, Adevărul
Vezi și[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||